ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de13.10.2017 sub nr. x/2017,reclamantul A., în contradictoriu cu paratii Consiliul Județean Argeș și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș, prin Consiliul Județean Argeș, a solicitat suspendarea executării Hotărârii Consiliului Județean Argeș nr. 187/27.07.2017comunicată în data de 13.09.2017 prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția de Director executiv al Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor Argeș precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 13 din 11 ianuarie 2018, Tribunalului Sibiu, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și, în consecință, a declinat competența de soluționare soluționării acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Judetean Arges și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Arges, prin Consiliul Judetean Arges în favoarea Tribunalului Arges.

În argumentele reținute în susținerea soluției, instanța a arătat că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat sa se dispuna suspendarea executarii unui act administrativ individual, fiind aplicabile în acest sens dispozițiile Legii nr. 188/1999 dat fiind faptul ca prin actul atacat a fost suspendat raportul de serviciu al reclamantului, reclamant care are calitatea de functionar public.

În ceea ce privește competența de soluționare, instanta reține că potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Aceste dispoziții se completează, potrivit art. 117 din același act normativ, cu prevederile legislației muncii.

Cu privire la competenta teritorială de solutionare a cauzei, instanța a reținut, pe de o parte, ca potrivit art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau său al paratului, iar pe de alta parte că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii cauzele vizand conflictele de munca se solutionează de instanta de la domiciliul reclamantului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția Civilă, prin Sentința nr. 139/2018 din 9 februarie 2018, a a dnmis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată de reclamant și a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ introduse de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Argeș și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș precum și cu terții Comisia de Disciplină și Secretarul Județului Argeș.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză nu este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, ceea ce înseamnă că pentru determinarea competenței materiale trebuie avute în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 iar, pentru determinarea competenței teritoriale, vor fi avute în vedere dispozițiile de drept comun din materia contenciosului administrativ înscrise la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut instanța că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Conchide instanța în sensul că, reclamantul, la data învestirii Tribunalului Sibiu - 13 octombrie 2017, avea domiciliul în Sibiu, Str. x, Județul Sibiu, așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă la dosar, astfel că a optat pentru instanța de la domiciliul său.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului A. privind suspendarea executării Hotărârii Consiliului Județean Argeș nr. 187/27.07.2017, prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al acestuia din funcția de Director executiv al Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor Argeș Consiliul Județean Argeș și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Argeș, prin Consiliul Județean Argeș.

În mod temeinic și legal instanța a apreciat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x referitoare la competența în primă instanță a curții de apel în litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, în condițiile în care legea specială care guvernează raporturile de serviciu ale reclamantului conține în mod expres alte dispoziții.

Cu titlu prealabil, este de meționat că potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, se modifică și va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".

Ca urmare, în raport cu obiectul acțiunii și cu împrejurarea că reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de aceasta se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public, fiind incidente normele de competență derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În ceea ce privește competența teritorială alternativă, reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că reclamantul a optat pentru învestirea instanței de la domiciliul său, care, potrivit mențiunilor din cartea de identitate, se află în Județul Sibiu - Str. x, așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă la dosar, în raza teritorială de competență a Tribunalului Sibiu.

Așa cum reclamantul a menționat și în notele scrise depuse la dosar, acest aspect nu este contestat în cauză, fiind dovedit prin mențiunile din cartea de identitate, în sensul art. 91 alin. (1) din C. civ., conform cărora "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În condițiile în care art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004 prevede expres că nu poate fi invocată excepția necompetenței teritoriale dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, a fortiori, această excepție nu poate fi invocată în situația în care reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său.

În acord cu această interpretare a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său menționat în cartea de identitate, nu este permisă invocarea excepției de necompetență teritorială și determinarea instanței competente teritorial în raport cu domiciliul după data introducerii acțiunii, iar nu cu domiciliul oficial al reclamantului la data introducerii acțiuniii (13 octombrie 2017), întrucât ar echivala cu lipsirea de efecte juridice a dispozițiilor menționate, prin încălcarea dreptului de opțiune între cele două instanțe competente teritorial, drept recunoscut în exclusivitate reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu Consiliul Județean Argeș și Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Argeș, precum și terții Comisia de Disciplină și Secretarul Județului Argeș, în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2018.