ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ș.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, modificarea calificativului acordat nelegal și netemeinic la interviul organizat pentru ocuparea funcției de inspector antifraudă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri (daune materiale și morale) echivalente cu salariul pentru funcția care trebuia să o ocupe, pe perioada de când trebuia să fi fost numit în funcție până la numirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 124 din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." A constatat că reclamantul nu are stabilite raporturi de serviciu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, însă critică modalitatea de desfășurare a procesului de recrutare a funcționarului public, precum și împrejurarea că pârâta nu l-a numit pe această funcție publică, iar în final împrejurarea că între cele două părți din proces nu s-au stabilit raporturi de serviciu.

A apreciat că și procedura de recrutare a funcționarilor publici se circumscrie raportului de serviciu, având în vedere faptul că în urma desfășurării procedurii de recrutare are loc numirea în funcția publică. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 4077 din 2 iunie 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către reclamantul Ș.I., și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Tribunalul a reținut că pârâta emitentă a actelor a căror anulare se solicită este o autoritate publică centrală.

A apreciat că în speță nu se poate reține incidența competenței materiale prevăzută de art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit căreia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, întrucât în speță nu se solicită anularea unor acte care vizează raportul de serviciu al funcționarului public. În cauza de față reclamantul nu este un funcționar public care atacă acte ce țin de raportul său de serviciu, ci o persoană pretins vătămată, care atacă acte administrative potrivit Legii nr. 554/2004. Constatând existența conflictului negativ de competență, Tribunalul București a decis, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) Noul C. proc.

civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. În speță, reclamantul Ș.I. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ procesul de recrutare a unor funcționari publici în cadrul A.N.A.F., contestând calificativul obținut la interviul organizat pentru ocuparea funcției de inspector antifraudă și faptul că nu a fost numit în această funcție, solicitând plata unor despăgubiri.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Așa cum a apreciat și Curtea de Apel București, procedura de recrutare a funcționarilor publici se circumscrie raportului de serviciu, Înalta Curte însușindu-și raționamentul acestei instanțe în ceea ce privește delimitarea sferei acestei noțiuni, din perspectivă procesuală. În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, sus-citată, și în lipsa unor dispoziții speciale care să prevadă competența altei instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ș.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ