ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 82/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ("Regulamentul").

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.496/87/2021 și de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 53/108/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere asupra chestiunii de drept de către părți.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 10 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.496/87/2021, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024"), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept: Dacă pensia militară de stat poate fi actualizată prin raportare: la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2016, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015, începând cu data de 1 mai 2016; la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2017, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 începând cu data de 1 februarie 2017; la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2018, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2018; la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată începând cu 1 ianuarie 2019, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 937/2018, și începând cu data de 1 ianuarie 2020, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 935/2019. Dacă solda de grad și de funcție se calculează începând cu 1.05.2017 prin raportare la o VRS de 600 lei, sumă la care se raportează celelalte elemente ale soldei și ale soldei de grad.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 octombrie 2024 cu nr. 2.342/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 17 martie 2025.

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 53/108/2024, Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă solda de funcție a militarilor în rezervă poate fi stabilită prin raportare la o valoare sectorială de referință de 605,225 lei, valoare la care se referă considerentele Deciziei nr. 34 din 6 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 14 septembrie 2022.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 noiembrie 2024 cu nr. 2.740/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.342/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 31 decembrie 2015 ("Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015"), în vigoare de la 31 decembrie 2015 până la 31 ianuarie 2017, abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 " Art. 1. - Începând cu data de 1 mai 2016, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1.250 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2016, reprezentând 7,382 lei/oră."

Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2017 ("Hotărârea Guvernului nr. 1/2017"). " Articol unic. - (1) Se acordă încredere Guvernului, în componența prevăzută în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului de guvernare prevăzut în anexa nr. 2. (2) Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre." Anexa nr. 2 - Programul de guvernare 2017-2020, din 4.01.2017 (...) Echitate (...) Nivelul salariului minim brut în România, în următorii 4 ani, va fi de 1.450 lei în 2017, 1.550 lei în 2018, 1.650 lei în 2019 și 1.750 lei în 2020. Începând cu 2018, ca urmare a modificării bazei de calcul al salariului brut, 1.550 va fi echivalent cu 1.900 lei, 1.650 va fi echivalent cu 2.025 lei, iar 1.750 cu 2.150 lei. (...)"

Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 29 noiembrie 2017 ("Hotărârea Guvernului nr. 846/2017"), în vigoare de la 29 noiembrie 2017 până la 31 decembrie 2018, abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 937/2018 " Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 lei/oră."

Hotărârea Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 10 decembrie 2018 ("Hotărârea Guvernului nr. 937/2018"), în vigoare de la 10 decembrie 2018 până la 31 decembrie 2019, abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 935/2019 " Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în bani, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, fără a include sporuri și alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră. Art. 2. - În aplicarea prevederilor art. 164 alin. (1 2 ) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, toate drepturile și obligațiile stabilite potrivit legii se determină prin raportare la nivelul de 2.080 lei al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată."

Hotărârea Guvernului nr. 935/2019 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1010 din 16 decembrie 2019 ("Hotărârea Guvernului nr. 935/2019"), în vigoare de la 16 decembrie 2019 până la 13 ianuarie 2021, fiind abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2021 " Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2020, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în bani, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 2.230 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 13,327 lei/oră. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2020, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, fără a include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la suma de 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră. Art. 2. - În aplicarea prevederilor art. 164 alin. (1 2 ) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2020, toate drepturile și obligațiile stabilite potrivit legii se determină prin raportare la nivelul de 2.230 lei al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept Dosarul nr. 1.496/87/2021

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal la 5.10.2021 cu nr. 1.496/87/2021, reclamantul AB, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ("CPS - MAI") și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București - Ilfov ("ISU «Dealul Spirii» București - Ilfov"), a solicitat să se dispună revizuirea Deciziei de pensie nr. aaaaa/4.02.2020 raportat la: - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 1.250 lei începând de la 1 mai 2016, în baza art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.017/2015, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore, în medie, pe lună, pentru anul 2016; - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, la 1.450 lei începând cu 1 februarie 2017, pentru un program complet de lucru de 166 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, în baza art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2017; - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, la 1.900 lei începând cu 1 ianuarie 2018, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, conform dispozițiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 846/2017; - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, la 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore, în medie, pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră, conform dispozițiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 937/2018, și în continuare, pe anul 2020, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 935/2019, începând cu 1 ianuarie 2020, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 2.230 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore, în medie, pe lună, reprezentând 13,327 lei/oră.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la recalcularea tuturor soldelor și la plata diferențelor acestora cu celeritate, până la trecerea în rezervă (cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective), astfel: solda de grad și de funcție raportat la o valoare de referință sectorială ("VRS") de 600 lei, de la 1.05.2017, la care să se adauge sporurile și celelalte drepturi în concordanță cu Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 30 iunie 2017, fiind abrogată și înlocuită prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017"), respectiv cu un coeficient al soldei de funcție la o VRS de 600 lei, sumă la care se raportează celelalte elemente ale soldei și ale soldei de grad.

În susținerea capetelor de cerere sus-menționate, reclamantul a invocat, în esență, încălcarea dispozițiilor hotărârilor Guvernului nr. 1.017/2015, nr. 1/2017, nr. 846/2017, nr. 937/2018 și nr. 935/2019 în ceea ce privește calculul drepturilor sale salariale, prin aplicarea discreționară a prevederilor legale, precum și discriminarea sa comparativ cu alte persoane aflate în postura de bugetari.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe: dispozițiile hotărârilor Guvernului redate în cadrul paragrafului anterior; ale Constituției României, republicată; deciziile Curții Constituționale a României nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018; Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare; art. 1-2 și art. 7-8 și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; art. 1, 4 și 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Declarația Universală a Drepturilor Omului; deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 10 din 16 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficia al României, Partea I, nr. 536 din 28 iunie 2018, și nr. 10 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016.

Pârâtul ISU "Dealul Spirii" București - Ilfov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pârâta CPS - MAI a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamant, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Dosarul nr. 53/108/2024

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale cu nr. 53/108/2024, reclamantul AB, în contradictoriu cu pârâții MAI - Departamentul pentru Situații de Urgență București - IGSU București ("IGSU București") și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vasile Goldiș" al Județului Arad ("ISU «Vasile Goldiș» Arad"), a solicitat instanței să dispună, între altele: obligarea pârâtului la recalcularea soldei de funcție, ținând cont de majorarea în cuantum de 25% stabilită de dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 și raportată la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, conform Deciziei nr. 34 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 14 septembrie 2022, pentru perioada începând cu 1.01.2021; reactualizarea bazei de calcul pentru stabilirea pensiei militare cu modificările survenite conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 223/2015").

Pârâții ISU "Vasile Goldiș" Arad și MAI au formulat întâmpinări, prin care au invocat fiecare excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii Dosarul nr. 1.496/87/2021

Prin Încheierea de ședință din 10 octombrie 2024, instanța de trimitere apreciază că, față de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, precum și având în vedere scopul declarat al legiuitorului la adoptarea ordonanței de urgență, singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie. În consecință, nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă.

Tribunalul a mai arătat că, în urma analizei centralizatoarelor privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia conflictelor de muncă, nu a fost identificată nicio hotărâre privind exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. Dosarul nr. 53/108/2024

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2024, tribunalul a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: obiectul acțiunii vizează stabilirea și plata drepturilor salariale ale unui salariat care face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice; de dezlegarea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării depinde în tot soluționarea cauzei pendinte, pentru că recalcularea drepturilor salariale pretinse de reclamant ar avea drept consecință reactualizarea bazei de calcul avute în vedere la stabilirea pensiei militare de care acesta beneficiază în prezent (art. 28 din Legea nr. 223/2015); Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept în discuție, iar din verificările efectuate reiese că aceasta nu a făcut și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii și/sau al unei sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în curs de soluționare.

În opinia instanței de trimitere, nu se impune analizarea condiției ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, întrucât, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice este obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanță. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 1.496/87/2021

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept în discuție. Dosarul nr. 53/108/2024

Reclamantul a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze.

Pârâtul ISU "Vasile Goldiș" Arad a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, considerând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În opinia pârâtului MAI, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită instanța de trimitere, în cauză, sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 1.496/87/2021

Tribunalul a apreciat că instanțele de asigurări sociale nu pot cenzura sau verifica implicit sau explicit salarizarea efectuată de fostul angajator și nici nu pot admite solicitarea aplicării unei alte formule de calcul al salariului și deci a unei salarizări diferite decât cea de care reclamantul a beneficiat efectiv, prin "aplicarea în mod corect a drepturilor salariale" (respectiv ca produs între salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și coeficienții prevăzuți în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017), așa cum consideră persoanele trecute în rezervă, și care nu pot fi contestate direct în altă procedură, câtă vreme nu este în discuție un astfel de litigiu care să poarte asupra corectei încadrări și salarizări a reclamantului în perioada de referință, respectiv dacă, în speță, angajatorul a emis actele de încadrare și de stabilire a drepturilor salariale ale personalului propriu cu respectarea cadrului legal în materie, respectiv dacă în stabilirea salariului funcției reclamantului s-au avut în vedere normele tranzitorii de aplicare a legii sau dacă aplicarea etapizată este corectă, chestiuni de drept care nu privesc jurisdicția asigurărilor sociale și nici nu pot fi cenzurate pe această cale sau operate prin aplicarea ipotetică a unor prevederi legale, stabilirea bazei de calcul folosite pentru stabilirea pensiei militare, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 223/2015, făcându-se în funcție de situația juridică concretă, iar nu în funcție de vreo ficțiune legală.

De altfel, prevederile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, în vigoare de la 1.07.2017, prin care se arată că salariul funcției se determină ca produs între salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și coeficienții prevăzuți în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu se aplică în perioada 1.07.2017-31.12.2017 (și deci nici până la data de 15.09.2017), ci se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017, prin acordarea de majorări salariale în anii 2017-2021 [art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017].

Astfel, până în anul 2020 inclusiv au fost acordate majorările salariale rezultate din aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, așa cum au fost stabilite prin aplicarea art. 38 din acest act normativ, și doar începând cu anul 2023 salariile de bază urmau a fi stabilite prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele la lege cu salariul de bază minim brut garantat în plată în vigoare la acea dată, aspect care însă oricum nu privește perioada de referință, însă și acest text de lege a fost prorogat succesiv și este prorogat și în prezent. Dosarul nr. 53/108/2024

Tribunalul Arad a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamantul nu a criticat dispozițiile legale care reglementează valoarea de referință sectorială aferentă categoriei profesionale căreia îi aparține și în funcție de care se calculează solda de funcție, ci a solicitat să i se aplice o VRS de 605,225 lei, stabilită prin hotărâri judecătorești pentru personalul care face parte din familia ocupațională "Justiție".

În opinia instanței de trimitere, în condițiile în care, în materie de salarizare, prin dispoziții speciale aplicabile unei familii ocupaționale, s-a derogat de la norma-cadru în materie, aceste dispoziții nu pot fi aplicate unei alte familii ocupaționale, care beneficiază, de asemenea, de reglementări specifice, ci se impune o analiză distinctă a acestor prevederi legale. Egalizarea veniturilor vizează persoane care exercită aceeași funcție și aceleași atribuții, în cadrul aceleiași instituții ori în instituții de același fel din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie Prima problemă de drept supusă dezlegării în Dosarul nr. 2.342/1/2024

Curțile de apel București, Alba Iulia, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara au transmis 59 de hotărâri judecătorești definitive (o parte din acestea fiind pronunțate în primă instanță și, respectiv, în apel în aceeași cauză), din care se conturează o practică judiciară unanimă în sensul că pensia militară de stat nu poate fi actualizată prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut prin hotărârile Guvernului nr. 1.017/2015, nr. 1/2017, nr. 846/2017, nr. 937/2018 și nr. 935/2019.

S-a reținut de către instanțe, în esență, că legiuitorul a prevăzut aplicarea dispozițiilor hotărârilor Guvernului evocate doar în ceea ce privește salariile în plată, iar nu în ceea ce privește actualizarea drepturilor salariale în vederea recalculării drepturilor de pensie ale unor foști polițiști. Prin urmare, solicitarea de actualizare a pensiei în funcție de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată anterior datei de 15.09.2017 este nefondată.

Ulterior datei de 15.09.2017, o asemenea operațiune de actualizare nu a mai fost reglementată de legiuitor prin art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Nicio prevedere legală nu obligă un angajator să folosească valoarea nominală a salariului de bază minim brut pe economie drept referință (bază de calcul) în cadrul sistemului de salarizare propriu, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligând angajatorul numai să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

În ceea ce privește cea de-a doua problemă de drept supusă dezlegării în Dosarul nr. 2.342/1/2024, curțile de apel nu au identificat practică judiciară în materie.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentelor sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate în mecanismele de unificare a practicii judiciare decizii care să prezinte relevanță pentru soluția ce va fi propusă pentru soluționarea prezentelor sesizări. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Ambele sesizări au fost formulate în cadrul procedurii reglementate de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că întrebările ce fac obiectul sesizării privesc modalitatea de actualizare a pensiilor militare de serviciu, respectiv modul de calcul al soldei de grad și de funcție ale militarilor în rezervă, astfel încât, în cauzele care au ocazionat sesizările, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice și, respectiv, actualizării sau revizuirii drepturilor de pensie ale aceluiași personal în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Litigiile în care instanțele au dispus sesizarea instanței supreme se află pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, respectiv al Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, ca instanțe competente să judece în primul grad de jurisdicție în fond.

Totodată, asupra chestiunilor care formează obiectul sesizării Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o problemă de interpretare juridică ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Astfel, în Decizia nr. 72 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 16 noiembrie 2017, cu privire la cerința chestiunii de drept s-a arătat că: "în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile." (paragrafele 51-52)

Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei chestiuni de drept, iar noțiunea de "chestiune de drept" are, în acest context, înțelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest sens, jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cauzele în care s-au formulat sesizări potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a subliniat în mod consistent și lipsit de echivoc necesitatea ca sesizarea să privească o chestiune veritabilă de drept, invalidând opinia (exprimată și de instanța de trimitere) în sensul că, odată îndeplinite cerințele de admisibilitate de la paragraful 50 de mai sus, literele a), b) și d), sesizarea devine obligatorie (a se vedea, exemplificativ, deciziile nr. 54 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 29 noiembrie 2024, nr. 86 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2025, și nr. 77 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2025, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Aceleași decizii subliniază cu claritate necesitatea ca instanța de trimitere, cu ocazia îndeplinirii obligației de motivare a încheierii de sesizare, să procedeze la argumentarea caracterului dificil al chestiunii de drept prin prezentarea motivelor pentru care norma legală a cărei interpretare se cere este neclară sau susceptibilă de interpretări diferite, ceea ce ar face necesară declanșarea mecanismului de unificare de față.

Cu privire la prima întrebare din Sesizarea nr. 2.342/1/2024 se observă, în primul rând, că întrebarea nu îndeplinește cerințele de a avea ca obiect o chestiune de drept și de a avea legătură cu soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește cerința de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept - astfel cum se conturează ea prin jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârile judecătorești comunicate de instanțe relevă existența unui număr considerabil de hotărâri definitive pronunțate, toate soluțiile fiind în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererilor prin care pensionarii militari cereau actualizarea pensiei prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată și a cererilor prin care militarii activi solicitau determinarea veniturilor salariale cu respectarea acestor repere.

S-a arătat în mod argumentat și unanim în aceste hotărâri că legislația specială de salarizare a militarilor și polițiștilor reclamanți în cauzele respective, în formele aplicabile perioadelor relevante, nu a prevăzut calculul soldelor prin raportare la salariul minim brut pe țară, astfel încât nu există un temei legal pentru a proceda conform cererilor formulate.

De asemenea, încheierea de sesizare cuprinde argumente succinte, dar clare, cu privire la netemeinicia demersului de actualizare a pensiei prin prisma argumentelor reclamantului, ceea ce arată că instanța de trimitere - presupunând că ar fi depășit impedimentul pe care ea însăși l-a indicat, evocat la paragraful 35 al prezentei decizii - nu a identificat în speță o normă aplicabilă neclară, lacunară sau susceptibilă de interpretări diferite, astfel că nu sunt întrunite circumstanțele necesare pentru a considera că întrebarea formulată se referă la o veritabilă chestiune de drept.

Suplimentar, dar relevant, se reține că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant (primul petit) s-a solicitat revizuirea deciziei de pensie emise în anul 2020 în beneficiul acestuia, prin raportare la nivelul salariului minim brut pe țară garantat prin hotărârile de Guvern succesive evocate la secțiunea a II-a a prezentei decizii.

În absența vreunei modificări a cererii de chemare în judecată și, totodată, fără să fi avut loc o calificare de către instanță a obiectului cauzei prin prisma prevederilor legale invocate [cum era posibil a se proceda conform art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă], tribunalul a sesizat instanța supremă cu o întrebare referitoare la posibilitatea actualizării pensiei militare de stat prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată prin respectivele acte normative.

Pensia militară de care beneficiază reclamantul a fost stabilită în baza Legii nr. 223/2015.

Jurisprudența asigurărilor sociale a recunoscut în mod uniform necesitatea completării legii speciale cu legea generală din materia stabilirii pensiilor din sistemul public, în măsura în care ea nu contravine legii speciale și de aceea în practica instanțelor au fost valorificate, când au fost îndeplinite cerințele legale, și dispozițiile din legea generală referitoare la revizuirea drepturilor de pensie, care erau cuprinse în art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 263/2010"), aplicabilă litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere.

Potrivit alin. (1) al art. 107 evocat, "În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire."

Prin urmare, reclamantul a învestit tribunalul cu o cerere prin care solicită redimensionarea drepturilor sale de pensie pe calea revizuirii, operațiune care presupune că ulterior stabilirii pensiei se constată erori în demersul administrativ anterior de stabilire a cuantumului pensiei (în sensul că elementele necesare corectei determinări a pensiei în mod eronat nu au fost avute în vedere).

Operațiunea actualizării pensiei - indicată în cuprinsul întrebării formulate - are un alt conținut juridic și a fost reglementată anterior prin fostul art. 60 din Legea nr. 223/2015, care prevedea "Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie (...)".

Ulterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2017"), actualizarea pensiilor militare de stat a fost reglementată de art. 59 din Legea nr. 223/2015 ("Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată."), în timp ce art. 60 a primit o altă formă, ce reglementează o plafonare a pensiilor în discuție.

În prezent, art. 59 din Legea nr. 223/2015 se referă la indexarea pensiilor militare de stat cu ultima rată medie anuală a inflației, indicator definitiv, comunicat de Institutul Național de Statistică.

Din această expunere teoretică rezumativă rezultă că există o diferență indiscutabilă de conținut și regim juridic între operațiunea de revizuire a pensiei și cea de actualizare a pensiei militare de stat.

Cu toate acestea, în condițiile în care reclamantul a învestit instanța cu o cerere de revizuire, tribunalul a dispus sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu o întrebare privind posibilitatea de actualizare a pensiei reclamantului.

Acest context nu permite instanței supreme să rețină în cauză îndeplinirea cerinței de admisibilitate ca problema de drept ce face obiectul întrebării să fie relevantă pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Cu privire la a doua întrebare din Sesizarea nr. 2.342/1/2024 se observă că ea reproduce întocmai solicitarea reclamantului, care a cerut obligarea pârâților - Casa de Pensii Sectorială a MAI și MAI - la recalcularea tuturor soldelor și la plata diferențelor acestora cu celeritate, până la trecerea în rezervă (cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective), astfel: solda de grad și de funcție raportate la o VRS de 600 lei, de la 1.05.2017, la care să se adauge sporurile și celelalte drepturi în concordanță cu Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 284/2010"), respectiv cu un coeficient al soldei de funcție la o VRS de 600 lei, sumă la care se raportează celelalte elemente ale soldei și ale soldei de grad.

Prima observație relevantă este că întrebarea nu privește aplicarea unei norme legale, pentru că nici reclamantul și nici instanța de trimitere nu au indicat care este dispoziția legală care ar justifica demersul de determinare a soldei reclamantului începând cu data de 1.05.2017 pe baza unei valori de referință sectoriale de 600 de lei.

Mecanismul de unificare utilizat de instanța de trimitere nu poate fi conceput în absența incidenței în cauza pendinte a unei norme legale ale cărei aplicare și interpretare să implice o dispută judiciară, pentru că tocmai acesta din urmă este scopul sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se poate substitui instanței de trimitere pentru a cerceta și determina care ar putea fi norma legală aplicabilă raportului juridic și care este disputa juridică născută în legătură cu aplicarea respectivei norme.

De aceea, odată cu indicarea prevederii legale a cărei interpretare sau clarificare se cere, instanța de trimitere este ținută să expliciteze în cuprinsul încheierii de sesizare care este chestiunea de drept necesar a fi dezlegată, de unde rezultă caracterul neclar sau incomplet al respectivului text legal aplicabil cauzei.

În acest context, în absența oricărui considerent în încheierea tribunalului, observând că acestei părți a sesizării îi lipsește un element esențial, instanța supremă reține că cerința de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept nu este îndeplinită.

Cu privire la Sesizarea conexată nr. 2.740/1/2024 se apreciază, similar, în sensul absenței unei chestiuni de drept veritabile necesar a fi dezlegată.

Astfel, în cauza aflată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul - beneficiar al unei pensii militare de stat - solicită instanței ca veniturile sale salariale pentru o perioadă anterioară pensionării să fie determinate prin raportare la o valoare sectorială de referință de 605,225 lei, valoare la care se referă considerentele Deciziei nr. 34 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 14 septembrie 2022.

Decizia nr. 34 din 6 iunie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, evocată la paragraful anterior, a soluționat o sesizare ce privea modul de stabilire a salariilor personalului plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupațională "Justiție", fiind în discuție recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente acesteia la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei.

În sesizarea conexată nu s-a indicat de către reclamant care este dispoziția legală care ar justifica determinarea soldei sale, ca fost militar încadrat în Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vasile Goldiș" al Județului Arad, prin raportarea la repere specifice familiei ocupaționale "Justiție", alta decât cea din care a făcut el parte în exercitarea funcției ca militar activ.

Corespunzător, nici instanța de trimitere nu a identificat în dispozitivul sau în considerentele încheierii de sesizare norma legală a cărei interpretare se solicită instanței supreme, astfel încât, pentru aceleași argumente expuse supra, vor fi respinse ca inadmisibile sesizările conexate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,