ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5158/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 12.03.2018, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, anularea Deciziei nr. 5693/07.09.2017 prin care prima pârâtă a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/25.06.2013 emise de AJFP Botoșani pentru suma de 1.799.397 RON în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/25.06.2013, și anularea Deciziei de impunere nr. x/25.06.2013.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 84 din 25 iunie 2018, Curtea a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 5693/07.09.2017 de soluționare a contestației administrative emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Decizia de impunere nr. x/25.06.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, respectiv menținându-se exclusiv obligarea reclamantei la plata sumei de 15.956 RON din care 8.656 RON TVA și 7.290 RON impozit pe profit și accesorii aferente.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea contestației formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, și menținerea actelor administrative contestate, ca fiind legale și temeinice.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a apreciat că reținerile instanței de fond și concluziile raportului de expertiză extrajudiciară sunt nelegale și netemeinice, reiterând argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la acțiunea introductivă de instanță, depusă la judecata pe fond a cauzei.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei-pârâte rezultă că aceasta s-a rezumat la a reitera situația de fapt și argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la fond, fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8, pentru că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

4.3. Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Deși a invocat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta s-a limitat la a prelua integral argumentele prezentate prin întâmpinarea formulată la acțiunea reclamantei, iar singurul reproș la adresa hotărârii criticate este faptul că instanța fondului ar fi reținut doar concluziile raportului de expertiză extrajudiciară din dosarul de urmărire penală, fără a indica, în concret, care sunt dispozițiile de drept material încălcate sau aplicate greșit.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani împotriva sentinței nr. 84 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.