ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2018, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Serviciul Fiscal Municipal Roșiori de Vede, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziilor nr. 106/03.07.2017 și nr. 29.107/31.03.2017, prin care a fost angajată răspunderea solidară cu debitoarea B. S.R.L. pentru obligații fiscale în sumă totală de 1.778.779 RON.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 366 din 18 septembrie 2018, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății are caracter fiscal și, având în vedere că valoarea creanței fiscale contestate este mai mare de 1.000.000 RON, competența de soluționare în primă instanță revine curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data sesizării instanței - 27.06.2018).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.10.2018, sub același număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 4745 din 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea Deciziei nr. 29107/31.03.2017 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantei A. pentru creanțe fiscale, reprezentând impozite și taxe în cuantum de 716.666 RON, dobânzi 968.806 RON și penalități de întârziere de 93.307 RON, precum și a deciziei de soluționare a contestației administrativ-fiscale.
Din modul de interpretare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că obiectul litigiului este taxa, impozitul, contribuția, așadar creanța fiscală contestată, astfel încât este firească stabilirea competenței în funcție de nivelul respectivei creanțe, fiind fără relevanță că aceasta este stabilită printr-un act administrativ care conține mai multe creanțe de natură diferită, unele principale, altele accesorii. Prin urmare, la stabilirea competenței materiale trebuie avut în vedere cuantumul taxei și impozitului, respectiv al accesoriilor contestate care fiecare, individual, trebuie să depășească pragul de 1.000.000 RON pentru a putea fi atrasă competența curții de apel. Or, nu este cazul în speță, întrucât creanțele fiscale contestate, fiecare, în parte, se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Teleorman.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea unor acte administrativ fiscale, respectiv a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29107/31.03.2017 și a Deciziei de soluționare a contestației administrativ-fiscale nr. 106/3.07.2017.
Prin actul administrativ-fiscal contestat au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 1.778.779 RON.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este mai mare de 1.000.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține curții de apel.
Este adevărat că actul contestat în cauză conține mai multe creanțe de natură diferită, unele principale, altele accesorii. Însă, din modul de formulare a textului legal, rezultă că are în vedere obligațiile fiscale principale (taxe, impozite, contribuții, datorii vamale) și obligațiile accesorii acestora (majorări, penalități, dobânzi stabilite de autoritățile fiscale), privite în mod cumulativ, astfel că, atunci când suma contestată cuprinde atât debite principale, cât și debite accesorii stabilite prin acte administrative fiscale, criteriul valoric se aplică în raport cu întreaga sumă în litigiu, iar nu doar în raport cu debitul fiscal principal.
Astfel, contrar opiniei curții de apel, nu se poate considera că litigiul ar conține mai multe capete de cerere distincte, unele principale, iar altele accesorii, și care ar privi creanțe distincte (principale sau accesorii), ci acțiunea trebuie privită ca având un obiect unic, decurgând din cererea în anularea actului administrativ fiscal, astfel încât și valoarea obiectului său trebuie făcută prin raportare la valoarea întreagă a actului contestat, indiferent de natura creanțelor conținute, mai ales că, în ipoteza admiterii acțiunii, soluția pronunțată de instanță în acord cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este de anulare a actului administrativ fiscal, în tot sau în parte, iar nu a creanței fiscale contestate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății privește o creanță fiscală al cărei cuantum se situează peste pragul de 1.000.000 RON, respectiv suma de 1.778.779 RON, ceea ce atrage competența de soluționare a curții de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de criteriul valoric.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și Serviciul Fiscal Municipal, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN