ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 aprilie 2021
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 3690 din 22 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 703 din 19 decembrie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Calea de atac exercitată
Împotriva Deciziei nr. 3690 din 22 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscala, în dosarul nr. x/2017, A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea pe fond a cererii de revizuire, s-a arătat că:
În dosarul nr. x/2017 în care recurent este C. S.R.L., prin decizia nr. 1693/2020 ICCJ a admis recursul, a casat sentința nr. 681/2017 a Curții de Apel Craiova și a admis acțiunea pe fond anulând procesul de constatare nereguli și stabilire creanță bugetară nr. 29807/03.11.2016.
În dosarul nr. x/2017 în care recurent este D. S.R.L., prin decizia nr. 2751/23.06.2020 s-a dispus admiterea recursului, ICCJ admițând pe fond acțiunea, a anulat procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare nr. x/04.11.2016.
Prin decizia supusă revizuirii, s-a respins recursul reclamantei ca nefondat, deși motivele analizate în recurs se referă la aceeași stare de fapt, aceeași situație cu cele ce au făcut obiectul judecății în dosarele în care s-au pronunțat deciziile nr. 1693/2020 și 2751/23.06.2020.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Cosiderentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuenta a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
[…]
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare invocate de revizuentă.
Prin decizia civilă 3690 din 22 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 703 din 19 decembrie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr. 1693/2020 din data de 19 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 681/2017 din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și în rejudecare, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 445/06.01.2017 și Procesul Verbal de constatare nereguli și stabilire creanță bugetară înregistrat cu nr. x din 03.11.201.
Prin decizia nr. 2751/2020 din data de 23 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 633/2017 din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând, a admis acțiunea formulată de reclamanta D. S.R.L. și, în consecință, a anulat Decizia nr. 799/11.01.2017 și Procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire a creanței bugetare înregistrat sub nr. x/04.11.2016.
Invocând reținerile instanței de control judiciar cu privire la elementele de fapt analizate în cuprinsul deciziilor anterior enunțate și care au justificat raționamentul potrivit căruia acestea nu sunt suficiente pentru pentru a crea condiții artificiale în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile, în dosare având același obiect, revizuenta solicită instanței să revină asupra unei hotărâri care are autoritate de lucru judecat, pentru a restabili conformitatea situației din litigiul principal cu celelalte hotărâri judecătorești definitive menționate în dosarele enumerate în cuprinsul cererii de revizuire.
Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sancționează încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, făcând astfel imposibilă executarea simultană a hotărârilor, iar ieșirea din aceasta situație nu se poate realiza decât prin admiterea cererii de revizuire și anularea ultimei hotărâri pronunțate în dosar.
Trebuie a fi avut în vedere faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.
Hotărârile menționate de revizuent nu pot constitui un reper pentru analiza contrarietății, cerută de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, pentru simplul fapt că revizuentul aduce celelalte hotărâri cu titlu de jurisprudență.
Or, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 430 din C. proc. civ., ar însemna ca hotărârile potrivnice să soluționeze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, ipoteze care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat, rațiunea reglementării fiind necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și care conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză, nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește dosarele menționate de revizuientă, respectiv dosarele nr. x/2017 și nr. y/2017, se constată că, deși calitatea de pârât aparține tot Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, acțiunea este formulată de societăți reclamante diferite de cea din prezenta cauză, prin urmare între cele două cauze nu există identitate de obiect, cauză și părți.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat și la dispozițiile art. 430 - 430 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiției esențiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. (8) C. proc. civ., și anume inexistența încălcării autorității de lucru judecat a deciziei nr. 3690 din 22 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscala în dosarul x/2017 prin hotărârile pronunțate în dosarele menționate de revizuient.
În concluzie, Înalta Curte constată că revizuenta invocă în fapt nemulțumirea referitoare la modul în care i-a fost soluționată cererea de către instanță, invocând cu titlu de jurisprudență hotărâri ale instanței de control judiciar în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.
În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 3690 din 22 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.