ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Ș.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, modificarea calificativului acordat nelegal și netemeinic la interviul

organizat pentru ocuparea funcției de inspector antifraudă, obligarea pârâtei

la plata unor despăgubiri (daune materiale și morale) echivalente cu salariul

pentru funcția care trebuia să o ocupe, pe perioada de când trebuia să fi fost

numit în funcție până la numirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 124 din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

materiale, invocată de această instanță din oficiu și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "Cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe."

A constatat că

reclamantul nu are stabilite raporturi de serviciu cu pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală, însă critică modalitatea de desfășurare a procesului

de recrutare a funcționarului public, precum și împrejurarea că pârâta nu l-a

numit pe această funcție publică, iar în final împrejurarea că între cele două

părți din proces nu s-au stabilit raporturi de serviciu.

A apreciat că și

procedura de recrutare a funcționarilor publici se circumscrie raportului de

serviciu, având în vedere faptul că în urma desfășurării procedurii de

recrutare are loc numirea în funcția publică.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 4077 din 2 iunie 2014, Tribunalul București, secția a II-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

materiale, invocată de către reclamantul Ș.I., și, în consecință, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut

că pârâta emitentă a actelor a căror anulare se solicită este o autoritate

publică centrală.

A apreciat că în

speță nu se poate reține incidența competenței materiale prevăzută de art. 109

din Legea nr. 188/1999, potrivit căreia cauzele care au ca obiect raportul de

serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului, întrucât în speță nu se solicită

anularea unor acte care vizează raportul de serviciu al funcționarului public.

În cauza de față reclamantul nu este un funcționar public care atacă acte ce

țin de raportul său de serviciu, ci o persoană pretins vătămată, care atacă

acte administrative potrivit Legii nr. 554/2004.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Tribunalul București a decis, în temeiul

art. 134 și art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către

Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și

fiscal.

În speță, reclamantul

Ș.I. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ

procesul de recrutare a unor funcționari publici în cadrul A.N.A.F., contestând

calificativul obținut la interviul organizat pentru ocuparea funcției de

inspector antifraudă și faptul că nu a fost numit în această funcție,

solicitând plata unor despăgubiri.

Potrivit art. 109 din

Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013,

"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public

sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin

lege competența altor instanțe."

Așa cum a apreciat și

Curtea de Apel București, procedura de recrutare a funcționarilor publici se

circumscrie raportului de serviciu, Înalta Curte însușindu-și raționamentul

acestei instanțe în ceea ce privește delimitarea sferei acestei noțiuni, din

perspectivă procesuală.

În aceste condiții,

raportat la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, sus-citată, și în

lipsa unor dispoziții speciale care să prevadă competența altei instanțe, în

conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) Noul C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și

fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ș.I. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ