ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2194/2023

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată în data de 28.11.2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă, sub nr. x/2017*, în urma declinării prin sentința civilă nr. 1521 din 25.10.2017 a Judecătoriei Roșiori de Vede, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta UAT Comuna Zîmbreasca prin Primar, Instituția Primarului Zîmbreasca, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 202.368 RON, contravaloarea facturii nr. x din 12.11.2014 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate de la scadență și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman Prin sentința civilă nr. 38 din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Teleorman, secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâta UAT Comuna Zâmbreasca, prin Primar, să achite reclamantei suma de 202.368 RON, contravaloarea bunurilor, și 0,5% penalități de la data 12.12.2014 până la achitarea efectivă, precum și să achite reclamantei suma de 5.152 RON cheltuieli de judecată - taxă de timbru.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării recursului, conform dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 Prin decizia nr. 796A din 20 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării și a constată perimat apelul formulat de apelanții-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca - prin Primar și Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr. 38/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă în dosarul nr. x/2017.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 796A din 20 mai 2022 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin motivele de recurs aceasta a susținut, în esență, că nu este împlinit termenul de perimare al recursului, curtea de apel făcând o aplicare greșită a normelor procedurale. A arătat că instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 Dosarul penal nr. x/2018 a fost conexat la dosarul penal nr. x/2017, declinat către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt unde a fost reunit la dosarul nr. x/2017, și soluționat în faza de urmărire penală cu emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului B. în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt în primă instanță. În atare condiții, recurenta a opinat că suspendarea cauzei dăinuie până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt. Mai arată recurenta că, la data pronunțării soluției de perimare a apelului, dosarul penal nr. x/2018 nu era soluționat printr-o hotărâre definitivă, cursul perimării fiind suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt. Aceasta întrucât, în cazul în care în dosarul Tribunalului Olt se va pronunța o soluție definitivă de condamnare pentru evaziune fiscală, cu consecința anulării "achizițiilor" ce se vor dovedi ca fiind fictive, se va demonstra fără putință de tăgadă că pretinsa operațiune în temeiul căreia aceasta a fost chemată în fața instanței civile este de asemenea fictivă/lovită de nulitate. Prin urmare, susține că, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut că urmărirea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la dosarul nr. x/2017, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018 al Parchetului de lângă Judecătoria Roșiori de Vede, ce face în prezent obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Olt, continuă să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează să se dea în soluționarea pretențiilor civile ale A. S.R.L., subzistând motivul de suspendare a cauzei. Concluzionând, a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării fiind suspendat pe perioada suspendării judecății potrivit art. 418 alin. (1) din același cod. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În data de 14 iunie 2022, recurenta-pârâtă a formulat o nouă cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 și 5 C. proc. civ., prin care a completat, practic, motivele de recurs inițiale. În susținerea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta a arătat că membrii completului de judecată ce a soluționat cauza sub aspectul perimării sunt alții față de cei care au dispus suspendarea cauzei, componența completului de judecată modificându-se în mod continuu, cu încălcarea principiului continuității consacrat la art. 214 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății." În opinia recurentei, această împrejurare este de natură a o prejudicia, în contextul în care judecătorii pe a căror opinie s-a întemeiat soluția de suspendare a cauzei au fost înlocuiți de mai multe ori după repunerea pe rol a cauzei în vederea judecării tocmai a măsurii dispuse de aceștia. În acest context, recurenta a solicitat emiterea unei adrese către Curtea de Apel București în vederea înaintării actelor ce atestă necesitatea modificărilor succesive operate, respectiv dacă înlocuirile au avut loc cu respectarea planificării de permanență și a Regulamentului de ordine interioară, în vederea verificării incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 413 alin. (2), art. 418 alin. (1) și a art. 416 C. proc. civ. După reluarea chestiunilor ce țin de istoricul dosarelor penale prezentate și în declarația inițială de recurs, a arătat că la momentul reluării judecății în 18 iunie 2021, când s-a verificat subzistența măsurii suspendării, a manifestat rol activ în dovedirea necesității menținerii măsurii suspendării, însă instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 416 C. proc. civ. A mai arătat că greșit a reținut instanța de apel faptul că "dacă apelanta consideră relevantă desfășurarea urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală ar fi trebuit să solicite repunerea pe rol în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. și să solicite o nouă suspendare a judecății", deoarece cauza penală nu a fost soluționată definitiv, urmărirea penală fiind continuată în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală imputată intimatei-reclamante și reprezentantului în fapt al acesteia, cu privire la operațiuni fictive aflate în strânsă legătură cu pretențiile ce fac obiectul fondului dosarului și cu înscrisurile administrate în cauză. Având în vedere că, potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ., soluția pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 413 și ale art. 416 și urm. din C. proc. civ. În susținerea criticii privind aplicarea greșită a art. 416 din C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel nu a analizat condiția culpei părții interesate de continuarea judecății, limitându-se la a prezuma desistarea acesteia de la judecarea cauzei. În acest sens, a învederat că în sarcina sa nu se poate reține nicio culpă întrucât reprezentarea subiectivă a acesteia a fost aceea că dosarul penal nu a fost soluționat prin hotărâre definitivă atât timp cât cercetările au continuat cu privire la înscrisuri aflate în strânsă legătură cu soluționarea cauzei și cu fapte ce vizează operațiuni fictive. Într-o altă cauză, în care sunt aceleași părți, dar având alt obiect (întrucât se pretind alte sume de bani), Tribunalul Teleorman a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2018 și ulterior a menținut suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2017 Prin urmare, instanța de apel nu a analizat condiția culpei recurentei ca și condiție esențială pentru aplicarea sancțiunii perimării, aceasta răsturnând prin comportamentul său procesual prezumția simplă de culpă ce reiese din prevederile legii, astfel încât a fost pronunțată o soluție cu aplicarea greșită a art. 416 C. proc. civ.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 iunie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs. Prin rezoluția de primire a dosarului din 27 iunie 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 11 mai 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 796A/2022 din 20 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, fiind stabilit termen de judecată la data de 16 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat în cauză. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă prin cererea completatoare de recurs formulată în data de 14 iunie 2022 au fost invocate tardiv, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea deciziei nr. 796A/2022 din 20 mai 2022 a Curții de Apel București, prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., și nu a fost formulată cerere de repunere în termen. În raport cu această constatare, Înalta Curte urmează să înlăture de la analiză motivele de recurs formulate tardiv, urmând a proceda la analiza legalității deciziei recurate prin raportare doar la motivele de recurs inițial formulate, care pot fi circumscrise motivului de casare reglementat prin punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. În speță, prin încheierea din data de 14 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea apelului declarat de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, și Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr. 38/25.01.2018 a Tribunalului Teleorman, secția I civilă, până la soluționarea dosarului penal nr. x/2018, având în vedere săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Conform dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "Instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel". Pornind chiar de la conținutul textului de lege reținut de curtea de apel ca temei al suspendării judecății, reiese că instanța poate dispune această măsură atunci când apreciază că soluționarea dosarului depinde în mod hotărâtor de modul în care organele de cercetare penală soluționează plângerea penală cu privire la o anumită infracțiune ce se pretinde a influența situația litigioasă dedusă judecății. Astfel, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta S.C. A. S.R.L. a pretins obligarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, și Instituția Primarului la plata sumei 202.368 RON, contravaloarea facturii nr. x din 12.11.2014 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate de la scadență și până la data plății efective. Acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta UAT Comuna Zâmbreasca, prin primar, fiind obligată să achite reclamantei suma de 202.368 RON, contravaloarea bunurilor, și 0,5% penalități de la data 12.12.2014 până la achitarea efectivă. În etapa procesuală a apelului, pârâta căzută în pretenții a formulat cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că aceasta a formulat două plângeri penale privind modul de emitere a unor facturi fiscale, printre care și factura nr. x/12.11.2014, în baza căreia se solicită pretențiile ce fac obiectul prezentului dosar, arătând și faptul că a făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva numitului B., reprezentant legal al intimatei S.C. A. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Astfel, la pronunțarea asupra solicitării de suspendare a judecății apelului, instanța a avut în vedere înscrisurile aflate la filele x, depuse în susținerea cererii formulate chiar de către apărătorul apelantei-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, din care reiese faptul că în cadrul dosarului penal nr. x/2018 este începută urmărirea penală privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) C. pen. La data de 26 februarie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede a dispus conexarea, la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018, având ca obiect plângerea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, împotriva aceleiași persoane, B., pentru o altă faptă de înșelăciune. Ulterior, prin ordonanța din data de 23 decembrie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede a dispus reunirea dosarului nr. x/2018 și a dosarului nr. x/2017, care privea infracțiunea de evaziune fiscală, într-unul singur, sub nr. x/2017. Prin ordonanța de clasare, disjungere și declinare a cauzei din 20.08.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și, în temeiul art. 286 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 58 alin. (1) și (3), art. 41 alin. (1), art. 46 și art. 36 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea și declinarea cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt. Ordonanța de clasare a fost comunicată Primăriei Zâmbreasca, prin primar, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosarul Curții de Apel București, rămânând definitivă la data de 18 septembrie 2020, prin neatacare. Așadar, de la data de rămânerii definitive a ordonanței prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit în data de 18 martie 2021, fără ca recurenta din prezenta cauză să facă vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelului. Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că termenul de perimare ar curge de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Olt, întrucât acela privea o altă infracțiune, în legătură cu care Curtea de Apel București nu a analizat oportunitatea suspendării judecății apelului, la momentul 2018. Așa cum s-a arătat anterior, atunci când pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, a solicitat instanței suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta a avut în vedere doar faptul că s-a dispus începerea urmării penale cu privire la fapta de înșelăciune, imputată reprezentantului legal al societății reclamante, apreciind că această faptă care urma să fie cercetată are înrâurire cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată în prezentul dosar. Legiuitorul, atunci când a reglementat, prin norma prevăzută la art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., posibilitatea de a fi suspendată judecarea cauzei, a avut în vedere modul în care constatarea de către organele de cercetare penală a săvârșirii infracțiunii, a faptei imputate persoanei împotriva căreia s-a dispus urmărirea penală, ar putea influența soluția din dosarul civil, și nu a legat această măsură de soluționarea definitivă a unui anumit dosar penal, fără a avea în vedere finalitatea anterior menționată. De altfel, în situația în care pârâta aprecia relevantă și soluția ce urma să fie pronunțată de către Tribunalul Olt cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, partea avea posibilitatea ca, după solicitarea repunerii cauzei pe rol, urmare a îndeplinirii condiției pentru care dosarul a fost suspendat prin încheierea din 14 septembrie 2018, să formuleze în fața instanței o nouă cerere de suspendare, de data aceasta invocând înrâurirea pe care fapta de evaziune fiscală ar putea-o avea asupra soluției ce urma a se da în cauză. Or, cum cererea de menținere a măsurii suspendării, în raport cu nesoluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, despre care face vorbire recurenta-pârâtă în motivele de recurs, a fost formulată la data de 10 iunie 2021, după împlinirea termenului de perimare (la 18 martie 2021), Înalta Curte constată că aceasta nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare. În raport cu toate cele reținute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 18 septembrie 2020 și s-a împlinit la data de 18 martie 2021, în mod legal Curtea de Apel București, prin decizia nr. 796A pronunțată în data de 20 mai 2022, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susținut.