ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a solicitat instanței de judecată să dispună suspendarea executării Ordinului Președintelui A.N.F.P. din data de 12 iulie 2017, privind organizarea concursului din data de 21.08.2017, pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de director executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Iași.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința civilă nr. 1331 din data de 07 septembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivând hotărârea astfel pronunțată, tribunalul a reținut, în esență, că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât litigiul nu privește raporturile de serviciu ale funcționarului public, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, fiind contestat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Prin sentința civilă nr. 147 din data de 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.
În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reținut că, în raport de obiectul acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, raportul dedus judecății fiind unul care vizează raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei aparținând tribunalului, iar nu curții de apel.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării Ordinului Președintelui A.N.F.P. din data de 21.08.2017, pentru aprobarea condițiilor de desfășurare și participare la concursul de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de director executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Iași și numirea comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor.
Problema ce a generat conflictul de competență între cele două instanțe a fost determinată de calificarea litigiului ca având legătură cu raporturile de serviciu ale reclamantului, sau ca fiind independent de funcția publică. Prin urmare, pentru identificarea instanței competente după materie, este esențial a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de pretențiile deduse judecății de către reclamant.
În cauză, Înalta Curte reține că reclamantul are calitatea de funcționar public, iar litigiul își are izvorul în raporturile de serviciu ale reclamantului. Chiar dacă reclamantul nu mai ocupă, la acest moment, funcția de director executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, pentru care s-a dispus organizarea concursului de recrutare a cărui suspendare se solicită, nu se poate face abstracție de faptul că prezentul litigiu este determinat de încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și de contestarea de către acesta a modalității de eliberare din funcție.
În acest context, reclamantul urmărește să obțină suspendarea desfășurării concursului de recrutare și, în consecință, finalizarea acestuia prin ocuparea, de către altă persoană, a funcției publice din care a fost eliberat și în care dorește a fi reintegrat, astfel încât litigiul privește, în mod evident, raporturile de serviciu ale funcționarului public cu autoritatea publică angajatoare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999:
"
Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu."
Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, potrivit căruia:
"
Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.", și nu în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu caracter de lege generală în raport de prevederile legii speciale.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2017.