ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1896/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 7 august 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, să se dispună anularea deciziei nr. 430 din 1 iulie 2015, emisă de pârât, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor egale cu salariile neîncasate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 146/2016/LM/AS din 19 aprilie 2016, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 430 din 1 iulie 2015, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, a obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Prin decizia nr. 3784 din 28 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Împotriva deciziei nr. 3784 din 28 iunie 2021 a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că față de dispozițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., termenul de perimare a fost suspendat până la soluționarea dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv la 9 aprilie 2019. Mai arată că judecarea apelului a fost suspendată la 23 martie 2017 și că reclamantul nu a îndeplinit nici un act de procedură.

Recurentul-pârât a indicat în memoriul de recurs cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tardivitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul declarat în cauză vizează o decizie prin care s-a constatat perimată cererea de apel formulată de pârât. Termenul în care poate fi declarat recursul este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Teza a II-a al aceluiași articol prevede că actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată la 28 iunie 2021, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la 19 iulie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, astfel cum atestă data înscrisă pe dovada de transmitere a cererii de recurs prin intermediul poștei, aflate la dosarul de recurs,

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 421 alin. (2) teza I coroborat cu art. 185 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transporul Rutier împotriva deciziei nr. 3784 din 28 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORUL RUTIER împotriva deciziei nr. 3784 din 28 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2022.