ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 329/2017

Decizia nr. 329/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 233 din 16 mai 2016, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B. Ploiești - C. Argeș - D., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a trimis dosarul instanței competente.

Prin sentința civilă nr. 2679 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, a declinat competența de judecare a cererii formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B. Ploiești - C. Argeș - D., în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în vederea soluționării acestuia, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat anularea următoarelor acte:

- Deciziei nr. 715 din 08 octombrie 2015 privind soluționarea contestației, emisă de B. Ploiești - E.;

- Decizia de impunere nr. F/AG/1469 din 07 noiembrie 2014, emisă de C. Argeș, în ceea ce privește suma de 994.791 lei, reprezentând impozite și taxe stabilite suplimentar, inclusiv accesorii aferente;

- Raportul de inspecție fiscală nr. F/AG/1142 din 07 noiembrie 2014, emis de C. Argeș, prin care a fost stabilită aceeași sumă;

- Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 611 din 29 octombrie 2014, emisă de C. Argeș, prin care a fost dispusă măsura înregistrării diminuării pierderii cu suma de 242.582 lei.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că suma de 994.791 lei, reprezentând impozite și taxe stabilite suplimentar și accesorii aferente și suma de 242.582 lei, reprezentând diminuarea pierderii, au fost greșit calculate.

Prin sentința civilă nr. 233 din 16 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în raport cu valoarea de 1.227.373 lei a obiectului cererii de chemare în judecată, a fost declinată competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, învestită cu soluționarea cauzei ca urmare a declinării de competență, a reținut, în mod corect, prin sentința civilă nr. 2679 din 16 mai 2016, că în cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Deci, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru stabilirea competenței materiale în ceea ce privește procesele referitoare la acte administrativ-fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, incident este criteriul valoric.

Astfel cum a reținut în mod corect Curtea de Apel București, în ceea ce privește Decizia de impunere nr. F/AG/1469 din 07 noiembrie 2014, având în vedere că valoarea taxelor, a impozitelor și a accesoriilor, contestată în cauză, este de 994.791 lei (sub pragul de 1.000.000 lei), potrivit criteriului valoric competența materială de judecare a cererii de anulare a acestei decizii și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii actului revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalului.

În ceea ce privește Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 611 din 29 octombrie 2014, prin care a fost dispusă măsura înregistrării diminuării pierderii cu suma de 242.582 lei, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că acest act nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, devenind incident criteriul rangului autorității publice emitente.

Întrucât acest act administrativ a fost emis de o autoritate publică județeană, potrivit criteriului rangului autorității emitente competența materială de judecare a cererii de anulare a acestei dispoziții revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA Roșiorii de Vede și pe pârâta F. - B. Ploiești - C. Argeș - D. în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017.