ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede sub nr. x din 07.06.2016, astfel cum a fost precizată la data de 22.06.2016, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Vîrtoape și C., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016 și a procesului-verbal de licitație din data de 12.03.2008 și a oricărui document prin care se încearcă dezafectarea și vânzarea drumului sătesc DE 435 din comuna Vîrtoape, sat Vîrtoape de Sus, județul Teleorman, întrucât documentele respective sunt expresia nelegalităților cu privire la calea de acces existentă de peste 10 de ani, între proprietatea reclamantelor și DJ 703.

1.2. Prin sentința civilă nr. 37/12.01.2017 Judecătoria Roșiori de Vede a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Vârtoape și C. în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ și fiscal.

1.3. Prin sentința civilă nr. 230/05.05.2017 Tribunalul Teleorman, secția CMASCAF a admis excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantelor în anularea actelor administrative și a respins acțiunea formulată pentru lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes.

1.4. Prin decizia civilă nr. 138/15.01.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurentele - reclamante A. și B., împotriva sentinței nr. 230/05.05.2017 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații - pârâți Primăria comunei Vârtoape prin primar, și C.; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

1.5. Prin sentința civilă nr. 550/04.12.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în urma casării cu trimitere, s-au dispus următoarele:

"Respinge excepțiile lipsei de obiect și lipsei dreptului material la acțiune invocate de pârâții UAT Comuna Vârtoape și C., ca nefondate. Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții UAT Comuna Vârtoape și C. și în consecință: Constată nelegalitatea Procesului-verbal de licitație din data de 12.03.2008, întocmit de Comisia de licitație numită prin dispoziția Primarului comunei Vârtoape nr. 187/03.09.2007. Admite acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții U.A.T Comuna Vârtoape - prin primar. Dispune anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016, încheiat de Primarul comunei Vârtoape cu pârâtul C., urmare vânzării prin licitație publică a unor bunuri aparținând fostului CAP Vârtoape, respectiv cabina basculă, pătulul din ciment și suprafața de 2890 mp teren intravilan, toate imobilele fiind situate în comuna Vârtoape, sat Vârtoape de sus, conform schiței din raportul de evaluare întocmit la expert tehnic judiciar D., în februarie 2008. Ia act că reclamantele A. și B. au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâților UAT Comuna Vârtoape și C. la plata de daune morale și plata cheltuielilor efectuate cu prilejul executării silite din dosarul de executare nr. 15/2016. Obligă pârâții UAT Comuna Vârtoape și C. să platească reclamantelor A. și B., suma de 3650 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în tot cursul procesual."

1.6. Prin decizia civilă nr. 1304 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 au fost admise recursurile formulate de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Com. Vârtoape și C., a fost casată în parte sentința civilă nr. 550/04.12.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în același dosar și s-a dispus reținerea cauzei spre rejudecarea excepției de nelegalitate și a fondului, fiind înlăturată dispoziția tribunalului referitoare la obligația de plată a capătului accesoriu de cerere având ca obiect cheltuielile judiciare în cuantum de 3650 RON, dar menținută soluția instanței asupra excepțiilor procesuale invocate de pârâți.

2.1. După casarea cu reținere spre rejudecare, prin încheierea de ședință din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a doamnei judecător E., formulată de reclamantele A. și B..

2.2. De asemenea, prin decizia civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Vârtoape, prin Primar și C., ca nefondată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele sus indicate ca nefondată și a obligat reclamantele la plata în solidar către pârâta UAT Com. Vîrtoape, prin Primar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 RON și taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020, dar și împotriva deciziei civile nr. 595 din data de 15 martie 2021, au formulat recurs reclamantele A. și B., prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), punctele 2, 6, 7 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârilor recurate, admiterea cererii de recuzare a doamnei judecător E. și admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Procesului-verbal de licitație din data de 12.03.2008, întocmit de Comisia de licitație numită prin dispoziția Primarului comunei Vârtoape nr. 187/03.09.2007, constatarea nelegalității acestuia, precum și admiterea acțiunii în contencios administrativ și anularea procesului-verbal de adjudecare nr. x/29.03.2016, încheiat de Primarul comunei Vârtoape cu pârâtul C., urmare a vânzării prin licitație publică a unor bunuri aparținând fostului CAP Vârtoape, respectiv cabina basculă, pătulul din ciment și suprafața de 2890 mp teren intravilan, toate imobilele fiind situate în comuna Vârtoape, sat Vârtoape de sus.

4.1. Prin întâmpinarea depusă în litigiul pendinte, intimata Primăria Comunei Vîrtoape prin Primar a invocat excepțiile nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

4.2. În prezenta cauză a formulat întâmpinare și intimatul C., prin care a invocat excepția nulității recursului promovat de reclamante împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020, inadmisibilitatea exercitării acestuia împotriva deciziei civile nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționat fondului cauzei și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, intimatul invocând, prin notele de ședință depuse în cauză și excepția tardivității recursului formulat împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu din data de 10 iulie 2020.

Recurentele au formulat răspunsuri la întâmpinările depuse de intimați, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond, pentru considerente similare celor învederate prin cererea de recurs, au solicitat respingerea apărărilor exhibate de intimați.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 9 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de recurs

Analizând, cu prioritate excepțiile tardivității și nulității recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020, precum și excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția tardivității este neîntemeiată, însă recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020 este nul, iar recursului declarat împotriva deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021 este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că încheierea din data de 10 iulie 2020, a fost pronunțată în dosarul nr. x/2016 în faza procesuală ulterioară casării cu reținere spre rejudecare a cauzei, fază finalizată prin emiterea deciziei civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, ce reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă.

În acest context, instanța de control judiciar, reținând incidența, în cauză, a tezei a II-a a alin. (1) al art. 53 sus citat, constată că termenul de formulare a căii de atac a recursului împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., a început să curgă la data comunicării către recurentele A. și B. a deciziei civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, respectiv la data de 22 aprilie 2021 (conform dovezilor aflate la filele x din volumul II al dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București).

Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 28 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 183-184 C. proc. civ.. Or, întrucât recurentele A. și B. au declarat calea de atac a recursului la data de 27 aprilie 2021 (conform datei ce rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul în cuprinsul căruia a fost expediată cererea de recurs - dosarului instanței de recurs), respectiv înăuntrul termenului legal, excepția tardivității unei astfel de căi de atac, invocată de intimatul C. este neîntemeiată.

Nerespectarea obligației de motivare a recursului în condițiile expuse anterior, generează incidența sancțiunii nulității căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: ˝Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității˝, dar și de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situația în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Analizând conținutul cererii de recurs promovate de reclamantele A. și B., din perspectiva aspectelor dezlegate prin încheierea de ședință din data de 10 iulie 2020 - prin care a fost soluționată cererea de recuzare a doamnei judecător E., Înalta Curte constată că argumentele invocate vizează alte chestiuni decât soluția de respingere a cererii de recuzare. Astfel, în cuprinsul memoriului de recurs sunt expuse considerente ce vizează maniera de dezlegare a fondului cauzei, ori maniera de încuviințare a probatoriului, fără a conține critici concrete, apte a fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1), punctele 2, 6, 7 și 8 C. proc. civ., aduse de recurente modului în care, prin încheierea de ședință din data de 10 iulie 2020, judecătorii învestiți cu analizarea cererii de recuzare au dezlegat chestiunea imparțialității judecătorului vizat de o astfel de cerere. Se observă că recurentele - reclamante nu indică niciun argument în susținerea tezei potrivit căreia încheierea de ședință sus indicată ar fi fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii. De asemenea, în memoriul de recurs nu sunt învederate critici prin care să fie exhibat faptul că încheierea de ședință atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și nici nu sunt indicate prevederile legale pe care judecătorii ce au soluționat cererea de recuzare le-au încălcat sau aplicat greșit, ori care este hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată prin pronunțarea soluției de respingere ca neîntemeiată a cererii de recuzare a doamnei judecător E..

În contextul descris anterior, criticile invocate prin calea de atac promovată de recurente sunt străine de natura soluției atacate, iar o astfel de motivare echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către părți, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, cum recurentele nu au formulat critici de nelegalitate cu privire la încheierea de ședință din data de 10 iulie 2020 care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac astfel promovate.

Din această perspectivă, constată Înalta Curte că obiectul dosarului nr. x/2016 este reprezentat de acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A. și B., acțiune ce a fost soluționată în faza procesuală a fondului de către Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 550/04.12.2018, în faza de judecată a recursului prin decizia civilă nr. 1304/25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, iar după casarea cu reținere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În cazul acțiunilor în contencios administrativ, legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar o singură cale de atac, și anume recursul.

Potrivit art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.:

"Sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar conform alin. (2) al aceluiași text normativ: "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Înalta Curte reține și că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Or, împotriva modalității de soluționare a recursului nu exista deschisă calea formulării unui nou recurs.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că decizia civilă nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care după casarea cu reținere spre rejudecare a fost soluționat fondul pricinii, reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă, nefiind supusă unei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1), art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) Înalta Curte va respinge excepția tardivității, însă va admite excepția nulității recursului declarat de reclamantele A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020 și va anula un astfel de recurs ca nemotivat. Totodată, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Respinge excepția tardivității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020, invocată de intimatul C..

Admite excepția nulității și anulează recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Admite excepția inadmisibilității și respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Deciziei nr. 595 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.