ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2336/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

S-au solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 170/2022/LM/AS din 31 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a fost admisă acțiunea.

A fost anulată dispoziția de încetare a contractului individual de muncă nr. x/27.07.2021, fiind dispusă reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior concedierii.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Prin încheierea din 10 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării apelului, pentru neîndeplinirea de către apelanta-pârâtă a obligațiilor impuse de instanță.

S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a pus în vedere pârâtei să completeze probatoriul cu hotărârea din care să rezulte intrarea societății în procedura reorganizării și atribuțiile administratorului special, întrucât la dosarul cauzei se regăseau planul de reorganizare aprobat de instanță, precum și toate hotărârile adunării generale a acționarilor societății. Așa fiind, măsura suspendării pentru nedepunerea acestor înscrisuri nu se justifică, nefiind împiedicată judecarea apelului.

A mai învederat și consecințele negative ale suspendării judecății asupra situației pârâtei, aflate în reorganizare, în contextul în care prima instanță a anulat dispoziția de încetare a contractului individual de muncă nr. x/27.07.2021, fiind dispusă reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior concedierii.

Prin urmare, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol. Totodată, au fost depuse înscrisurile solicitate în apel, învederându-se că nu mai subzistă cauzele care au determinat suspendarea.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății", iar potrivit art. 482 din același cod "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Scopul edictării prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a sancționa pasivitatea părții în îndeplinirea acelor obligații esențiale și care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Recurenta susține că măsura suspendării judecății, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor, a fost dispusă greșit, întrucât înscrisurile care se regăseau la dosarul cauzei permiteau pronunțarea unei soluții în apel.

Examinând actele și lucrările dosarului din calea de atac a apelului, Înalta Curte notează că la 10 mai 2023 instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina apelantei-pârâte de a depune o serie de înscrisuri, aspect care ar fi împiedicat soluționarea cauzei.

Anterior, la termenul de judecată din 8 martie 2023, instanța de apel solicitase apelantei să depună hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare, hotărârea de numire a domnului B. în calitate de administrator judiciar al apelantei, precum și hotărârea adunării generale a acționarilor din care să reiasă că directorul general al societății a fost desemnat în calitate de administrator special.

Totodată, în ceea ce privește dovada calității de reprezentant a consilierului juridic prezent în ședință, instanța de apel a primit la dosar împuternicirea acestuia, sub rezerva confirmării de către administratorul judiciar, solicitând ca, până la termenul de judecată următor, să fie depusă o împuternicire care să poarte și semnătura administratorului judiciar.

Prin urmare, a fost amânată cauza la 10 mai 2023, pentru verificarea calității reprezentantului legal al societății și a mandatului consilierului juridic.

Din actele dosarului rezultă că, deși obligația stabilită în sarcina apelantei-pârâte a fost adusă la cunoștința atât în ședința publică, cât și prin citația emisă pentru 10 mai 2023, comunicată la sediul social și la sediul administratorului judiciar, partea nu s-a conformat, nefiind depuse înscrisurile solicitate.

Cu toate acestea, Înalta Curte impune observația că, la termenul de judecată din 10 mai 2023, în mod greșit instanța de apel, în loc să soluționeze excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimată, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere (...) când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Aspectul care a determinat instanța de apel să solicite părții înscrisuri și, ulterior, să dispună suspendarea judecării apelului, privește calitatea de reprezentant legal al apelantei, având în vedere că cererea de apel a fost formulată prin administrator special iar la primul termen de judecată s-a susținut că societatea se află în reorganizare judiciară, fără ca dreptul de administrare al administratorului special să fi fost ridicat. Ca o consecință, s-a pus în discuție și mandatul acordat de administratorul special consilierului juridic care s-a prezentat în fața instanței.

Măsura suspendării cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor se impune atunci când, din vina părții care a sesizat instanța, cererea nu poate fi soluționată, sancționând pasivitatea autorului cererii în urmărirea finalizării procesului.

Se reține că, în cauză, deși apelanta nu s-a conformat obligației de a depune înscrisurile solicitate, instanța de apel, în raport cu regulile de procedură aplicabile în materia reprezentării, trebuia să soluționeze excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, exclusiv pe baza actelor aflate la dosar, neexistând în realitate niciun impediment legal în temeiul căruia instanța să nu se fi putut pronunța asupra acestei chestiuni prealabile.

Sub aspectul reprezentării legale art. 151 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public, în care este menționată împuternicirea lor". De asemenea, în ceea ce privește reprezentarea convențională, art. 85 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "împuternicirea de a reprezenta o persoană juridică se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei" iar, potrivit art. 151 alin. (2) din același cod, "consilierul juridic va depune împuternicirea sa, potrivit legii".

Totodată, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor iar, dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată."

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care excepțiile se soluționează cu prioritate față de fondul cauzei.

Observând regulile de procedură mai sus evocate, Înalta Curte formulează concluzia că, în vederea dovedirii calității de reprezentant, nu este posibilă suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința prelungirii pe termen nedefinit a duratei procesului.

În cauză, se impunea soluționarea excepției, aceasta putând fi admisă, respectiv respinsă, chiar în lipsa înscrisurilor solicitate apelantei, exclusiv în considerarea actelor aflate la dosar.

Prin urmare, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune casarea încheierii recurate, urmând ca, după casare, în conformitate cu dispozițiile art. 501 din același cod, instanța de apel să se pronunțe asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, prin raportare la actele dosarului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Giurgiu Servicii Locale S.A., în insolvență, prin administrator judiciar C.., împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o va casa și trimite spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Giurgiu Servicii Locale S.A., în insolvență, prin administrator judiciar C.., împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2023.