ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5447/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 08.01.2019 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat ca prin hotărârea pronunțată, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 599 din 14 octombrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare arată că prima instanță a respins acțiunea, încălcând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele Sentinței atacate este, în opinia recurentei, eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din noul C. proc. civ.

În plus, Sentința atacată "/.../nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel, în speță devine incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ.

În acest context, învederează că pentru reținerea calității de colaborator în sensul prevederilor art. 2 lit b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, este necesară întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În ceea ce privește condiția legală referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale, prima instanță a arătat, în esență, că nota scrisă de pârât nu a cuprins nu a cuprins informații noi si importante pentru Securitate/.../", astfel că, în interpretarea primei instanțe, această notă "/.../nu a produs prin ea însăși vreo consecință/.../",

Față de aceste considerente, arătă că, în definirea calității de colaborator al Securității, legiuitorul se raportează exclusiv la atitudinea informatorului - întrucât aceasta este persoana al cărei profil moral este verificat în cauzele de acest tip - neavând relevanță atitudinea, reacția sau gradul de informare al ofițerilor de Securitate cărora le era furnizată informația.

În speță, intimatul nu putea cunoaște gradul de informare a Securității, astfel încât nu putea cunoaște, în momentul furnizării informației, dacă ofițerii Securității știau sau nu știau dacă persoanele denunțate făceau parte și desfășurau activități în cadrul unui cult persecutat/minoritar.

Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă și să ia în calcul și ipoteza în care Securitatea nu cunoștea opțiunile și activitățile religioase ale persoanelor denunțate.

Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați, conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate asupra celor denunțați și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viață privată.

Atât timp cât prima instanță nu s-a raportat strict la atitudinea morală și de gradul de informare, din momentul furnizării informației, ale intimatului-pârât, ci a ținut cont de un aspect nerelevant în speță - cum este gradul de informare a ofițerilor Securității - Sentința atacată a încălcat și aplicat greșit prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din noul C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul anului 1986, pârâtul A., preot fiind în com. Urechești, jud. Vrancea, a fost recrutat pe linia problemei culte-secte. La data de 18.05.1986, pârâtul a semnat un Angajament olograf, conform căruia pârâtul a preluat numele conspirativ "B.".

La aceeași dată, 18.05.1986, intimatul a dat prima și singura notă informativă, prin care a arătat că numita C., care părea o femeie necăjită, a cumpărat o casă în com. Urechești cu suma de 55000 RON, fără ca intimatul informator să își poată explica de unde avea banii, precum și faptul că aceasta face parte din secta reformist adventistă. Prin aceeași notă informativă, intimatul a învederat că a auzit prin parohie despre numitul D. că face parte din secta E. și că propovăduiește preceptele sectei după unele materiale pe care le-ar deține la domiciliu.

Înalta Curte reține că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise. A doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. A treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte apreciază în acord cu instanța de fond că ultimele două condiții impuse de lege nu sunt pe deplin întrunite.

Astfel, Înalta Curte constată că conform referatului cu propunere de scoatere din rețea a colaboratorului A., intimatul a furnizat o singură notă informativă cu ocazia recrutării, aportul său informativ fiind inexistent. De asemenea, intimatul a fost deconspirat, fiind scos din rețeaua informativă.

Prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a lipsei vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la informațiile furnizate prin nota informativă din 18.05.1986, constată, în ceea ce-l privește pe numitul I.D., că "organele de Securitate cunoșteau faptul că I.D. face parte din secta E../.../", concluzionând că nu reprezentau o informație nouă pentru Securitate, neputând conduce la îngrădirea drepturilor si libertăților numitului I.D., cunoscut deja ca sectant." De asemenea, aceleași concluzii sunt și referitor la numita P.S.

Faptul că informațiile furnizate de pârât la data de 18.05.1986 cu privire la numiții C. și D. nu au fost importante pentru organele de Securitate și nu au produs prin ele însele consecințe asupra celor două persoane, fiind vorba de informații pe care organele de Securitate deja le aveau, rezultă și din referatul cu propunere de scoatere din rețea a colaboratorului A.. Din același înscris mai rezultă și că intimatul nu a mai oferit alte informații organelor de securitate, precum și faptul că aportul său informativ a fost inexistent.

În aceste împrejurări, întrucât singura notă scrisă de intimatul-pârât nu a cuprins informații noi și importante pentru Securitate și nu a produs prin ea însăși vreo consecință în sensul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte, apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că probatoriul administrat în cauză nu relevă calitatea pârâtului de colaborator al Securității în sensul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 599 din 14 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.