ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, desființarea în parte a Deciziei nr. 364/18.08.2015, în ceea ce privește măsura suspendării soluționării contestației administrative pentru suma de 1.571.036 RON și obligarea intimatei la soluționarea pe fond a contestației fiscale prealabile formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.07.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/30.07.2014, înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș sub nr. x/21.08.2014, pentru suma de 1.571.036 RON.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 111 din 16 mai 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a desființat, în parte, Decizia nr. 364/18.08.2015, în ce privește măsura suspendării, și a obligat intimata-pârâtă să soluționeze contestația administrativă nr. 232109/21.08.2014.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a reținut un singur motiv în soluționarea favorabilă a cauzei, respectiv că nu există o sesizare efectivă formulată de către organele fiscale, întrucât nu s-a făcut dovada respectării dispozițiilor legale privind sesizarea organelor penale, în condițiile art. 288 raportat la art. 61 din C. proc. pen., și nici dovada înregistrării respectivei sesizări, apreciind astfel că hotărârea apare ca nemotivată. Contrar celor reținute, a arătat că, printre actele depuse de autoritate, se află Sesizarea penală nr. 217230/30.07.2014, care a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, și că prin Adresa din data de 04.07.2016 i s-a comunicat faptul că, potrivit Ordonanței nr. x/P/2014 din 22.06.2015, s-a declinat cauza în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, iar decizia atacată cuprinde motivele pentru care s-a dispus suspendarea soluționării în parte a contestației, apreciind astfel că prima instanță trebuia să aplice cu prioritate principiul prevăzut de art. 22 din C. proc. civ. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 364/18.08.2015, în ceea ce privește măsura suspendării soluționării contestației administrative pentru suma de 1.571.036 RON și obligarea autorității pârâte la soluționarea pe fond a contestației fiscale prealabile formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.07.2014 și Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/30.07.2014, înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș sub nr. x/21.08.2014, pentru suma de 1.571.036 RON. Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de reclamantă, a desființat, în parte, decizia atacată, în ce privește măsura suspendării, și a obligat intimata-pârâtă să soluționeze contestația administrativă. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. : "Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă." Soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , în condițiile în care sesizarea organului de control, care a constatat indiciile săvârșirii unei infracțiuni ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă, nu respectă dispozițiile legale în ceea ce privește sesizarea organelor penale și nu s-a făcut dovada înregistrării respectivei sesizări. Astfel, în susținerea măsurii luate, organele fiscale au depus la dosar Adresa nr. x/30.07.2014 prin care au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, însoțită de Procesul-verbal nr. x/30.07.2014, în care se indică actele fiscale transmise, și Procesul-verbal nr. x/30.07.2014 ale cărui constatări se regăsesc și în raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, așa încât în mod corect judecătorul fondului a reținut că nu există o sesizare efectivă formulată de către organele fiscale. Cât privește Adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, nr. x/04.07.2016 din care rezultă că, prin Ordonanța nr. x/P/2014, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, atașată cererii de recurs, se constată că aceasta este emisă ulterior pronunțării sentinței atacate. În aceste condiții, nu se poate reproșa primei instanțe ignorarea prevederilor art. 22 din C. proc. civ., având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. d) și art. 10 din același cod, de către autoritatea pârâtă, aplicabile în egală măsură. De asemenea, în mod corect s-a reținut de judecătorul fondului că organele fiscale nu au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre obligațiile fiscale stabilite și stabilirea existenței indiciilor săvârșirii unor infracțiuni, în raport cu prevederile art. 10 pct. 5 din Ordinul nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aspect cu privire la care, de altfel, nu s-au formulat critici. În plus, se reține că după o perioadă de timp semnificativă de la data sesizării organelor de cercetare penală nu este probată în cauză nici începerea urmăririi penale cu privire la faptele ce fac obiectul sesizării penale. Dispozițiile art. 214 din C. proc. fisc. nu oferă niciun remediu adecvat contribuabilului pentru ipoteza în care cercetarea penală, față de care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrativ fiscale, nu are loc efectiv sau se desfășoară cu mare întârziere, ori pentru ipoteza în care sesizarea penală nu a fost urmată de începerea procesului penal. În condițiile în care a fost dispusă suspendarea soluționării contestației, pentru motivul prevăzut de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, reluarea procedurii administrative se poate dispune numai la încetarea motivului care a determinat suspendarea, astfel, contribuabilul nu are posibilitatea de a solicita organului fiscal reluarea procedurii administrative, cât timp nu a fost pronunțată în cauză o soluție definitivă în procesul penal. Așa fiind, prin desființarea soluției de suspendare a soluționării contestației administrativ fiscale și obligarea organului fiscal la soluționarea acesteia se asigură intimatei-reclamante accesul efectiv la justiție. Prin urmare, hotărârea atacată conține considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.