ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2163/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

- recunoașterea vechimii și pregătirii dobândite de către reclamant în funcția de polițist (funcționar public civil cu statut special), care urmează să fie avută în vedere la acordarea gradului profesional, începând de la data dobândirii calității și funcției publice de polițist, conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017, respectiv a vechimii realizate până la data de 15.11.2017, de 11 ani și 10 luni, din care 8 ani și 3 luni cu studii superioare;

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/2017, emis de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greșită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliție precum și a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcția publică de polițist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep., și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin pentru reclamant, prin care să-i fie acordat acestuia gradul profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție, corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist și corespunzătoare studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15.11.2017, respectiv de 11 ani și 10 luni;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la încadrarea reclamantului pe funcție de execuție la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție, corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist conform studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15.11.2017, respectiv de 11 ani și 10 luni și în continuare până la data emiterii noului Ordin;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofițer de poliție cuvenite conform vechimii în specialitate și cel de subinspector de poliție ofițer IV, debutant, începând cu data de 15.11.2017 și până la acordarea și încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcția publică de polițist și în specialitate.

- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1059 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că petitul principal al acțiunii îl reprezintă anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/08.11.2017, sub aspectul încadrării reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliție, iar ca o consecință a anulării acestui ordin, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin, prin care să fie încadrat în gradul superior celui de subinspector de poliție și la plata diferenței de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofițer de poliție ofițer IV debutant, începând cu data de 15.11.2017. În raport de obiectul cererii, s-a reținut că, în cauză, competența se determină în funcție de criteriile de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ contestat - Ministerul Afacerilor Interne.

A mai reținut tribunalul că, într-adevăr, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, însă în speță, nu ne aflăm în prezența unui raport de serviciu tipic, întrucât, prin Ordinul a cărei anulare parțială se solicită, s-au stabilit, în condițiile art. 74

1

lit. b) din Legea nr. 360/2002, aspecte procedurale cu privire la nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, urmând ca modificarea raporturilor de serviciu și numirea în funcție să se facă potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

Astfel, tribunalul a constatat că, prin acțiunea dedusă judecății, nu se solicită anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Mureș - act administrativ având ca obiect modificarea raporturilor de muncă, emis în baza Ordinului MAI nr. II/6360, situație ce ar fi atras, în condițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, ci anularea parțială a Ordinului emis de Ministrul Afacerilor Interne - act administrativ emis de o autoritate publică de nivel central, motiv pentru care, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.12.2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3 din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că obiectul petitului principal al acțiunii îl constituie nu un ordin al ministrului afacerilor interne emis potrivit art. 74

1

lit. b) din Legea nr. 360/2002, prin care se stabilesc aspecte procedurale cu privire la nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, după cum a reținut tribunalul, ci un ordin care vizează nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului. Actul contestat este emis de ministrul afacerilor interne în exercitarea competențelor sale care îi revin potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind acordarea gradelor profesionale prin avansare. Câtă vreme gradele profesionale constituie un element al raportului de serviciu al reclamantului - conform art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, raportul de serviciu al polițistului ia naștere odată cu acordarea primului grad profesional, iar potrivit 69 din aceeași lege încetarea raportului de serviciu se dispune în mod corespunzător de către persoanele care au competenta acordării gradelor profesionale - nu prezintă relevanță că subsecvent emiterii ordinului sunt emise și acte "potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane", prin care se realizează numirea în funcție, deoarece suntem doar în prezența partajării legale a competenței între mai multe autorități cu responsabilități în cariera polițistului.

Având în vedere conținutul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, chestiunea avansării polițistului prin acordarea gradelor profesionale nu poate fi apreciată ca fiind exterioară raportului de serviciu al polițistului, pentru a se exclude incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, text care are în vedere cauzele privind orice aspect al raportului de serviciu al funcționarului public, în lipsa unor norme derogatorii de competență.

Față de aceste constatări, contrar celor reținute de tribunal, în cauză, competența nu poate fi stabilită în funcție de criteriile de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste din urmă norme de competență au caracter general, devenind aplicabile când nu există norme speciale - în cauză însă, prevederile art. 109 sunt norme de competență speciale față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar declanșat de reclamantul A. vizează în principal anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6360/8.11.2017, sub aspectul încadrării reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliție, iar ca o consecință a anulării acestui ordin, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin, prin care să fie încadrat în gradul superior celui de subinspector de poliție și la plata diferenței de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofițer de poliție ofițer IV debutant, începând cu data de 15.11.2017.

Calificarea raportului juridic dedus judecății este aceea a unui raport de serviciu pe care reclamantul urmărește a-l modifica, ceea ce determină, corespunzător, și solicitarea de anulare a unui act administrativ și emitere de noi acte care să valorifice, în plan juridic, modificarea pretinsă prin acțiunea formulată în fața instanței judecătorești.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispozițiile art. 5 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcționar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică.

Astfel, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța inițial învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Șeful Inspectoratului Județean de Poliție Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV