ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Organizare și Resurse Umane din cadrul ANAF, solicitând:

- anularea actelor administrative prin care ANAF/DGORU/Comisia de soluționare a contestațiilor a respins candidatura reclamantului pentru concursurile din lunile martie și mai 2014 organizate pentru ocuparea funcției publice de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția de Combatere a Fraudelor, Compartimentul Buftea;

- recunoașterea dreptul pretins și repararea pagubei cauzate prin actele nelegale, prin repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actelor administrative nelegale sau, în situația în care aceasta nu este posibil, prin încadrarea acestuia pe un post echivalent celui la care are vocație (având în vedere că face parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici) sau prin acordarea de despăgubiri echivalente veniturilor postului la care are vocație, până la încadrarea sa într-un post echivalent, pe o durată de cel mult 3 ani de la data concursului de la care a fost exclus prin actele nelegale contestate precum și acordarea de daune morale în cuantum echivalent veniturilor postului la care avea vocație, de la data introducerii acțiunii până la data pronunțării definitive.

Prin Sentința civilă nr. 534 din 27 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Organizare și Resurse Umane din cadrul ANAF.

Împotriva Sentinței civile nr. 534 din 27 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că, în mod neîntemeiat, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a respins capătul principal al cererii deduse judecății și, pe cale de consecință, a respins și cererile accesorii.

În acest sens, s-a reținut că adeverința medicală nr. 750 din 21 februarie 2014 depusă la 21 februarie 2014, ora 12:15, coincide cu data publicării rezultatelor la contestațiile la selecția dosarelor de concurs și este în afara perioadei de completare a dosarului, iar pentru concursul din luna mai 2014, când reclamantul a invocat tripla identitate de părți, obiect și cauze, în baza art. 13 din H.G. nr. 677/2013, s-a refuzat conexarea dosarelor.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 27 aprilie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a considerat, de către toți membrii completului că, față de obiectul pricinii, anulare act administrativ, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 23 iunie 2017.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse în cererea de recurs, precum și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității actelor administrative prin care a fost respins dosarul său de candidatură nr. 1096 din 11 februarie 2014, înregistrat pentru funcția de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, arătând în motivare, în esență, faptul că partea nu a prezentat în dosarul de candidatură toate actele necesare și nici nu a procedat la completarea acestuia în termenul legal.

Înalta Curte împărtășește soluția instanței de fond.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde la motivele de recurs, instanța de control judiciar reține următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Așadar, motivul de recurs analizat este nefondat.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Recurentul susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. g), alin. (2)-(6) și art. 14 din H.G. nr. 667/2013 privind aprobarea Regulamentului de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Conform art. 13 alin. (1) lit. g) din actul normativ anterior arătat, dosarul de concurs trebuie să conțină "adeverința care să ateste starea de sănătate corespunzătoare, eliberată cu cel mult 3 luni anterior desfășurării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unitățile sanitare abilitate; adeverința trebuie să conțină, în clar, numărul, data, numele emitentului și calitatea acestuia."

Potrivit alin. (2)-(6) ale aceluiași articol:

"(2) Copiile de pe actele prevăzute la alin. (1) se prezintă în copii legalizate sau însoțite de documentele originale, care se certifică pentru conformitatea cu originalul de către secretarul tehnic al comisiei de examinare și evaluare. Cererea de înscriere se pune la dispoziția candidaților de către Agenție, prin grija secretarului tehnic al comisiei de examinare și evaluare.

(3) Sunt considerate complete dosarele de concurs care conțin toate documentele prevăzute la alin. (1) până la termenul-limită stabilit în anunțul de concurs.

(4) Dosarele se depun de către candidați în termen de 15 zile calendaristice de la publicarea anunțului de concurs.

(5) Dosarele se păstrează de către Agenție.

(6) Dosarul de concurs poate fi retras pe baza cererii scrise a candidatului. În acest caz, secretariatul tehnic al comisiei de examinare și evaluare va păstra o copie a dosarului, pe care o va arhiva."

În baza dispozițiilor art. 14 din același act normativ, selecția dosarelor de concurs, se realizează astfel:

"(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a dosarelor, comisia de examinare și evaluare va efectua selecția dosarelor candidaților, pe baza îndeplinirii de către candidați a condițiilor de participare la concurs.

(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), secretarul raportor afișează la avizierul instituției și pe pagina de internet a acesteia rezultatul selecției dosarelor, cu mențiunea "admis" sau "respins".

(3) Respingerea dosarelor de concurs sau examen se motivează.

(4) Până în ultima zi prevăzută pentru selecția dosarelor, membrii comisiei de examinare și evaluare pot solicita candidaților informații sau alte documente relevante pentru desfășurarea concursului, din categoria celor prevăzute la art. 13 alin. (1)."

Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanțe în sensul că recurentul-reclamant ar fi putut completa dosarul de candidatură cel mai târziu până în ultima zi prevăzută pentru selecția dosarelor, adică, în speță, până în data de 19 februarie 2014, situație în raport de care, depunerea adeverinței medicale în perioada formulării contestațiilor la selecția dosarelor candidaților, respectiv după expirarea termenului de depunere, nu mai era posibilă. Ca atare, în mod corect intimata-pârâtă a respins cererea de candidatură pentru concursul organizat în perioada 1 martie -20 martie 2014.

Cu privire la cel de-al doilea concurs organizat pentru aceleași funcții la data de 17 mai 2014, recurentul-reclamantul recunoaște că dosarul de candidatură nr. 77 depus la data de 24 aprilie 2014 nu era complet, motiv pentru care a solicitat ANAF-DGORU să "conexeze" acest dosar la dosarul precedent de candidatură nr. 1096 din 11 februarie 2014.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 677/2013, recurentul-reclamant era dator să depună pentru noul concurs dosarul său de candidat, în conformitate cu prevederile art. 13, neputând solicita autorității să aibă în vedere dosarul de candidat depus pentru un concurs anterior, chiar dacă a fost desfășurat pentru funcții similare.

Totodată, nu poate fi neglijat faptul că, deși documentele ce trebuiau atașate cererii de candidatură erau identice pentru ambele concursuri, nu este posibilă conexarea dosarelor; cu alte cuvinte, recurentul-reclamant nu se poate prevala de "tripla identitate de părți, obiect și cauză", deoarece dispozițiile art. 13 din H.G. nr. 677/2013 sunt de strictă interpretare, iar dosarele depuse în vederea susținerii concursului se arhivează și se păstrează de Agenție.

Drept urmare, și soluția de respingere a candidaturii pentru cel de-al doilea concurs a fost legală și temeinică, în condițiile în care partea recurentă nu a depus documentele pe care trebuie să le conțină dosarul de candidatură, documente nominalizate, așa cum s-a arătat anterior, în art. 13 din H.G. nr. 677/2013.

Pe cale de consecință, motivul de recurs analizat este nefondat.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 534 din 27 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM