ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând:-obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.000.000 RON, din care 600.000 RON reprezentând daune materiale (contravaloarea salariului) și 400.000 RON reprezentând daune morale, deoarece a fost împiedicat să participe la un concurs pentru care îndeplinea toate condițiile impuse de lege; cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința nr. 128/06.10.2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Judecătoriei Pitești, competența de soluționare a cererii. Prin Sentința nr. 2322/11.03.2015, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, iar la data de 01.09.2015 reclamantul A. a depus la dosar precizări referitoare la obiectul principal al cererii, arătând că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că se consideră vătămat într-un drept al său și un interes legitim personal de către pârâta ANAF, pentru nesoluționarea în termen legal a cererilor sale și pentru nerevocarea actului administrativ de respingere nelegală a dosarului său de candidat la ocuparea unui post de inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudei fiscale, aceasta fiind cererea principală care privește fapta pârâtei de a nu răspunde în termenul legal la plângerea prealabilă formulată și de a nu revoca decizia prin care s-a dispus respingerea în mod nelegal a dosarului de candidat. Reclamantul a mai arătat că a solicitat în subsidiar și obligarea pârâtei ANAF la plata unei sume totale de 1.000.000 RON reprezentând daune materiale (600.000 salariu nerealizat) și daune morale (400.000 nerecunoașterea studiilor), având ca temei legal prevederile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința civilă nr. 280/2015, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Prin Decizia nr. 2213/03.11.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 15.12.2015, iar la termenul de judecată din data de 13.01.2016, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a majorat cuantumul daunelor materiale la suma de 1.200.000 RON.

Prin Sentința nr. 11/F-Cont din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtă prin întâmpinare și, pe fond, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva acestei din urmă sentințe pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii; în drept, a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la primul motiv de casare arată că sentința este contradictorie deoarece, deși reține că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a răspuns cu întârziere plângerii administrative prealabile sesizării instanței (8 luni, deși termenul ar fi fost de 30 de zile), instanța consideră în același timp că nu s-a produs nicio vătămare. Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, se susține că instanța a încălcat dispozițiile 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 și art. 1 alin. (2) din Regulamentul de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală aprobat prin H.G. nr. 677/2013 deoarece a considerat una din condițiile legale de participare la concurs, respectiv aceea ca participantul să fie absolvent de "studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice" poate fi interpretată în sensul că ANAF are dreptul să aleagă între studiile juridice și cele economice, și să prefere doar candidații cu studii economice.

Prin întâmpinare, intimata ANAF solicită respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 și art. 1 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 677/2013 deoarece acestea dau angajatorului posibilitatea să aleagă dacă pentru postul de inspector antifraudă, în cadrul Direcției Generale Antifraudă, sunt necesare studiile economice sau cele juridice. Angajatorul a ales studiile economice și a precizat această alegere în Anexa nr. 2 la Anunțul de concurs nr. x/18.09.2013, iar recurentul nu a îndeplinit această condiție. În plus, arată că Anunțul de participare nu a fost contestat și că, după afișare, nici angajatorul nu ar mai fi putut reveni asupra lui (nu l-ar fi putut revoca) deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice [cf. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004]. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la punctele 1 - 8. Recurentul a indicat punctele 6 și 8 susținând că sentința recurată este contradictorie și că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și art. 1 alin. (2) din Regulamentul de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală aprobat prin H.G. nr. 677/2013 (numit în continuare "Regulamentul").

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate criticile recurentului deoarece sentința este coerentă și indică toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Astfel, în esență, Curtea de Apel Pitești a considerat că angajatorul ANAF a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale deoarece avea un drept să aleagă între candidații cu studii economice și cei cu studii juridice pentru funcția de inspector antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraudă și că, dincolo de acest aspect, odată ce anunțul de concurs a fost afișat și nu a fost contestat, nici chiar angajatorul nu mai putea revoca această condiție deoarece anunțul a intrat în circuitul civil. Drept urmare, reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu care să fie reparat în condițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Așadar, se observă că sentința este coerentă (necontradictorie). Urmează însă ca legalitatea acesteia să fie verificată în cadrul și în limitele celui de-al doilea motiv de casare.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată următoarele: În fapt, potrivit adeverinței nr. 101.910/27.09.2013 eliberată de Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, recurentul A. a îndeplinit funcția de comisar, clasa I, grad profesional superior în cadrul acestei autorități. Având în vedere desființarea Gărzii Financiare ca urmare a prevederilor art. 1, art. 19 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 74/2013, recurentul a fost eliberat din funcția publică deținută prin Decizia Comisarului General al Gărzii Financiare nr. 1665/23.09.2013. La data de 01.10.2013, recurentul a formulat cerere de înscriere la concursul/examenul organizat de intimata ANAF pentru ocuparea funcției de inspector antifraudă în cadrul Direcției antifraudă fiscală, desfășurat în temeiul Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 677/2013. Potrivit preambulului acestui act normativ, hotărârea de Guvern a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013. Intimata a respins cererea de înscriere cu motivarea că recurentul "nu face dovada îndeplinirii condiției de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare economice, de lungă durată, cu diplomă de licență ori echivalentă, așa cum este precizat în art. 1 alin. (2), teza II din Anexa 1 la H.G. nr. 677/2013 coroborat cu prevederile Anunțului publicat pe www.x.ro" . Contestația administrativă formulată de recurent la modalitatea de selecție a dosarelor a fost respinsă de intimată . Recurentul este licențiat în drept al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, secția drept economic și administrativ din Sibiu (cf. diplomei nr. x/15.06.1988 eliberată de Ministerul Educației și Învățământului).

În drept, potrivit art. 4 alin. (7) lit. a) din O.U.G. nr. 74/2013, ocuparea funcțiilor publice în cadrul structurii antifraudă se face cu respectarea următoarelor condiții minime: a) absolvirea de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice, de lungă durată, cu diplomă de licență ori echivalentă (sublinierea instanței). Potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 677/2013, poate participa la concurs sau examen orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și condițiile prevăzute de art. 4 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Rezultă că una din condițiile pentru ocuparea unei funcții în cadrul structurii antifraudă este ca studiile universitare de licență absolvite cu diplomă să fie "economice sau juridice". Norma se adresează candidatului și este de strictă interpretare deoarece funcțiile publice pot fi ocupate doar în condițiile legii [cf. art. 16 alin. (2) din Constituție]. Angajatorul nu are nicio posibilitate legală de a modifica această condiție, prin restrângere sau adăugare la lege. Singura atribuție a angajatorului este să verifice îndeplinirea condiției în cadrul examenului/concursului organizat potrivit Regulamentului. Or, prin Anexa 2 a anunțului publicat pe www.x.ro, condiția a fost restrânsă de angajator la "studii superioare economice de lungă durată, cu diplomă de licență sau echivalentă".

Atât instanța de fond cât și intimata, prin întâmpinare, au arătat însă că, în condițiile în care anunțul nu a fost contestat, angajatorul nu-l mai putea revoca deoarece a intrat în circuitul civil, în acest sens fiind dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aprecierea este eronată deoarece textul legal amintit se referă la acte administrative unilaterale, or anunțul nu este un astfel de act deoarece nu dă naștere prin el însuși unor raporturi juridice ci doar pregătește actul final de numire în funcția publică sau, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, refuzul de înscriere la concurs. Doar actul de numire sau refuzul de numire în funcție (în speță, prin neînscrierea la concurs) sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (primul fiind act administrativ tipic iar cel de-al doilea, act administrativ asimilat), anunțul fiind doar un act preparator, o operațiune administrativă a cărei legalitate poate fi verificată în condițiile art. 18 alin. (2) din aceiași lege. Așadar, Agenția putea să revină asupra propriei nelegalități în momentul când a soluționat contestația recurentului la modalitatea de selecție a dosarului.

Rezultă din cele ce preced că refuzul de a-i permite recurentului participarea la concursul organizat în data de 19.10.2013 (proba scrisă) pentru ocuparea posturilor în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală este nejustificat, că prin aceasta partea a suferit o vătămare într-un drept al său, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că, în temeiul acelorași dispoziții legale, are dreptul la repararea pagubei suferite, inclusiv la reparații pentru daune morale.

Recurentul pretinde că a suportat atât un prejudiciu material evaluat la 600.000 (majorat ulterior la 1.200.000 RON) reprezentând salariul pe care l-ar fi încasat în calitate de inspector antifraudă, cât și un prejudiciu moral, evaluat la 400.000 (cf. pct. 2 și 3 din prezenta decizie). Instanța va respinge pretenția referitoare al daunele materiale deoarece nu poate specula asupra rezultatelor concursului în cazul în care participarea recurentului ar fi fost admisă. Altfel spus, nimic nu dovedește că recurentul ar fi trecut examenul, ar fi fost numit în funcția publică și ar fi încasat salariile pretinse.

În schimb, Înalta Curte acceptă că partea a suferit daune morale, care vor fi reparate în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Hotărând asupra cuantumului acestora, luând în considerare toate împrejurările cauzei precum și persoana recurentului, în special vârsta și cariera acestuia așa cum rezultă din copia de pe carnetul de muncă depus la dosarul cauzei și din adeverința eliberată de Garda Financiară - Comisariatul General, Înalta Curte va stabile că suma de 45.000 RON reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral suferit.

În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A., va constata refuzul nejustificat al pârâtei ANAF de a-i permite reclamantului participarea la concursul organizat în data de 19.10.2013 (proba scrisă) pentru ocuparea posturilor în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală și va obliga pârâta ANAF la plata către reclamantul A. a sumei de 45.000 RON, reprezentând daune morale. Va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.