ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 897/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2023, reclamantul A. prin care a chemat în judecată pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- începând cu data de 01.02.2017, la suma de 1450, sumă stabilită în baza H.G. nr. 1/2017.

Începând cu data de 01.02.2017 a intrat în vigoare H.G. nr. 1 din 6 ianuarie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe gară garantat în plată care la art. 1 prevede că: "începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 RON/oră."

- începând cu data de 01.01.2018, la suma de 1900, sumă stabilită în baza H.G. nr. 846/2017.

Prin Hotărârea nr. 846/2017 se stabilește că "începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră."

- începând cu data de 01.01.2018 majorarea cu 25%, prevăzută la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Art. 38 din Legea nr. 153/2017 stabilește că:

(3) Începând cu data de f ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum șl cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Relevant în cauză este și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017 care stipulează că: Pentru personalul plătit din fonduri publice, cuantumul salariului de bază/soldei de funcție/salariului de funcție se stabilește în conformitate cu prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 846/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, după aplicarea procentului de majorare de 25% prevăzut la an. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 296 din 16 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, nefiind incidente normele speciale de competență în material jurisdicției asigurărilor sociale și având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecății, se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 817 din data de 25 septembrie 2023, Tribunalul Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscala a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 9 și 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 618 din data de 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că obiectul principal al cauzei îl constituie obligarea pârâtei la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, bazată pe un raport juridic de asigurări sociale.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esență, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituționalitate a invocat-o, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională, ținând cont de faptul că însuși temeiul acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de Guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispozițiile ordonanței Guvernului, în executarea cărora Casa de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.

Față de temeiul acțiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă emitentul ordonanței de urgență nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.

Aceasta întrucât stabilirea competenței de soluționare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuția părților decât de instanța competentă material și teritorial în soluționarea litigiului.

În consecință, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024.