ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 819/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în scris și înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la data de 18 aprilie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., în temeiul prevederilor art. 30 alin. (1), art. 95 aliniat (1) și art. 107 din C. proc. civ. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta, societatea B. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei societatea B. S.R.L. Dorohoi, județul Botoșani la restituirea sumei în valoare totală de 420.000,00 RON, sumă plătită de către reclamantă societății comerciale pârâte, la solicitarea asociatului C. și a contabilei acestei societăți, D., cu titlu de depuneri din vânzări, în perioada 19.04.2019 - 03.05.2019, pentru a redresa, restabiliza casieria societății, care datorită unei administrări defectuoase, a înregistrat multe pierderi, găuri în casierie, după cum s-au exprimat cele două persoane mai sus menționate, iar plata efectuată apare ca fiind nedatorată societății comerciale pârâte, solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 1341 din C. civ.

Totodată, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca instanța de judecată să dispună obligarea societății pârâte, B. S.R.L., la plata sumei în cuantum de 12.565,00 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma în cuantum de 7.805.00 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform plată online impozite, taxe din data de 12.04.2022, confirmată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moșnița Nouă, județul Timiș și suma în cuantum de 4.760,00 RON, reprezentând onorariu avocațial, conform factură seria x și nr. x, din data de 12.04.2022, precum și chitanță seria x și nr. x, din data de 12.04.2022, înscrisuri atașate acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 452 și art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 90 din data de 21 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta, societatea B. S.R.L., prin administrator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin încheierea din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei reclamante ca nefondată, fiind amânată, totodată pronunțarea la data de 15 iunie 2023.

Prin decizia nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

Împotriva încheierii din 9 iunie 2023 și a deciziei nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, reclamanta A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, întrucât încheierea din 9 iunie 2023 a fost pronunțată de instanța de apel cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind astfel îndeplinită condiția de casare stabilită de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., iar decizia nr. 158 din 15 iunie 2023 a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind astfel îndeplinită condiția de casare stabilită de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, s-a arătat că, prin încheierea atacată, instanța de apel a respins cererea de amânare formulată, prin apărător, de reclamantă, pentru lipsă de apărare, întemeiată pe art. 222 C. proc. civ., cu motivarea că prezența apărătorului ales nu era obligatorie la judecarea cauzei, având posibilitatea de a-și exprima și în scris punctul de vedere.

În argumentarea criticii privind nelegalitatea încheierii atacate, recurenta a arătat că cererea de apel a fost soluționată fără ca aceasta să beneficieze de apărare, fără ca aceasta să formuleze cereri în susținerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ. S-a susținut că acest text de lege consacră dreptul părților de a formula cereri noi în susținerea apelului, cereri care trebuie discutate, în contradictoriu, cu partea adversă, discuții care nu se pot desfășura prin concluzii scrise, după cum a considerat instanța de apel cu ocazia motivării încheierii din 9 iunie 2023.

În această situație, având ca reper dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că se impune casarea încheierii din 9 iunie 2023 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de apel.

Pentru considerentele arătate și, având în vedere că a fost obstrucționată de Curtea de Apel Suceava să formuleze cereri în susținerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, recurenta a apreciat că decizia nr. 158 din 15 iunie 2023 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 476 și art. 478 C. proc. civ., fiind astfel îndeplinită condiția de casare stabilită de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ședința publică din 16 aprilie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare atât asupra excepției nulității, invocată de intimată, cât și asupra fondului recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că o parte din criticile expuse în cuprinsul cererii de recurs pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând hotărârile atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat, în mod expres, motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată atunci când, prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu toate acestea, se constată că, în speță, o parte din criticile expuse în cererea de recurs pot fi încadrate doar în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă ele sunt nefondate, iar indicarea pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. este formală.

Astfel, cu referire la criticile recurentei, Înalta Curte reține că dreptul la apărare este consacrat de art. 13 din C. proc. civ., potrivit căruia:"(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. (3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate".

Totodată, principiul contradictorialității consacrat de prevederile art. 14 din C. proc. civ., impune ca toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate să fie puse în discuția părților, iar actele de procedură si înscrisurile să fie comunicate între părți, în condițiile legii, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului.

În acest context, din actele și lucrările dosarului rezultă că, la termenul de judecată din 9 iunie 2023, când au avut loc dezbaterile asupra apelului, instanța de prim control judiciar a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei-reclamante ca nefondată, reținând că domnul avocat avea posibilitatea de a-și asigura substituirea, iar prezența acestuia nu este obligatorie la judecarea cauzei, având posibilitatea de a-și exprima și în scris punctul de vedere. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, instanța de apel a amânat pronunțarea.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 222 din C. proc. civ.: "(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. (2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Prin urmare, procedura civilă nu instituie obligativitatea amânării judecății la cererea părții, soluția instanței cu privire la necesitatea acordării unui termen neputând constitui motiv de casare decât în condițiile în care respingerea cererii ar fi încălcat principiile unei judecăți echitabile.

Înalta Curte constată că instanța de apel a respectat atât prevederile textului de procedură civilă mai sus citat, cât și drepturile procesuale ale apelantei-reclamante, în condițiile în care a respins cererea de amânare motivat.

Totodată, se observă că instanța de apel a acordat părților posibilitatea de a-și prezenta și argumenta cererile, de a-și susține punctele de vedere și de a administra probele pe care le consideră necesare, părțile fiind legal citate pentru termenul de judecată din data de 9 iunie 2023. Părțile au avut posibilitatea de a se prezenta personal în fața instanței de judecată, astfel încât, opțiunea uneia dintre acestea de a nu se prezenta la termenul de judecată stabilit este în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, a căror încălcare se invocă.

În egală măsură, Înalta Curte constată că lipsa reprezentantului convențional al apelantei-reclamante, în fața instanței, la termenul de judecată stabilit, nu împiedică judecarea cauzei, atât timp cât asistența juridică nu este obligatorie, iar dreptul la apărare al părților a fost asigurat prin acordarea posibilității de a-și prezenta și argumenta cererile, de a-și susține punctele de vedere și de a administra probele pe care le consideră necesare.

Prin urmare, respingerea cererii de amânare a judecății cauzei a fost dispusă, motivat, în condiții de legalitate, instanța de apel manifestând diligența necesară pentru respectarea dreptului la apărare al apelantei-reclamante, prin amânarea pronunțării și oferirea posibilității părților de a depune concluzii scrise.

Principiul contradictorialității este interpretat într-un sens eronat de către recurentă, invocarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ. de către aceasta și lipsa nejustificată a părților legal citate neputând împiedica soluționarea cauzei prin opunerea acestui principiu. Cauza s-a soluționat în condiții de legalitate, cât timp, partea, legal citată, a avut posibilitatea, pe parcursul procesului, de a-și susține cererile și apărările, oral sau în scris.

Procedând la soluționarea cauzei în modalitatea prezentată, se constată că instanța de apel a respectat dispozițiile art. 13 și 14 din C. proc. civ. care consacră principiul dreptului la apărare și cel al contradictorialității pe parcursul procesului, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește argumentele deduse judecății relative la decizia nr. 158 din 15 iunie 2023, dată în apel, instanța supremă reține, că, prin criticile evocate, recurenta nu face referiri la soluția dată de către curtea de apel și nu arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci se limitează la a menționa că partea a fost obstrucționată să formuleze cereri în susținerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, precum și la a evidenția că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 476 și art. 478 C. proc. civ., situație în care, în opinia recurentei, sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, văzând și dispozițiile art. 10 C. proc. civ., referitor la obligațiile părților în desfășurarea procesului, trebuie amintit că lipsa nejustificată a părților legal citate nu poate constitui un impediment în soluționarea cauzei, precum și că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Așa cum s-a antamat deja, o parte din susținerile recurentei nu se pot constitui în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul prezentat de curtea de apel în considerentele deciziei prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii apelului reclamantei.

Pentru toate considerentele înfățișate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 9 iunie 2023 și a deciziei nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2024.