ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cererii dedusă judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pr rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, în data de 5 iulie 2022, sub nr. x/2022, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Roșiori de Vede, strada x, județ Teleorman.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra imobilului situat în Roșiori de Vede, jud., Teleorman, pentru garantarea plății prejudiciului către partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman.

A mai arătat petenta că, întrucât prejudiciul în sumă de 108.612 RON a fost achitat, nu se mai justifică menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Roșiori de Vede strada x, județ Teleorman, cu număr cadastral x al UAT Roșiori de Vede.

În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 957 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1397 din 13 iulie 2022, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect ridicare sechestru asigurător, formulată de petenta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 22 iulie 2022, și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin rezoluția de primire din 26 iulie 2022 s-a stabilit termen de judecată în data de 29 septembrie 2022, cu citarea părților, în camera de consiliu, pentru soluționarea cererii deduse judecății.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea formulată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că cererea este fondată pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra imobilului proprietatea petentei A., situat în Roșiori de Vede, jud., Teleorman, pentru garantarea plății prejudiciului către partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, iar prin sentința penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține că prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Dispozițiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen. prevăd că, "după rămânerea definitivă a hotărârii penale, măsura asiguratorie poate fi contestată potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire".

Art. 397 C. proc. pen. prevede:

"(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.

(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249-254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.

(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

De asemenea, art. 600 C. proc. pen. stipulează:

"(1) Contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispozițiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(3) Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile."

Se reține că, în cadrul procesului penal, măsurile asigurătorii au caracter de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului, ce au ca efect împiedicarea încheierii oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecților sau inculpaților, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații juridice a bunurilor.

Așadar, prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale sau acțiunii civile în cadrul procesului penal.

În cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea cererii formulate de petenta A., în temeiul art. 957 C. proc. civ., de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Roșiori de Vede, strada x, județ Teleorman, prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcția Națională Anticorupție, motivat de faptul că prejudiciul stabilit prin hotărârea penală a fost achitat integral.

În atare condiții, se observă, raportat la dispoziile legale anterior evocate, că, deși legislația procesual penală nu conține dispoziții referitoare la ridicarea, la cerere sau din oficiu, a măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul procesului penal, această problemă de drept a fost tranșată de Curtea Constituțională prin pronunțarea mai multor decizii, astfel încât dispunerea unei soluții de ridicare a măsurilor asigurătorii apare ca fiind pe deplin posibilă, însă numai cu respectarea anumitor condiții legale.

Astfel, se reține că instanța de control constitutional, prin Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 8 aprilie 2016, parag. 32 și următoarele, respectiv prin Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 1 martie 2016, parag. 18 și următoarele, și prin Decizia nr. 761 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/23.02.2017, parag. 18 și următoarele, a statuat că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înființate de organele penale - cu privire la cazul particular al desființării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispozițiile procesual civile, în temeiul art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., dispozițiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții contrare.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională a constatat că "normele procesual civile, spre deosebire de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desființarea de drept a sechestrului asigurător [art. 955 din C. proc. civ., în caz de nedepunere a cauțiunii în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) și (3) din același cod], cât și instituția ridicării sechestrului asigurător - art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.. Așadar, potrivit art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător". În aceste condiții, Curtea reține că legea procesual civilă reglementează pentru debitor un remediu eficient pentru ridicarea măsurii sechestrului asigurător, și anume în cazul în care dă o garanție - reală sau personală - îndestulătoare. Așa încât, dacă se va constitui la dispoziția creditorului o asemenea garanție, debitorul este îndreptățit să formuleze o cerere prin care să solicite ridicarea sechestrului, astfel încât bunurile sale vor fi scoase de sub măsura indisponibilizării."

Totodată, Curtea Constituțională a reținut la par. 21 și 23 din Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016 că:

"De asemenea, C. proc. civ. reglementează, în cuprinsul art. 751, situațiile în care debitorul are posibilitatea fie de a opri executarea silită prin împiedicarea aplicării sechestrului, fie de a obține ridicarea sechestrului în cazul în care a fost deja instituit. Cele două cazuri de împiedicare/ridicare a sechestrului prevăzute de art. 751 din C. proc. civ. sunt următoarele: a) debitorul plătește creanța, inclusiv accesoriile și cheltuielile de executare, în mâinile creditorului sau reprezentantului său având procură specială; b) debitorul face depunerea cu afectațiunea specială prevăzută la art. 721 alin. (1) și predă executorului recipisa de consemnare. (…)

Raportat la considerentele instanței de control constituțional, instanța supremă apreciază că persoana interesată este îndreptățită să formuleze o cerere prin care să solicite ridicarea măsurii sechestrului asigurător cu respectarea dispozițiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată că, în speță, prin sentința penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și, în consecință, au fost obligați inculpații la plata sumei de 108.612 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, fiecare dintre inculpați în solidar pentru perioadele menționate în rechizitoriu; s-a constatat că, din suma de 108.612 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale cu care s-a constituit parte civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, a fost achitată suma de 34.339 RON de către unul dintre inculpați; a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14.07.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe, asupra apartamentului nr. x din municipiul Roșiori de Vede, județul Teleorman, în suprafață de 94,02 mp, proprietatea inculpatei A..

De asemenea, petenta A. a făcut dovada prin adresa din 23 septembrie 2020, emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, că prejudiciul în cuantum de 108.612 RON a fost integral achitat, ipoteză în care nu mai subzistă motivele pentru menținerea măsurii sechestrului asigurător.

În atare situație, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale incidente în cauză, în temeiul art. 957 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea petentei A. de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcția Națională Anticorupție și menținut prin sentința penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A., în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Dispune ridicarea sechestului asigurător notat în foaia de sarcini a cărții funciare nr. x Roșiori de Vede, în baza încheierii CF nr. x/2022, asupra imobilului apartament nr. x, în suprafață de 93 mp, identificat cu număr cadastral x, situat în Roșiorii de Vede, județul Teleorman, instituit prin ordonanța nr. 152/P/2014 din data de 14 iulie 2014, emisă de către Direcția Națională Anticorupție și menținut prin sentința penală nr. 377 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 142 din 27 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.