ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2020

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înaintată la data de 04.06.2019 și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în nume propriu și în numele Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 11759 din 18.01.2019, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP Ploiești - AJFP Argeș - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice - Compartimentul Insolvabilitate și Răspundere Solidară, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 550/2019 din data de 16 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în nume propriu și în numele Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, în favoarea Tribunalului București, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

În considerente s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, aplicabile față de data introducerii acțiunii - 04.06.2019, prin care legiuitorul a stabilit o competență teritorială absolută în raport cu domiciliul reclamantei.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 6511/2019 din data de 09 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș, motiv pentru care a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 15 raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Arges a acordat un prim termen de judecata la data de 17.07.2019, comunicând pârâtei cererea de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune la dosar întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar la termenul din 17.07.2019, deși părțile erau legal citate și puteau pune concluzii, instanța a dispus comunicarea întâmpinării, cu toate că reclamanta nu solicitase acordarea unui nou termen de judecată.

Tribunalul București a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Astfel, a considerat că Tribunalul Argeș nu mai avea posibilitatea de a invoca, din oficiu, necompetența teritorială la termenul din 13.08.2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 17.07.2019, când aveau posibilitatea de a pune concluzii.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva domiciliului reclamantei și a momentului la care necompetența teritorială a fost invocată de către Tribunalul Argeș.

În speță, conflictul privește competența teritorială de soluționare a cauzei și s-a ivit în fața primei instanțe.

Față de momentul introducerii acțiunii, respectiv data de 04.06.2019, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plicul de corespondență aflat la fila x verso din dosarul Tribunalului Argeș, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la data de 21 decembrie 2018:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Prin această modificare, legiuitorul a revenit la soluția legislativă a C. proc. civ. din 1865, care prevedea această condiție în legătură cu momentul procesual al "primei zile de înfățișare", posibilitatea invocării necompetenței fiind condiționată, potrivit noii modificări, nu doar de legala citare a părților, ci și de un eventual alt incident care ar putea determina amânarea judecății, cum ar fi nelegala comunicare a cererii de chemare în judecată ori a întâmpinării sau formularea de către reclamant a unei cereri adiționale în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Practic, momentul configurat prin îndeplinirea cumulativă a condiției referitoare la legala citare a părților și la posibilitatea ca acestea să pună concluzii marchează trecerea de la etapa scrisă, a sesizării instanței, la etapa de cercetare a procesului, care debutează cu verificarea competenței instanței.

Or, în speță, se constată că, deși excepția a fost invocată în fața primei instanțe, Tribunalul Argeș nu a respectat momentul până la care aceasta putea fi valabil invocată.

Verificând conținutul dosarului, observă instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență, că primul termen de judecată în fața Tribunalului Argeș, secția civilă, la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, a fost cel din data de 17 iulie 2019, dată la care nici părțile și nici instanța de judecată nu au invocat excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cererii de chemare în judecată, aceasta fiind invocată din oficiu abia la termenul de judecată din data de 13 august 2019.

Faptul că la termenul de judecată din data de 17 iulie 2019 Tribunalul Argeș a înțeles să dispună comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor către reclamantă nu are nicio relevanță în ceea ce privește noțiunea de prim termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, în sensul dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., câtă vreme comunicarea înscrisurilor se impunea a fi făcută cu respectarea etapelor procesului civil, respectiv în faza prealabilă judecății.

De asemenea, nici amânarea cauzei în vederea depunerii de către reclamantă a taxei judiciare de timbru ori pentru a face dovada consemnării cauțiunii aferente cererii de suspendare nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât complinirea lipsurilor cererii de chemare în judecată se face tot în etapa prealabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 200 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată (...) îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197. (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)

(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. (. . . . . . . . . .)".

Or, condiția timbrării cererii de chemare în judecată este prevăzută de art. 197 C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. (. . . . . . . . . .)

Cum nici părțile și nici instanța de judecată nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială în soluționarea cauzei, în termenul prescris de lege, rezultă că instanța, respectiv Tribunalul Argeș, nu mai putea să procedeze la declinarea propriei competențe, ce a rămas câștigată cauzei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în speță nici nu este vorba despre vreunul dintre cazurile ce atrag o competență teritorială exclusivă, reglementate de legiuitor la art. 117 - 121 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal că Tribunalul Argeș, secția civilă nu mai avea posibilitatea de a invoca, din oficiu, necompetența teritorială la termenul din 13.08.2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 17.07.2019, când aveau posibilitatea de a pune concluzii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.