ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3470/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY. și ZZZ. sunt cadre militare desfășurându-și activitatea la Inspetoratul de Jandarmi Județean Neamț. Aceștia solicită recalcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01 ianuarie 2017, prin echivalarea soldei de funcție, fără sporuri sau adaosuri, cu salariul minim brut pe țară garantat în plată începând cu anul 2017. Reclamanții apreciază că nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017 și H.G. nr. . 937/2018, reprezintă doar solda de funcție, fără includerea sporurilor și a sumelor compensatorii, prevalându-se de sintagma folosită în acest act normativ:

"sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri" .

Prin sentința nr. 629/5.11.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Neamț.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător AAAA., cerere formulată de recurentul-reclamant L., în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L. a formulat recurs în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Având în vedere că motivele invocate în concluziile scrise datate 10.11.2021 sunt explicite și justificate temeinic, a arătat că rezultă că acestor concluzii nu li s-a dat mare importanță, iar rezultatul confirmă că nu au fost aprofundate de către completul de judecată care a soluționat cererea de recuzare.

A susținut recurentul reclamant că cererea de recuzare este temeinic justificată, întrucât judecătorul AAAA. a avut calitate de președinte în completul de care a judecat cauza în dosarul cu nr. x/2020 privind acordarea soldelor compensatorii cuvenite la trecerea în rezervă, complet din care a mai făcut parte judecătorul BBBB. și judecătorul CCCC., iar pentru neasumare și lipsă de obiectivitate în judecarea acestei cauzei, ca urmare a respectării unor directive trasate ierarhic, în sensul de a respinge acțiunile care implică acordarea de drepturi de natură pecuniară, ca nefondate, a adoptat soluția de respingere a recursului. Astfel s-a menținut soluția primei instanțe prin care s-a respins cerea sa de chemare în judecată, fără a se observa că dreptul la solde compensatorii era doar suspendat, nu și abrogat, la momentul trecerii în rezervă.

Pentru aceste motive, s-a solicitat să se dispună admiterea recursului privind recuzarea judecătorului AAAA. din completul CAF5, pentru îndoială cu privire la imparțialitatea sa în judecarea cauzei din dosarul nr. x/2019, anularea deciziei nr. 817 din 03.12.202, pe motiv de recuzare a judecătorului AAAA. din completul CAF5 și, de asemenea, pentru înlocuirea nejustificată din complet a judecătorului BBBB. cu judecătorul DDDD..

S-a solicitat, în rejudecare, admiterea recursului celor 78 de recurenți - reclamanți, ținând cont de precedentele judiciare exemplificate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, referitor la modalitatea de sesizare a instanței, Înalta Curte ia act că la data de 3 decembrie 2021 prin decizia nr. 817/2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul promovat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 629/C din 05.11.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

În ceea ce privește motivele de recurs formulate, reține Înalta Curte că potrivit art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

În ceea ce privește cele două dimensiuni ale principiului imparțialității, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că imparțialitatea magistratului, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). Imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47)."

În aceste repere, se constată că în mod judicios prima instanță a reținut că nu există motive de incompatibilitate sau vreo antepronunțare prin împrejurarea că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care a soluționat cauza nr. 693/103/2020, privind acordarea soldelor compensatorii cu privire la trecerea în rezervă, ambele dosare vizând acordarea de drepturi salariale.

Referitor la pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorului, motivată de recurentul - reclamant prin atitudinea părtinitoare și favorabilă față de pârâtă, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost probate elemente care să reflecte o lipsă de imparțialitate subiectivă ori obiectivă.

Mai reține Înalta Curte că motivele privind înlocuirea unui membru al completului de judecată, precum și cele care vizează modalitatea de soluționare excepției autorității puterii de lucru judecat, excedează controlului de legalitate efectuat în prezenta cale de atac, instanța fiind învestită în temeiul art. 53 din C. proc. civ., exclusiv cu soluționarea recursului formulat împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 53 și 496 alin. (1) din C. proc. civ. urmează a respinge recursul declarat de recurentul-reclamant L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant L. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.