ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1320/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal la 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată U.A.T. - Comuna Beuca, prin Primar și Instituția Primarului pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei de 463.260 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. x/05.05.2016, nr. y/15.04.2016, nr. z/25.03.2016, nr. w/04.05.2016, nr. t/23.03.2016 și nr. 131/28.03.2016, precum și a penalităților de întârziere, calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 608 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalul Teleorman, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede.

Prin sentința civilă nr. 41 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, în soluționarea cauzei, excepție invocată de către reclamantă, și s-a declinat competența soluționării cauzei către Tribunalul Teleorman, secția Civilă.

Pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă, cauza a fost înregistrată la 15 februarie 2018, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 207 din 8 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BEUCA - prin Primar; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 305.220 RON, reprezentând debit restant; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a daunelor moratorii de 0,5%/zi de întârziere, prin raportare la debitul principal, de la scadența fiecărei facturi componente (seria x nr. x/15.04.2016, seria x nr. x/04.05.2016, seria x nr. x/05.05.2016), până la achitarea integrală a debitului și la plata sumei de 5.427,36 RON, reprezentând taxă de timbru, proporțional cu partea din cerere admisă, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1275A din 22 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BEUCA - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 207 din 8 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. și cu intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI BEUCA - prin PRIMAR.

A fost schimbată sentința civilă, în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Primarului, prin Primar; a fost respinsă cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei Instituția Primarului, prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei U.A.T. Comuna Beuca, prin Primar, ca neîntemeiată.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă arată că a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă.

Astfel, cu privire la primul motiv de apel care vizează nulitatea absolută a sentinței apelate, deoarece ar fi fost pronunțată de o instanță necompetentă material, respectiv de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, solicită respingerea cererii, întrucât în cauză competența instanței a fost stabilită prin sentința civilă nr. 608/12.10.2017, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care instanța de contencios administrativ a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Roșiori de Vede, iar ulterior, prin sentința nr. 41/2018, Judecătoria Roșiori de Vede a declinat cauza și a trimis-o către Tribunalul Teleorman, secția Civilă.

În motivarea soluției de declinare către secția Civilă din cadrul Tribunalului Teleorman, instanța a avut în vedere că U.A.T. poate încheia și contracte civile, iar în cazul contractelor deduse judecății s-au vândut băncuțe, stingătoare, dezinfectant, găleți, etc., produse care nu se referă la bunuri aparținând domeniului public, ci domeniului privat.

Mai mult decât atât, împrejurarea că una dintre părți este UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ nu este relevantă nici din perspectiva raportului juridic litigios și nici în măsură a antrena jurisdicția administrativă.

Mai arată recurenta-reclamantă că, și în cazul în care contractele ar fi reținute ca și contracte administrative, trebuie avut în vedere un aspect esențial, respectiv faptul că litigiul a fost înregistrat la Tribunalul Teleorman în anul 2018, când au apărut și lămuririle legislative, respectiv Legea nr. 212/2018.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, solicită a se observa că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la plata sumelor datorate și a constatat că are calitate de pârâtă în această cauză.

Cu privire la cel de al treilea motiv de apel, solicită să fie respins, motivat de faptul că în mod corect prima instanță a admis cererea de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel în mod greșit a admis apelul și a reținut în exclusivitate apărările apelantei.

Astfel, recurenta-reclamantă precizează care este obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că în anul 2016 a încheiat cu pârâta trei contracte (09/13.04.2016, 73/02.05.2016 și 03/10.04.2016) pentru livrarea mai multor produse care sunt detaliate în fiecare contract în parte, iar marfa a fost livrată, așa cum reiese din avizele de însoțire a mărfii nr. 08/14.04.2016 și nr. 09/03.05.2016 și din comenzile aflate la dosar.

Mai susține recurenta-reclamantă că pentru această marfă au fost emise facturi recunoscute la plată prin semnare și ștampilare, iar noul primar a refuzat să plătească marfa livrată.

Potrivit recurentei-reclamante, deși facturile de achiziție sunt semnate de reprezentanții pârâtei, există recepții, procese-verbale de predare-primire, instanța de apel a reținut că facturile nu ar fi semnate și că nu au fost înregistrate în evidențele primăriei.

Recurenta-reclamantă subliniază faptul că toate aceste documente au făcut obiectul cercetării în dosarul penal nr. x/2018 instrumentat de Serviciul de Investigare a Criminalității Economice Teleorman, iar concluzia în urma investigațiilor a fost că semnăturile de pe documente aparțin Primarului Comunei Beuca, care încearcă să inducă instanța în eroare, prezentând ca false aceste documente.

Mai precizează recurenta-reclamantă că toate documentele a căror anulare este cerută în prezentul dosar au făcut obiectul cercetării penale, au fost verificate și analizate de organele de urmărire penală și s-a dispus clasarea prin ordonanța pronunțată în dosarul x/2018, întrucât fapta de înșelăciune, fals și uz de fals nu există.

Cum prin această ordonanță, Parchetul s-a pronunțat în urma expertizei grafologice și a probelor administrate în sensul că nu există infracțiunea de fals, uz de fals, înșelăciune și că acele contracte și documente sunt reale, recurenta-reclamantă arată că nu mai poate fi constatată nulitatea acestora.

Potrivit recurentei-reclamante, în referatul cu propunerea de clasare și disjungere se arată:

"(...) de menționat că infracțiunea de evaziune fiscală față de care s-a disjuns cauza nu înseamnă că bunurile nu au existat ci doar faptul că nu au fost cumpărate de la societățile comerciale în numele cărora s-au emis facturile fiscale".

Mai susține recurenta-reclamantă că, pe tot parcursul cercetării penale, precum și în prezenta cauză, actualul primar a încercat să acuze reprezentanții reclamantei de fals, de înșelăciune și a contestat semnăturile de pe facturile de vânzare, de pe contracte și avize, făcând același lucru și la ultimul termen de judecată.

În realitate, potrivit recurentei-reclamante, cercetarea penală a clarificat că nu există infracțiunea de înșelăciune și fals, că tranzacțiile au existat, că atât contractele de achiziție, cât și avizele și facturile sunt semnate de reprezentanții pârâtei, dispunându-se clasarea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea în motivele de casare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BEUCA - prin PRIMAR a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă, deși a indicat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă reiterează în recurs, argumentele expuse în întâmpinarea formulată în apel, prin care a combătut criticile pârâtei în această cale de atac.

Susținerile recurentei-reclamante prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în apărările formulate în combaterea cererii de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-reclamantă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

Totodată, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă, în susținerea cererii de recurs, face trimitere la situația de fapt, la modul de derulare a raporturilor contractuale, la refuzul pârâtei de a achita contravaloarea facturilor emise.

Or, prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmărește o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În realitate, recurenta-reclamantă critică modalitatea în care instanța de apel a evaluat starea de fapt pe care s-a întemeiat decizia atacată pe baza probelor administrate, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei acțiunii.

Întrucât temeinicia stării de fapt reținute de instanța devolutivă nu poate fi repusă în discuție în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte arată că motivele de nelegalitate astfel formulate nu se circumscriu și nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată de recurenta-reclamantă.

Astfel, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a expus critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurenta-reclamantă.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1275A din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1275A din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.