ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ
de competență;
Din examinarea lucrărilor
cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată,
la data de 5 februarie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, sub nr. 710/2/2014, reclamantul M.D.C. a chemat
în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței
ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să dispună:
- anularea concursului
pentru ocuparea funcțiilor vacante din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea tuturor actelor
de numire pe funcțiile publice în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală emise
în baza acestui concurs;
- obligarea pârâtei la
plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei, potrivit
art. 451 și urm. C. proc. civ. din 2010.
Prin cererea modificatoare
depusă la data de 19 mai 2014, reclamantul a înțeles să-și modifice acțiunea, solicitând:
- anularea deciziei de
organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă
în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea procedurii
ca atare de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector
antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea deciziei de
validare a rezultatelor concursului pentru posturilor vacante de inspector antifraudă
în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală;
- anularea deciziilor
de numire în funcțiile publice de inspector antifraudă din cadrul Direcției Generale
Antifraudă Fiscală;
- obligarea pârâtei Agenția
Națională de Administrare Fiscală la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea
funcțiilor vacante de inspector antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă
Fiscală, cu respectarea tuturor drepturilor candidaților;
- obligarea pârâtei Agenția
Națională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă
nr. 1901 din 16 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată
din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență,
incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor
publici, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013.
2.2. Cauza a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal,
sub nr. 31568/3/2014.
Prin sentința civilă
nr. 1061 din 12 februarie 2015,
Tribunalul București, secția a II-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea
incidentului procedural.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul București a reținut că reclamantul contestă actele administrative
ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind organizarea concursului pentru
ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale
Antifraudă Fiscală, precum și procedura de organizare a acestui concurs.
Câtă vreme Regulamentul
de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice
de inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală a
fost aprobat prin H.G. nr. 677/2013, act ce emană de la o autoritate publică centrală,
sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Niciunul din înscrisurile
aflate la dosar nu face vorbire despre calitatea de funcționar public a reclamantului,
acesta participând doar la un concurs în vederea dobândirii unei astfel de calități,
or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 coroborat cu
art. 14 raportat la art. 62 din aceeași lege, calitatea de funcționar public se
dobândește după numirea în funcție și depunerea jurământului prevăzut la art. 62
alin. (6) din aceeași lege, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile
art. 109 din Legea nr. 188/1999.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din
2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Din expunerea rezumativă
a lucrărilor cauzei, rezultă că, în esență, reclamantul a învestit instanța de contencios
administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea actelor și procedurii aferente
concursului pentru ocuparea posturilor vacante de inspector antifraudă în cadrul
Direcției Generale Antifraudă Fiscală, anularea deciziilor de numire în funcțiile
publice respective și obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală
la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea acelorași funcții vacante, cu respectarea
tuturor drepturilor candidaților.
În condițiile date, atâta
timp cât reclamantul solicită anularea concursului pentru ocuparea unor funcții
publice și anularea deciziilor de numire a unor funcționari publici, litigiul se
circumscrie prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea
nr. 2/2013, conform cărora: „Cauzele
care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența
secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor
pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Atât timp cât reclamantul
a dedus judecății legalitatea actelor și procedurilor în baza cărora a luat naștere
raportul de serviciu al unor funcționari publici, instanța competentă se determină
în raport cu dispozițiile speciale în materia funcției publice, iar nu în raport
cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ și fiscal reprezentat de
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.D.C. în contradictoriu cu pârâta
Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului București,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 30 martie 2015.