ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție începând cu data de 01.02.2017 prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, fără alte sporuri și adausuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu prin raportare la solda de funcție de 1.450 RON, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în sumă de 1.900 RON începând cu 01.01.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în sumă de 2.080 RON și respectiv 2.350 RON începând cu 01.01.2019, obligarea pârâtului la calcularea și acordarea tuturor celorlalte drepturi raportate la valoarea soldei de funcție, obligarea pârâtului la actualizarea acestor sume cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă a sumelor datorate și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 15 martie 2022, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 3 1 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 57/2017 și a suspendat soluționarea cauzei pe fond privind recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva sentinței civile nr. 1522/03.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 414, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., încheierea recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere că "(...) instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv (...) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." În opinia recurentului, instanța de recurs nu a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, precum și dispozițiile legale privind suspendarea cauzei, respectiv art. 9, art. 413 și următoarele din C. proc. civ., încălcând astfel regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, instanța de recurs a încălcat dispozițiile legale reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, având în vedere faptul că încheierea civilă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, incident este și motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest context, instanța de judecată a încălcat normele de drept material, în sensul că, aspectul de drept supus controlului de constituționalitate prin cererea de sesizare a intimaților - reclamanți a făcut obiectul sesizării Curții Constituționale, fiind pronunțată Decizia nr. 51 din 04.02.2020, publicată în M.Of. nr. 204 din 13 martie 2020, aspect confirmat inclusiv și de instanța de judecată prin încheierea civilă pronunțată. În altă ordine de idei, prin încheierea - suspendare civilă din data de 15 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că, în mod greșit a dispus suspendarea privind soluționarea cauzei pe fondul recursului. Recurentul precizează faptul că intimații-reclamanți, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, având ca obiect excepția de neconstituționalitate, nu au solicitat suspendarea cauzei. Având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, soluția dată admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, respectiv de suspendare a cauzei, este consecința aplicării eronate a dispozițiilor legale, motiv pentru care recurentul apreciază că sunt incidente motivele de casare care se circumscriu prezentei cereri de recurs, cu consecința casării încheierii civile pronunțate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea reluării judecății. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamanților - cadre militare - și a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la calcularea soldei de funcție a acestora, începând cu data de 1.02.2017, prin raportare la nivelul de bază minim vrut pe țară garantat în plată stabilit prin Hotărâri de Guvern succesive, precum și calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale la nivelul acesteia, plus actualizarea sumelor și dobânzi aferente. Împotriva acestei hotărâri pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a formulat recurs. Ulterior, intimații-reclamanți au depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale prin care au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, art. 3 1 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 57/2015, apreciind că aduc atingere principiului separației puterilor în stat (art. 1 alin. (4) din Constituție, prevederilor art. 41 din Constituție, în componenta privind salariul minim garantat, precum și prevederilor art. 142 din Constituție. În privința acestui aspect Curtea de Apel a reținut că s-a constatat deja neconstituționalitatea prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, însă numai prin raportare la art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 în interpretarea dată prin Decizia nr. 21/21.11.2016 pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 51/4.02.2020 pronunțată de Curtea Constituțională. Reținând că există deja o soluție a Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității unei modalități de interpretare a celor două texte legale prin raportare la un text terț, iar în prezenta cauză se invocă neconstituționalitatea interpretării acelorași două texte legale prin raportare la art. 3 1 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 51/2017, Curtea de Apel a considerat că este îndreptățită să sesizeze Curtea Constituțională. Sesizând Curtea Constituțională, Curtea de Apel a dispus și suspendarea cauzei, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește, pentru considerentele în continuare arătate. Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate suspenda judecata". Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării. Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces. Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, deoarece ambele cerințe impuse, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite în speță. Este adevărat că odată cu apariția Legii nr. 177/2010, care a modificat art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu mai subzistă suspendarea cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. Însă, instanța de fond a suspendat cauza în raport cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Astfel fiind, în raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.