ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 18 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6875 din 23 noiembrie 2017, cu privire la încadrarea greșită în gradul profesional de subinspector de politie, fără a avea în vedere vechimea în specialitate conform Legii nr. 360/2002;

- recunoașterea pregătirii și vechimii dobândite în specialitatea investigații criminale;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde gradul profesional corespunzător vechimii în specialitate începând cu data de 1 decembrie 2017;

- încadrarea corespunzătoare gradului profesional în cadrul funcției de ofițer specialist II, poziția 6986 din Statul de organizare al DGPMB;

- cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 6527 din 19 octombrie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că, potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, competența de soluționare a cauzei revine exclusiv instanței de la domiciliului reclamantului, respectiv Tribunalului Argeș, întrucât domiciliul acestuia este situat pe raza județului Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1163 din 14 decembrie 2018, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în ceea ce privește competența teritorială, norma ce trebuie aplicată este cea de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, în raport de care, reclamantul a ales ca instanță competentă, instanța de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conflictul negativ de competență între cele două tribunale privește competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul, având statutul de polițist, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere în legătură cu drepturi ce decurg din raportul său de serviciu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18 iunie 2018, data sesizării instanței, "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Totodată, la articolul 10, după alin. (3) s-a introdus un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins: "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.".

De asemenea, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Față de dispozițiile legale menționate, competența instanței de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competență în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanța de judecată la data de 18 iunie 2018.

Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018 și a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18 iunie 2018, data sesizării instanței de contencios administrativ, prevedea o competență teritorială alternativă, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului.

În consecință, competența de soluționare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, ca efect al alegerii de competență efectuate de reclamant, această instanță nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, instanța inițial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM