Decizia nr. 4309/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede sub nr. x din 07.06.2016, astfel cum a fost precizată la data de 22.06.2016, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Vîrtoape și C., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016 și a procesului-verbal de licitație din data de 12.03.2008 și a oricărui document prin care se încearcă dezafectarea și vânzarea drumului sătesc DE 435 din comuna Vîrtoape, sat Vîrtoape de Sus, județul Teleorman, întrucât documentele respective sunt expresia nelegalităților cu privire la calea de acces existentă de peste 10 de ani, între proprietatea reclamantelor și DJ 703. 1.

Prin sentința civilă nr. 37/12.01.2017 Judecătoria Roșiori de Vede a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Vârtoape și C. în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin sentința civilă nr. 230/05.05.2017 Tribunalul Teleorman, secția CMASCAF a admis excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantelor în anularea actelor administrative și a respins acțiunea formulată pentru lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes. 1.

Prin decizia civilă nr. 138/15.01.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurentele - reclamante A. și B., împotriva sentinței nr. 230/05.05.2017 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații - pârâți Primăria comunei Vârtoape prin primar, și C.; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. 1.

Prin sentința civilă nr. 550/04.12.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în urma casării cu trimitere, s-au dispus următoarele: "Respinge excepțiile lipsei de obiect și lipsei dreptului material la acțiune invocate de pârâții UAT Comuna Vârtoape și C., ca nefondate. Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții UAT Comuna Vârtoape și C. și în consecință: Constată nelegalitatea Procesului-verbal de licitație din data de 12.03.2008, întocmit de Comisia de licitație numită prin dispoziția Primarului comunei Vârtoape nr. 187/03.09.2007. Admite acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții U.A.T Comuna Vârtoape - prin primar. Dispune anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016, încheiat de Primarul comunei Vârtoape cu pârâtul C., urmare vânzării prin licitație publică a unor bunuri aparținând fostului D., respectiv cabina basculă, pătulul din ciment și suprafața de 2890 mp teren intravilan, toate imobilele fiind situate în comuna Vârtoape, sat Vârtoape de sus, conform schiței din raportul de evaluare întocmit la expert tehnic judiciar E., în februarie 2008. Ia act că reclamantele A. și B. au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâților UAT Comuna Vârtoape și C. la plata de daune morale și plata cheltuielilor efectuate cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 15/2016. Obligă pârâții UAT Comuna Vârtoape și C. să platească reclamantelor A. și B., suma de 3650 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în tot cursul procesual." 1.

Prin decizia civilă nr. 1304 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 au fost admise recursurile formulate de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Com. Vârtoape și C., a fost casată în parte sentința civilă nr. 550/04.12.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în același dosar și s-a dispus reținerea cauzei spre rejudecarea excepției de nelegalitate și a fondului, fiind înlăturată dispoziția tribunalului referitoare la obligația de plată a capătului accesoriu de cerere având ca obiect cheltuielile judiciare în cuantum de 3650 RON, dar menținută soluția instanței asupra excepțiilor procesuale invocate de pârâți. 1.

După casarea cu reținere spre rejudecare, prin încheierea de ședință din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de reclamantele A. și B.. De asemenea, prin decizia civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Vârtoape, prin Primar și C., ca nefondată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele sus indicate ca nefondată și a obligat reclamantele la plata în solidar către pârâta UAT Com. Vîrtoape, prin Primar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 RON și taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON. Împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, dar și împotriva deciziei civile nr. 595 din data de 15 martie 2021, au formulat recurs reclamantele A. și B., prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), punctele 2, 6, 7 și 8 C. proc. civ. 2. Hotărârea atacată Prin decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020, invocată de intimatul C., a admis excepția nulității și a anulat recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat. Totodată, Înalta Curte a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 3. Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva Deciziei nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au formulat contestație în anulare. În esență, contestatoarele au susținut că Decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021 este netemeinică și nelegală, în raport cu necompetența materială procesuală a litigiului. După o amplă prezentare a situației de fapt din litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2012 și nr. 1294/292/2016, contestatoarele au susținut, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 C. proc. civ., că au depus cererea la instanța de executare, că litigiul este de ordine publică și că a fost judecat de o instanță necompetentă care și-a asumat o competență materială procesuală și funcțională pe care nu avea. Contestatoarele au mai solicitat anularea Deciziei nr. 5830/2021, ca netemeinică, recuzarea instanței care a pronunțat Decizia nr. 595 din data de 15 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, precum și anularea Deciziei nr. 595/2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 4. Apărările formulate în cauză Intimații C. și Primăria Comunei Vîrtoape prin Primar au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității contestației în anulare ca fiind nemotivată, iar în subsidiar, au solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată. II. Soluția asupra contestației în anulare 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția nulității invocată de intimații C. și Primăria Comunei Vîrtoape prin Primar este nefondată, întrucât din actele aflate la dosar rezultă că în susținerea contestației în anulare au fost formulate critici în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 din Codul de procedură, în termenul legal prevăzut de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, prevăzut de art. 506 din C. proc. civ. Astfel, se observă că Decizia nr. 5830 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată reclamantelor A. și B. la data de 17.02.2022, iar acestea au formulat prezenta contestație cu respectrea termenului de 15 zile, la data 04.03.2022 2. Examinând contestația în anulare în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal. Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., invocate de contestatoare: (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; Așadar, temeiul indicat de contestatoare, respectiv dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1) și 2) din C. proc. civ., precizează că pot constitui obiect al contestației în anulare hotărârile instanțelor de recurs, atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia, sau dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, textul de lege fiind de strictă interpretare. Raportat la dispozițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., se constată că motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu ipotezei de "instanță necompetentă sau nelegala alcătuire a instanței." În sfera acestui motiv de contestație în anulare intră orice neregularități privitoare la compunerea sau constituirea instanței de recurs, respectiv necompetența absolută a acesteia, condiționat de invocarea excepției corespunzătoare și omiterea instanței să se pronunțe asupra acesteia. În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nefiind invocate excepții privind situațiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., asupra cărora instanța de recurs să fi omis a se pronunța. Au fost invocate excepția tardivității și nulității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021 pronunțate de aceeași instanță. În ceea ce privește ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta se referă la săvârșirea unei erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acesteia, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. Contestația în anulare nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, să se pronunțe asupra cererilor și excepțiilor invocate în cauză, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge la rejudecarea aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în prezenta cale extraordinară de atac, contestatoarele nu invocă o eroare materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, ci formulează critici de netemeinicie și nelegalitate cu privire la situația de fapt și de drept reținute în dosarul nr. x, care nu pot fi formulate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, vizând, în fapt, rejudecarea cauzei. Prin criticile formulate, contestatoarele tind, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, la reluarea judecății și la aplicarea dispozițiilor legale, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata, a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă, cazurile în care o asemenea cale de atac poate fi formulată fiind strict reglementate de lege. Susținerile invocate de contestatoare nu se circumscriu motivelor strict și limitativ prevăzute de C. proc. civ. pentru exercitarea contestației în anulare, excedează voinței legiuitorului, care a reglementat contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă. În lipsa unor motive care să se circumscrie cazurilor expres reglementate de lege, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru aceste considerente, nefiind întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva Deciziei nr. 5830 din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,