ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4382/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. x/2019 reclamantei A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și H. au solicitat să se dispună obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Brăila să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în sens acordării de la data de 1.02.2017 la data de 31.12.2017 a salariului minim brut în cuantum de 1.450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta; H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată sensul acordării de la data de 1.01.2018 la data de 31.12.2018 a salariului minim brut în cuantum de 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, reprezentând 11,40 RON/oră; HGR 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată sensul acordării de la data de 1.01.2019 la zi a salariului minim brut în cuantum de 2.080 RON lună pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 RON/oră". S-a solicitat, totodată să se echivaleze salariul de funcție fără sporuri și alte adaosuri cu salariul minim brut avut în vedere prin HGR 937/2018. De asemenea reclamanții au solicitat să se procedeze începând cu data de 1.02 2017 la calcularea salariului lunar pentru fiecare dintre reclamanți având în vedere ca salariul de funcție să fie de: 1.450 RON/lunar pentru perioada 1.02.2017-31 .12.2017; 1.900 RON/lunar pentru perioada 1.01.2018 -31.12.2018 - 2,080 RON/lunar pentru perioada 1.01.2019 la zi și să se procedeze la recalcularea salariilor fiecăruia dintre reclamanți începând cu data de 1.02.2017 avându-se în vedere salariul de funcție minim de 1.450 RON/lunar pentru perioada 1.02.2017- 31.12.2017;1.900 RON/lunar pentru perioada 1.01.2018-01.12.2018; 2.080 RON/lunar pentru perioada 1..01.2019 la zi, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta conform H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017 si H.G. nr. 937/2018. Au mai solicitat reclamanții să se dispună obligarea pârâtului la plata către fiecare reclamant a diferențelor de drepturi salariale între sume primite si cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 1.02.2017- la zi, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, calculate până la data plătii efective Prin sentința nr. 218/28.04.2021 a Tribunalului Brăila au fost respinse ca nefondate cererile conexe formulate de către reclamanți și cererea de intervenție formulată de către GG..

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 218/28.04.2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții B., C., D., E., G., H., J., K., N., Q., R., S., U., V., X., CC., FF., GG..

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1182/2021 din data de 3 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B., C., D., E., G., H., J., K., N., Q., R., S., U., V., X., CC., FF., GG. împotriva sentinței civile nr. 218/28.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019.

Cererea de revizuire promovată în cauză Împotriva deciziei nr. 1182/2021 din data de 3 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 au formulat cerere de revizuire, reclamanții B., C., D., E., G., H., J., K., N., Q., R., S., U., V., X., CC., FF., GG., W., EE., L., A., T., Z., BB., I., P., M., Y., DD., F., AA. întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 30 decembrie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021. În motivarea cererii de revizuire, revizuenții au susținut că cererea de chemare în judecată formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Au mai susținut revizuienții că la data de 06 ianuarie 2017 în M. Of. Nr. 15, a fost publicată H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care prevede: "începând cu data de 1 februarie 2017 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 RON lunar, pentru un program complet de muncă de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 RON/oră". H.G. a fost în vigoare până la data de 29 noiembrie 2017. La data de 14.03.2017, Inspectoratul General al Poliției Române, prin intermediul Direcției - Centrul de Informare și Relații Publice a postat pe pagina Intranet a Poliției Române un anunț denumit "în atenția tuturor colegilor din Poliția Română", cu următorul text: "Conform prevederilor H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2017, toți polițiștii și personalul contractual al Poliției Române au asigurat salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în cunatum de 1.450 RON. Astfel, astăzi, 14 martie a.c, vor primi diferența de bani toți cei care până în prezent au beneficiat de salariu pe funcție mai mic de 1450 RON." Ulterior emiterii H.G. nr. 1/2017, guvernul a emis, la data de 29 noiembrie 2017, H.G. nr. 846/2017, publicată în M.O. 950, care prevede la art. 1 alin. (1): "începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de muncă de 166,66 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră". În baza vechii reglementări, respectiv H.G. nr. 1017/2015, salariile de funcție ale polițiștilor aflate sub nivelul de 1250 RON erau crescute până la acest cuantum, cu precizarea că în această sumă intrau și sporurile, primele, indemnizațiile și alte elemente salariale cuprinse în sumele compensatorii. Astfel, printr-o intepretare eronată a celor trei acte normative, respectiv pe de o parte H.G. nr. 1017/2015, iar pe de altă parte H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, față de primul act normativ, legiuitorul impune o condiție suplimentară în H.G. nr. 1/2017 și în H.G. nr. 846/2017, și anume faptul că noul cunatum al salariului de baza minim brut pe țara garantat în plată, începând cu 1 februarie 2017 nu trebuie să includă sporuri sau alte adaosuri. Au susținut revizuienții prin cererea de revizuire că anumite sporuri de care trebuiau să beneficieze legal respectiv: sporul pentru misiune permanenta, sporul pentru fidelitate și sporul pentru păstrarea confidențialității, sunt incluse în salariul de bază, fapt ce contravine H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, din care rezulta că salariul de funcție nu trebuie să cuprindă sporuri și adaosuri. Pe fond instanța a dispus efectuarea unei expertze contabile care fost depusă la dosarul cauzei nefiind axată pe cerințele noastre, fapt pentru care revizuienții afirmă ca au contestat-o și s-a dispus refacerea acesteia. Expertiza a fost refăcută dar, deși nu s-au atins obiectivele stabilite de către instanța de judecată, acțiunea fost respinsă, prin sentința nr. 218/28.04.2021 a Tribunalului Brăila. La apelul declarat la Curtea de Apel Galați, în ședința din 03.12.2021 completul nu a luat în considerere cererea lor de a se efectua o contraexpertiză, totodată ignorând probele depuse la dosar, dovadă faptul că s-a pronunțat in câteva ore asupra cauzei, respingând apelul declarat. În prezent revizuienții apreciază că sunt discriminați la locul de muncă, deoarece în cadrul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratului General al Poliției Române, pentru aceiași muncă prestată și aceiași funcție, polițiștii care și-au câștigat drepturile în instanță sunt plătiți corect, iar restul nu, această stare de fapt încălcând prevederile art. 16 din Constituția României. În sensul celor susținute prin cererea de revizuire, aceștia au indicat sentința civilă nr. 269 din 04.04.2019 a Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel Cluj și au depus o listă cu sentințe definitive având același obiect date la Curtea de Apel București, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Prahova.

Apărările formulate în cauză Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Vrancea a depus întâmpinare la cererea de revizuire prin care a invocat excepția inadmisibilității. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1182/2021 din data de 3 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019. Prin această decizie au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B., C., D., E., G., H., J., K., N., Q., R., S., U., V., X., CC., FF., GG. împotriva sentinței civile nr. 218/28.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019. Revizuirea declarată de reclamanți în prezentul litigiu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că ar exista hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Ceea ce se invocă revizuienții privește modalitatea de interpretare a cauzei dedusă judecății din partea instanței de fond, precum și faptul ca această instanță nu a administrat judicios probatoriul propus în cauză de către reclamanți. Sub acest pretext, revizuienții afirmă că la acest moment există hotărâri definitive la nivelul instanțelor de judecată din țară prin care colegi de-ai acestora au obținut decizii favorabile în spețe similare, în timp ce ei au primit o hotărâre opusă. În acest sens aceștia și indică sentința civilă nr. 269 din 04.04.2019 a Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Cluj. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ. Autoritate de lucru judecat dobândește, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și hotărârea care statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident procedural, care, odată lămurit nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, dar și considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat. Așadar, condițiile de admisibilitate prevăzute pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce trebuie îndeplinite cumulativ, vizează: a) existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; e) să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Verificând aceste condiții, Înalta Curte reține că, prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a soluționat recursul declarat de reclamanții B., C., D., E., G., H., J., K., N., Q., R., S., U., V., X., CC., FF., GG. împotriva sentinței civile nr. 218/28.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019. Prin sentința civilă nr. 218/28.04.2021 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019 s-a soluționat cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Brăila să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în sens acordării de la data de 1.02.2017 la data de 31.12.2017 a salariului minim brut în cuantum de 1.450 RON, fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta; H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată sensul acordării de la data de 1.01.2018 la data de 31.12.2018 a salariului minim brut în cuantum de 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, reprezentând 11,40 RON/oră; H.G. nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată sensul acordării de la data de 1.01.2019 la zi a salariului minim brut în cuantum de 2.080 RON lună pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 RON/oră. Iar prin decizia a cărei revizuire se cere s-a respins recusul recurenților-reclamanți, ca fiind nefondat. În ceea ce privește hotărârile definitive potrivnice nominalizate de către revizuienți, respectiv decizia nr. 1182/2021 din data de 3 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și sentința civilă nr. 269 din 04.04.2019 a Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1010 din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin raportare la acestea și textul de lege invocat în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Pe de altă parte, Înalta Curte urmărind argumentele prezentate în susținerea cererii de revizuire apreciază că acestea privesc modalitatea în care instanța de fond și instanța de recurs a soluționat cauza, prin modul acesteia de interpretare a legii aplicabile cauzei și prin modalitatea în care aceste instanțe s-au raportat la probatoriul administrat în cauză. Or, cu privire la aceste argumente, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010). Așadar în cadrul soluționării cererii de revizuire, instanța investită cu o astfel de cerere nu poate efectua o analiză a modului în care instanța de fond a soluționat cauza din perspectiva textului de lege aplicabil, al interpretării acestuia, ori a modalității în care probatoriul a fost valorificat în soluția adoptată. În concluzie, în speță, nu se poate reține existența unor hotărâri potrivnice, respectiv încălcarea prin decizia supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a deciziei anterioare nr. 267/2018 a Curții de Apel Craiova. Cât privește invocarea de către revizuent a pronunțării deciziei supuse revizuirii cu încălcarea unor norme imperative ale legii, Înalta Curte constată că aceste susțineri se subsumează unui demers reformativ îndreptat împotriva deciziei, inadmisibil în calea de atac extraordinară de retractare a revizuirii. Revizuentului nu îi este permis, pe calea revizuirii, să repună în discuție legalitatea deciziei definitive nr. 1010 din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2019, pentru o invocată aplicare greșită a legii. Pentru toate aceste motive, constatând că nu există hotărâri potrivnice, așa cum impune cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.