ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mureș la data de 20 august 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- recunoașterea vechimii și pregătirii dobândite de către reclamant în calitatea de funcționar public civil cu statut special, respectiv aceea de polițist, care urmează să fie avută în vedere la acordarea gradului profesional, începând de la data dobândirii calității și funcției publice de polițist, conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017, respectiv a vechimii realizate până la data de 15 noiembrie 2017, respectiv de 7 ani și 3 luni, din care 5 ani și 2 luni cu studii superioare;
- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6364/2017, emis de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greșită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliție precum și a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcția publică de polițist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin pentru reclamant, prin care să-i fie acordat reclamantului gradul profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție de, și respectiv corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist și corespunzătoare studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15 noiembrie 2017 respectiv de 7 ani și 3 luni;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la încadrarea reclamantului pe funcție de execuție la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție de, și respectiv corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist conform studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15 noiembrie 2017, respectiv de 7 ani și 3 luni și în continuare până la data emiterii noului Ordin;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofițer de poliție cuvenite conform vechimii în specialitate și cel de subinspector de poliție ofițer IV, debutant, începând cu data de 15 noiembrie 2017 și până la acordarea și încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcția publică de polițist și în specialitate.
La data de 5 noiembrie 2018, reclamantul a formulat o completare de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Șefului Inspectoratului Județean de Poliție Mureș.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Hotărârea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 984 din data de 20 noiembrie 2018 Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Șeful Inspectoratului Județean de Poliție Mureș.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență că, în cauza de față, este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, constatând deopotrivă că, prin acțiunea dedusă judecății nu se solicită anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Mureș - act administrativ având ca obiect modificarea raporturilor de muncă, emis în baza Ordinului MAI nr. II/6361, situație ce ar fi atras, în condițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, ci anularea parțială a Ordinului emis de Ministrul Afacerilor Interne - act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revenind așadar, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș.
Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința nr. 13 din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că, pornind de la calitatea de funcționar public cu statut special al reclamantului, văzând lipsa unei reglementări exprese atributive de competență în legea specială ce vizează statutul polițistului, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - norme de competență generală în materia litigiilor ce vizează funcția publică, însă norme speciale față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care valorifică rangul autorității emitente a actului contestat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Argumente de fapt și de drept relevante
Reclamantul, funcționar public cu statut special, a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care solicită următoarele:
- recunoașterea vechimii și pregătirii dobândite de către reclamant în calitatea de funcționar public civil cu statut special, respectiv aceea de polițist, care urmează să fie avută în vedere la acordarea gradului profesional, începând de la data dobândirii calității și funcției publice de polițist, conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017, respectiv a vechimii realizate până la data de 15 noiembrie 2017, respectiv de 7 ani și 3 luni, din care 5 ani și 2 luni cu studii superioare;
- anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/6361/2017, emis de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greșită a reclamantului în gradul profesional de subinspector de poliție precum și a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia, ca fiind emise fără a fi avută în vedere vechimea în funcția publică de polițist conform art. 1, art. 9, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu dispozițiile art. 63, 64, 103 alin. (3) și art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 12/2017;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la emiterea unui nou ordin pentru reclamant, prin care să-i fie acordat reclamantului gradul profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție de, și respectiv corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist și corespunzătoare studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15 noiembrie 2017 respectiv de 7 ani și 3 luni;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la încadrarea reclamantului pe funcție de execuție la nivel maxim corespunzătoare gradului profesional superior celui de subinspector de poliție în funcție de, și respectiv corespunzător cu pregătirea și vechimea dobândită în funcția publică de polițist conform studiilor și calificărilor absolvite, raportat la vechimea realizată până la data de 15 noiembrie 2017, respectiv de 7 ani și 3 luni și în continuare până la data emiterii noului Ordin;
- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofițer de poliție cuvenite conform vechimii în specialitate și cel de subinspector de poliție ofițer IV, debutant, începând cu data de 15 noiembrie 2017 și până la acordarea și încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcția publică de polițist și în specialitate.
Înalta Curte observă că obiectul petitului principal nu îl constituie un ordin al ministerului afacerilor interne emis potrivit art. 74
1
lit. b) din Legea nr. 360/2002, prin care se stabilesc aspecte procedurale cu privire la nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, ci un ordin care vizează nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului. Actul contestat este emis de ministerul afacerilor interne în exercitarea competențelor sale care îi revin potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind acordarea gradelor profesionale prin avansare. Câtă vreme gradele profesionale constituie un element al raportului de serviciu al reclamantului - conform art. 66 alin. (2) din Lege, raportul de serviciu al polițistului ia naștere odată cu acordarea primului grad profesional, iar potrivit 69 din Lege încetarea raportului de serviciu se dispune în mod corespunzător de către persoanele care au competenta acordării gradelor profesionale - nu prezintă relevanță că subsecvent emiterii ordinului sunt emise și acte "potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane", prin care se realizează numirea în funcție, deoarece suntem doar în prezența partajării legale a competenței între mai multe autorități cu responsabilități în carierea polițistului.
Având în vedere conținutul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, chestiunea avansării polițistului prin acordarea gradelor profesionale nu poate fi apreciată ca fiind exterioară raportului de serviciu al polițistului, pentru a se exclude incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, text care are în vedere cauzele privind orice aspect al raportului de serviciu al funcționarului public, în lipsa unor norme derogatorii de competență.
Întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcționar public cu statut special, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.
Față de aceste constatări, Înalta Curte nu poate primi considerentul tribunalului că în cauză competența ar trebui stabilită în funcție de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, reglementat prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceste din urmă norme de competență au caracter general, devenind aplicabile când nu există norme speciale. Or, astfel cum corect a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, în prezenta cauză prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 reprezintă norme de competență speciale față de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.
Această interpretare este conformă Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".
Temeiul legal al soluției adoptate
Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Șeful Inspectoratului Județean de Poliție Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019.