ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 02.08.2017, pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2017, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, suspendarea executării Somației x/2017/1674 și a Titlului executoriu x/11.07.2017 emise de intimată și anularea ca netemeinice și nelegale a actelor de executare silită.

La data de 07.12.2017, reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat cerere adițională, precizatoare și modificatoare prin care a arătat că înțelege să se judece și cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova si Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Olt, solicitând și anularea, ca netemeinice și nelegale, a actelor administrative: procesul-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 întocmit de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova și Deciziei (fara număr) de soluționare a contestației din 18.01.2017 a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, comunicata în 15.02.2017, ambele întocmite în cazul finanțării acordate Intreprindere Individuala A. de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu consecința repunerii părților in situația anterioara.

1.2. Prin încheierea de ședință din data de 09.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2017 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestarea procesului-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 și a Deciziei de soluționare a contestației reclamantei din data de 18.01.2017 și constituirea unui dosar distinct, nr. x/2018

Prin cererea formulată la data de 07.12.2017 în dosarul nr. x/2017, reclamanta a solicitat anularea ca netemeinice si nelegale a actelor administrative: procesul-verbal de constatare a neregulilor din 27.12.2016 întocmit de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova si a Deciziei de soluționare a contestației din 18.01.2017 a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, comunicată în 15.02.2017.

1.3. Prin sentința nr. 1597 de la 30 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 703 de la 10 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, în esență, fiind reținut faptul că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 3391/09.02.2017 emise de o autoritate publică centrală, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 524 din 23 noiembrie 2018, Curtea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin întâmpinare și a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, respingerea excepției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei primei instanțe pentru judecată pe fondul cauzei.

2.1. A susținut recurenta că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și art. 2359 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

A arătat că data formulării cererii inițiale a fost la 02.08.2017 (2018 a menționat eronat recurenta), înăuntrul termenului de 6 luni, care se împlinea cel mai devreme la 15.08.2017 (2018 a menționat, din nou, recurenta).

În cauză, cererea completatoare, înregistrată la 07.12.2017, a fost formulată în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul nedistingând în niciun fel asupra obiectului pe care îl are cererea inițială și nici asupra aspectului că cea adițională ar trebui să împărtășească același obiect ori temei de fapt ori de drept.

De asemenea, o cererea adițională sau completatoare, făcută până la primul termen la care este legal citat, face parte din cererea inițială, urmând să fie privite ca un întreg, iar nu ca cereri distincte.

2.2. A mai precizat recurenta-reclamantă că, anterior cererii la care se face referire în considerente, a depus la Tribunalul Olt, secția de contencios administrativ și fiscal o cerere între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, ulterior anulată ca netimbrată prin încheierea nr. 108 din 8 august 2017.

Conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ., "Prescripția nu este întreruptă dacă (...) cererea a fost (...) anulată" cu excepția cazului în care "reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă".

Din actele dosarului, ca și din cele ale Dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea adițională reținută prin sentința recurată este înregistrată la 07.12.2017, în interiorul celor 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă prin Încheierea finală nr. 45 din 27 septembrie 2017 a Tribunalului Olt.

Astfel, având în vedere întreruperea termenului de prescripție, conform art. 2539 alin. (2) teaza a II-a C. civ., cererea modificatoare este formulată în termen, impunându-se respingerea excepției prescripției.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

4.1. După cum s-a consemnat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă a formulat, inițial, la data de 02.08.2017, contestație la executare, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. x/2017.

Sunt lipsite de relevanță aprecierile recurentei, în sensul că legiuitorul nu distinge asupra obiectului cererii adiționale, pentru că cererea sa de anulare a actelor emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu are niciun element de conexitate cu cererea inițială, neputându-se reține că cea de-a doua cerere ar "dezvolta-o" pe cea dintâi.

În concret, în prezenta cauză, față de acțiunea introductivă de instanță, formularea, la data de 07.12.2017, în cadrul aceluiași dosar, a unei noi cereri, în baza unui nou temei juridic care presupunea o procedură specială de contestare (O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Legea nr. 554/2004) în fața unei alte instanțe de judecată (instanța de contencios administrativ și fiscal), prin care a înțeles să cheme în judecată alți pârâți (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Craiova și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Olt), nu poate avea valențele juridice invocate de recurenta-reclamantă, și anume a se considera că cererile ar trebui privite ca un întreg, ci această cerere nu este altceva decât o nouă cerere de chemare în judecată.

De altfel, instanța sesizată cu cererea modificatoare a hotărât disjungerea acesteia și înaintarea instanței competente material spre soluționare.

Deci, după cum corect a apreciat instanța de fond, recurenta-reclamantă nu se poate prevala, în combaterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, de data formulării contestației la executare în fața Judecătoriei Slatina.

4.2. Nu pot fi avute în vedere nici alegațiile recurentei-reclamante, privind interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 2539 C. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiul legalității căilor de atac, reține Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor noi motive, neaduse în atenția primei instanțe, nu este permisă.

În contextul în care un atare motiv de nelegalitate este invocat pentru prima dată în instanța de recurs, sub acest aspect devin aplicabile dispozițiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalității sentinței primei instanțe pentru acest motiv.

Astfel, întrucât argumentele din cererea de recurs, referitoare la dispozițiile art. 2539 C. civ., nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a primei instanțe, nu poate fi analizată direct de instanța de control judiciar incidența cazului de întrerupere a termenului de prescripție avut în vedere de art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Întreprindere Individuală A. împotriva sentinței nr. 524 din 23 noiembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.