ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 5 februarie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 710/2/2014, reclamantul M.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să dispună: - anularea concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală; - anularea tuturor actelor de numire pe funcțiile publice în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală emise în baza acestui concurs; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei, potrivit art. 451 și urm. C. proc.

civ.

din 2010. Prin cererea modificatoare depusă la data de 19 mai 2014, reclamantul a înțeles să-și modifice acțiunea, solicitând: - anularea deciziei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală; - anularea procedurii ca atare de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală; - anularea deciziei de validare a rezultatelor concursului pentru posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală; - anularea deciziilor de numire în funcțiile publice de inspector antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală; - obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante de inspector antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, cu respectarea tuturor drepturilor candidaților; - obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1901 din 16 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013. 2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 31568/3/2014.

Prin sentința civilă nr. 1061 din 12 februarie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea incidentului procedural. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că reclamantul contestă actele administrative ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, precum și procedura de organizare a acestui concurs.

Câtă vreme Regulamentul de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală a fost aprobat prin H.G. nr. 677/2013, act ce emană de la o autoritate publică centrală, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Niciunul din înscrisurile aflate la dosar nu face vorbire despre calitatea de funcționar public a reclamantului, acesta participând doar la un concurs în vederea dobândirii unei astfel de calități, or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 14 raportat la art. 62 din aceeași lege, calitatea de funcționar public se dobândește după numirea în funcție și depunerea jurământului prevăzut la art. 62 alin. (6) din aceeași lege, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că, în esență, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea actelor și procedurii aferente concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, anularea deciziilor de numire în funcțiile publice respective și obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea acelorași funcții vacante, cu respectarea tuturor drepturilor candidaților.

În condițiile date, atâta timp cât reclamantul solicită anularea concursului pentru ocuparea unor funcții publice și anularea deciziilor de numire a unor funcționari publici, litigiul se circumscrie prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform cărora: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Atât timp cât reclamantul a dedus judecății legalitatea actelor și procedurilor în baza cărora a luat naștere raportul de serviciu al unor funcționari publici, instanța competentă se determină în raport cu dispozițiile speciale în materia funcției publice, iar nu în raport cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ și fiscal reprezentat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.D.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2015.