ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 436 din 19 aprilie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL - în insolvență - prin Administrator Special B. în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL și SC D. SA, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 279 din 7 iunie 2018, a admis excepția de necompetență materială funcțională, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC A. SRL - în faliment - prin lichidator judiciar E., în contradictoriu cu debitorii SC C. SRL, SC C. SRL prin administrator judiciar F. SPRL, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Argeș, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Înalta Curte constată că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a motivat pretențiile exclusiv pe dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă contractuală, respectiv pe nerespectarea dispozițiilor privind contractul de asociere nr. x/10.10.2011 încheiat cu pârâta SC C. SRL, arătând că aceasta nu i-a achitat cota de 49% din suma plătită de autoritatea contractată D. SRL pentru lucrările efectuate în baza contractului de achiziție publică nr. x/2011.

Conform art. 53 din Legea nr. 101/2016:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

(5) Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat, printr-un act al autorității contractante emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, achizițiilor sectoriale sau concesiunilor ori ca urmare a nesoluționării în termenul legal a unei cereri privind respectiva procedură de atribuire, se pot acorda numai după anularea actului respectiv ori, după caz, după luarea oricăror altor măsuri de remediere de către autoritatea contractantă.

(6) În cazul în care se solicită plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire, persoana vătămată trebuie să facă dovada prejudiciului, a încălcării prevederilor legislației privind achizițiile publice, legislației privind achizițiile sectoriale sau legislației privind concesiunile, precum și a faptului că ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării respective."

Aceste dispoziții reprezintă norme cu caracter special ce reglementează competența instanței de contencios administrativ exclusiv în cazurile menționate. Prejudiciile vizate sunt cele indicate, ce reprezintă consecința directă a constatării nelegalității actelor emise în procedura achizițiilor publice sau a nesoluționării în termenul legal a unei cereri privind procedura de atribuire.

În cauza de față, situația de fapt nu se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile speciale citate, întrucât instanța este învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile contractuale pentru nerespectarea contractului de asociere nr. x/10.10.2011.

Așa fiind, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Argeș, secția civilă.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC "A." SRL, în faliment, prin lichidator judiciar E. și debitorii SC "C." SRL și SC "D." SA și SC "C." SRL, prin administrator judiciar F. SPRL în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL