ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.05.2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 446/06.01.2017 și procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare înregistrat sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 632/2017 din data de 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 632/2017, pronunțate în data de 24 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 4930 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 632/2017 din data de 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, instanța de recurs reținând în esență că, în raport cu criticile invocate, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 4930 din 6 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire revizuenta Întreprinderea Individuală A., solicitând admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea recursului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea revizuirii se arată că există hotărâri potrivnice, pronunțate de instanțele judecătorești, după cum urmează: dosarul nr. x/2017 în care prin decizia nr. 1693/2020 s-a admis recursul declarat de S.C. B. S.R.L., s-a casat sentința nr. 681/2017 a Curții de Apel Craiova și s-a admis acțiunea pe fond, anulând procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare nr. x/03.11.2016; dosarul nr. x/2017 în care prin decizia nr. 2751/2020 s-a admis recursul declarat de S.C. C. S.R.L. și s-a admis acțiunea pe fond, anulând procesul-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare nr. x/04.11.2016.

Consideră că în cele trei dosare este vorba despre aceeași stare de fapt și de drept, iar soluțiile pronunțate au condus la o contrarietate de hotărâri judecătorești definitive, deși în dosarul de față au fost depuse hotărârile din celelalte două dosare invocate și în condițiile în care beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărâri judecătorești, astfel cum prevăd dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Susține că în noua reglementare privind calea de atac a revizuirii nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat deja anterior.

Intimata - pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

În cauză, revizuenta a susținut că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4930 din 6 octombrie 2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 1693/2020 și nr. 2751/2020, pronunțate de aceeași instanță în cauze similare.

Raportat la deciziile considerate de revizuent potrivnice, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția încălcării, prin decizia atacată, a autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, acest text de lege reglementând condiția existenței autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire și a celor invocate ca fiind potrivnice acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire invocat, deciziile anterioare fiind pronunțate în litigii care privesc alte părți reclamante și având obiect diferit. Mai mult, în respectivele dosare au fost atacate acte administrative diferite, astfel că modalitatea de soluționare din acele dosare nu se poate impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat.

În susținerea cererii sale, revizuenta invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, pe care îl consideră incident.

Înalta Curte constată necesar a preciza că prezenta cerere de revizuire se judecă potrivit C. proc. civ. în forma în vigoare anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere data promovării cererii de chemare în judecată (22.05.2017) și prevederile art. 24 și art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În concluzie, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Pentru argumentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Întreprinderea Individuală A. împotriva deciziei nr. 4930 din 6 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.