ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3250/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. lichidator al SC B. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat anularea Deciziei nr. 83/P/25.11.2016 privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. 1675/16.05.2016, emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, precum și anularea Dispoziției obligatorii nr. 1675/16.05.2016, emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2340 din 22 decembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, excepție invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii judiciare este reprezentat, în principal, de contestația împotriva Deciziei nr. 83/P/25.11.2016 emisă de către Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, acesta fiind actul administrativ principal dedus judecății, întrucât, potrivit art. 45 din H.G. nr. 101/2012, incident în cauză:

"Decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

Așadar, cât timp autoritatea care a soluționat contestația împotriva Dispoziției obligatorii nr. 1675/16.05.2016 este Ministerul Finanțelor Publice, competenta materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Faptul că reclamanta nu a chemat în judecată organul emitent al Deciziei nr. 83/P/25.11.2016 nu are influență asupra modului de soluționare a excepției de necompetență materială, instanța competentă fiind singura abilitată să pună în discuția părților și să decidă cu privire la cadrul procesual.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2018, sub Dosar nr. x/2018.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 77 din 11 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul litigiului de față privește anularea Dispoziției obligatorii nr. 1675/16.05.2016 și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. 4814/17.12.2015 ce a stat la baza acesteia, acte emise de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași, autoritate publică regională și nu centrală, ce a fost chemată în judecată ca pârâtă. Totodată, măsura contestată de reclamantă, cuprinsă în Dispoziția obligatorie nr. 1675/16.05.2016, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași nu privește "taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora" mai mari de 1.000.000 de RON, obligațiile bugetare și financiare stabilite suplimentar fiind zero.

În litigiul dedus judecății, obiectul acțiunii judiciare este reprezentat, în principal, de Dispoziția obligatorie ce constituie titlu de creanță, în timp ce Decizia nr. 83/P/25.11.2016 emisă de către un alt organ fiscal, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, reprezintă răspunsul primit la plângerea prealabilă, în cauză fiind vorba de un recurs grațios, potrivit legii speciale.

Prin urmare, cum Dispoziția obligatorie nr. 1675/16.05.2016 este emisă de un organ de grad regional și nu privește "taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora" mai mari de 1.000.000 de RON, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel cum s-a arătat la pct. I.1., se observă că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei emise de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor în soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă împotriva unor acte emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, precum și anularea acestor acte, respectiv dispoziția obligatorie și raportul de inspecție economico-financiară.

Înalta Curte constată că, împotriva dispoziției obligatorii și a raportului de inspecție, reclamanta a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de către Ministerul Finanțelor Publice prin Decizia nr. 83/P/25.11.2016.

Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare:

"(1) Împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (2) Soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii se face de către Ministerul Finanțelor Publice (...)"

Dispozițiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevăd că "decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

În raport de aceste dispoziții legale, actul administrativ vătămător pentru reclamantă este reprezentat de Decizia nr. 83/P/25.11.2016 de soluționare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, competența materială și teritorială fiind atrasă în raport cu această decizie.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Având în vedere obiectul acțiunii, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia de soluționare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel, exclusiv în raport de rangul autorității emitente a actului atacat, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Iași, faptul că reclamanta nu a chemat în judecată organul emitent al Deciziei nr. 83/P/25.11.2016 nu are influență asupra modului de soluționare a excepției de necompetență materială, instanța competentă fiind singura abilitată să pună în discuția părților și să decidă cu privire la cadrul procesual.

Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze acțiunea reclamantei este Curtea de Apel Iași.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. lichidator al SC B. SA și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV