ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2141/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 75/09.03.2017, emisă de D.G.R.F.P. Iași;

- anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x, emisă la data de 23.11.2016 de D.G.R.F.P. Iași - Administrația Finanțelor Publice Botoșani;

- anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din data de 23.11.2016, emis de D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a disjuns capătul de cerere privind anularea măsurii suspendării soluționării contestației administrative - pct. III.1 din Decizia nr. 75/09.03.2017 emisă de D.G.R.F.P. Iași și a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2017.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că reclamanta a învestit instanța de judecată, inițial, cu o acțiune prin care, deși se solicită anularea unei decizii de soluționare a contestației la o decizie de impunere, se formulează în fapt două capete de cerere - anularea părții din decizia de impunere cu privire la care organul fiscal a făcut o analiză pe fond, respectiv anularea deciziei de suspendare a soluționării contestației cu privire la restul dispoziției de impunere.

În realitate, instanța este învestită cu analizarea contestației la decizia de impunere referitoare la suma de 610.367 RON, cu privire la care s-a soluționat contestația administrativă împotriva deciziei de impunere (ce face obiectul dosarului nr. x/2017), precum și contestația la măsura suspendării (ce face obiectul dosarului nr. x/2017), urmând ca soluționarea propriu-zisă a acțiunii, pentru diferența în sumă de 638.284 RON, să aibă loc fie după terminarea procesului penal și soluționarea contestației administrative, în raport de soluția adoptată cu privire la latura civilă, fie după soluționarea contestației administrative, în cazul în care măsura suspendării este anulată și soluționarea contestației administrative este reluată.

În consecință, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere valoarea pretențiilor cu privire la care organul administrativ fiscal s-a pronunțat pe fond în contestația administrativă și, în raport de criteriul valoric stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 394 din 22 martie 2018, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea soluției astfel dispuse, Tribunalul Suceava a reținut că reclamanta a înțeles să conteste Decizia nr. 75/09.03.2017, precum și Decizia de impunere, în tot, pentru suma de 1.248.651 RON. Acțiunea cu care a fost învestită Curtea de Apel are un obiect unic, decurgând din cererea de anulare a actului administrativ fiscal, astfel încât și valoarea obiectului său trebuie raportată la valoarea întreagă a actului contestat, indiferent de soluțiile date de organul fiscal.

Față de criteriul valoric prin care se delimitează competența materială a tribunalului de cea a curții de apel, în funcție de suma în litigiu - 1.248.651 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Curții de Apel Suceava.

Totodată, Tribunalul Suceava a reținut și incidența art. 111 alin. (4) din HCSM nr. 1375/2015, care dispun că, în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiași complet, pentru respectarea principiului continuității, instanța învestită rămânând competentă să judece cauza.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. Suceava a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea Deciziei nr. 75/09.03.2017, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.11.2016 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/23.11.2016, reclamanta formulând și petite accesorii prin care a solicitat anularea acestor acte.

Înalta Curte reține că, prin Decizia de impunere nr. x/23.11.2016, emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/23.11.2016, organul de inspecție fiscală a stabilit obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei, în sumă totală de 1.248.651 RON.

Reclamanta A. S.R.L. Suceava a formulat plângere prealabilă, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. x/03.02.2017, prin care a înțeles să conteste, în tot, prevederile Deciziei de impunere nr. x/23.11.2016, precum și prevederile Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.11.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

Prin Decizia nr. 75/09.03.2017, emisă în soluționarea contestației formulată de reclamantă, pârâta a dispus următoarele măsuri:

(i) suspendarea soluționării contestației pentru suma de 638.284 RON;

(ii) respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru suma de 359.149 RON;

(iii) respingerea contestației, ca nemotivată, pentru suma de 251.218 RON;

(iv) trimiterea capătului de cerere care vizează contestația împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/2016, organului fiscal emitent, constatând necompetența materială a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată de reclamanta A. S.R.L. Suceava pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, rezultă că societatea a înțeles să formuleze critici de nelegalitate a Deciziei nr. 75/09.03.2017 cu privire la întreg debitul impus în sarcina sa, în sumă de 1.248.651 RON, contestând soluțiile dispuse la punctele (i) - (iii) anterior menționate, apreciind că această creanță fiscală este nelegal stabilită.

Prin urmare, în raport de pretențiile deduse judecății, Înalta Curte constată că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este unic, vizând nelegalitatea, în ansamblu, a actului administrativ vătămător, neavând relevanță împrejurarea potrivit căreia, prin dispozitivul Deciziei, organul fiscal a dispus soluții distincte, raportat la fiecare categorie de creanțe contestate.

Analizând acțiunea reclamantei din perspectiva modalității de soluționare a contestației administrative de către organele fiscale, Curtea de Apel Suceava a ajuns la o concluzie greșită în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în primă instanță. Astfel, Curtea a procedat la o divizare a obiectului cererii de chemare în judecată, nu în raport de petitele acțiunii, ci în raport de soluțiile distincte stabilite prin Decizia de soluționare a contestației, ceea ce a condus și la fragmentarea valorii obiectul cererii până la limita de competență a tribunalului.

În realitate, întrucât reclamanta a contestat Decizia nr. 75/09.03.2017 în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată totale stabilite în sarcina sa, valoarea obiectului cererii este dată de valoarea integrală a actului contestat, respectiv suma de 1.248.651 RON, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele administrativ fiscale "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Înalta Curte reține că prezentul dosar, înregistrat sub nr. x/2017, a fost constituit ca urmare a disjungerii pretenției formulate de reclamantă cu privire la anularea măsurii suspendării soluționării contestației (punctul 1 din dispozitivul Deciziei nr. 75/09.03.2017), prin încheierea de ședință din data de 11.12.2017.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că măsura disjungerii nu a vizat, în realitate, un petit al cererii de chemare în judecată (principal sau accesoriu), ci unul dintre motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, astfel încât regulile de determinare a competenței instanței, potrivit criteriului valorii actului administrativ, aplicabile litigiului inițial, sunt incidente și în cazul dosarului disjuns, competența de soluționare revenind curții de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. Suceava și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.