ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6475/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rosiorii de Vede, la data de 23.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Roșiorii de Vede - B. și Biroul Județean al Arhivelor Naționale Teleorman, solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să se constate nulitatea absolută a autorizației de înstrăinare nr. x/22.03.1986 întocmită și eliberată de Consiliul Popular al orașului Roșiorii de Vede, în drept, invocând, în drept dispozițiile art. 16, 46 și 51 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 1407 din 28 septembrie 2016, Judecătoria Roșiorii de Vede a declinat competenta de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe.

Prin sentința nr. 685 din 15 decembrie 2016, Tribunalul Teleorman a admis excepția tardivității acțiunii, invocată din oficiu, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat contestație în anulare adresată Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 2693/14.06.2017, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 685/15.12.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 iulie 2017.

Prin sentința civilă nr. 610/16.10.2017, Tribunalul Teleorman a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, constatându-se că sentința civilă nr. 685/15 decembrie 2016 nu a fost atacată cu recurs, din actele dosarului rezultând legala citare a reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 5120/2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat contestația în anulare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 610 din 16.10.2017 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații pârâți Filiala Arhivelor Statului Județul Teleorman și B. Primar al Municipiului Roșiorii de Vede, ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, la data de 03.12.2018, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Prin decizia nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de tardivitate și s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5120 din data de 05.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Filiala Arhivelor Statului Județul Teleorman, și B. - Primar al Municipiului Roșiori de Vede, ca tardivă.

Împotriva deciziei nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a declarat recurs.

În motivarea cererii, în esență, recurentul-contestator a învederat că hotărârea a fost pronunțată în contextul lipsei unor documente care fuseseră depuse la dosarul cauzei.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum și cele neatacate cu recurs, și hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Așa fiind, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile legale anterior menționate, care exclud decizia nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluționarea unei contestatații în anulare, prin care a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare formulată împotriva deciziei prin care a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare împotriva deciziei prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva sentinței nr. 685/2016 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în soluționarea fondului cauzei, sentință care a devenit definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin neexercitarea căii de atac a recursului, astfel cum rezultă din circumstanțele cauzei reținute la pct. I.1 din prezenta hotărâre.

Or, așa cum s-a arătat anterior, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Prin urmare, în acord cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.