ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2021

Ședința publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul acțiunii.

Cererea de chemare in judecată.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 09.02.2017, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecata pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să desființeze în tot Decizia nr. 135/2016 și pe cale de consecința să desființeze în parte Decizia de impunere nr. x/13.06.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/13.06.2016.

Prin sentința nr. 78 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Raportul de inspecție fiscala nr. x/13.06.2016, Decizia de impunere nr. x/13.06.2016 și Decizia privind soluționarea contestației nr. 135/09.09.2016 emise de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate pentru perioada 01.01.2016 - 16.05.2016 și a respins ca nefondate restul pretențiilor.

Reclamanta a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Prin Decizia nr. 6468 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu; s-a respins recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 78/CA/2017- PI din 14 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Cererea de revizuire

II.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27.02.2020, revizuenta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6468 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

In motivare, revizuenta a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și ale art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând desființarea in parte a deciziei și admiterea in rejudecare a cererii de chemare in judecată, in sensul anulării actelor emise de Administrația Fondului pentru Mediu și restituirea sumelor solicitate, cu menținerea dispozițiilor deciziei privitoare la respingerea ca nefondata a excepției privind nulitatea recursului pentru lipsa motivării.

În susținerea motivului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că, deși a invocat faptul ca a fost încălcat principiului prevalentei dreptului european in fata dreptului național, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei critici, fiind evidenta "minus petita" referitoare la acest capăt de cerere.

Deși a investit instanța de judecata cu cererea pentru paletii de lemn considerați ambalaje de către inspectorii de mediu, paleti care nu au fost introduși pe piața naționala niciodată, ci au fost utilizați strict pentru a susține materii prime in interiorul punctelor de lucru, instanța de recurs, fara a răspunde criticilor raportat la acest aspect, in motivarea recursului, face referire la alte aspecte care nu au fost solicitate prin cererile adresate instanței, respectiv recurenta nu a investit instanța cu o cerere privind critici referitoare la introducerea sau nu pe piața naționala a produselor realizate.

Pe de altă parte, revizuenta a susținut că nu a învestit instanța cu critici privind introducerea sau nu pe piața națională a produselor realizate de ea. Instanța de recurs se referă la introducerea pe piața națională a unui produs, nu a unui ambalaj, care ar genera plata de obligații la Fondul de Mediu.

Revizuenta a arătat că instanța de recurs a făcut referire la prevederile art. 11 din Ordinul 578/2006 forma valabila intre 22 martie 2011 și 20 februarie 2014 și art. 9 indice 1 din Ordinul 578/2006 forma valabila intre 07 decembrie 2009 și 21 martie 2011 si pe care le-a preluat in cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicita prin prezenta cerere, facand referire la introducerea pe piața naționala pentru prima data a unui produs, nu a ambalajului. Or, diferența intre ambalaj si produs este foarte mare. Conform legii, ambalajul este obiectul care susține produsul. In aceasta situație este evidenta atât "minus petita", cat si "plus petita" deciziei a cărei revizuire se solicita a fi realizata prin prezenta cerere.

În al treilea rând, deși revizuenta a contestat majorările ca accesorii calculate in sarcina acesteia de către inspectorii de control, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind modalitatea de calcul al acestor accesorii, asupra datei scadente a acestora, asupra cadrului legal in temeiul căruia au fost calculate, asupra cuantumului acestor accesorii.

În esență, revizuenta a susținut că scadenta debitelor principale trebuia sa fie calculata începând cu data comunicării documentelor emise in anul 2016 si abia apoi sa fie calculate accesorii, daca aceste debite suplimentare stabilite nu ar fi fost achitate la scadenta indicata prin documentele emise de către inspectorii APM. Însă, in cazul de fata au fost calculate debite principale si accesorii, respectiv majorări de întârziere, desi nu trebuiau calculate decât după ce ar fi expirat termenul de plata stabilit de inspectori pentru plata debitului principal, in 2016. Revizuenta a fost de buna credința, a raportat la APM lunar si a achitat lunar obligațiile care erau in sarcina sa, insa pentru sume eronat calculate nu este corect sa-i fie aplicabile si majorări de întârziere.

Apoi, chiar daca au fost contestate de revizuenta si penalitățile calculate in sarcina acesteia de către inspectorii de control, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestora. La fila x din decizia a cărei revizuire se solicita, apare in alin. (3) motivul de revizuire invocat de revizuenta al nepronuntarii de către instanța de recurs referitor la accesoriile - "penalități" calculate in sarcina revizuentei de către inspectorii de control.

Cu toate ca revizuenta a formulat cerere in care a invocat motivul conform căruia pentru a fi prezenta unui ambalaj trebuie sa fie realizat transferul bunurilor si ambalajului de la producător la utilizator, aspecte prevăzute in ambele definiții ale ambalajului cuprinse atât in H.G. nr. 621/2005, cat si in Directiva 94/62/CE, acte normative care precizează ca ambalajul si produsele pe care le conține, protejează, manevrează, furnizează si prezintă trebuie sa fie transferate de la producător la consumator, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Deși revizuenta a adus critici privind încălcarea principiului proporționalității consacrat în jurisprudența CJUE, cu referire la cauzele C-90/02, C-444/00, principiul prevalentei substanței asupra fondului, nerespectarea Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele si deșeurile de ambalaje, precum si art. 28 alin. (1) și art. 30 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestora.

Instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra motivului de recurs privind încălcarea principiului proporționalității, principiu care guvernează aplicarea dreptului unional din perspectiva aplicarii masurilor administrative coercitive si a sanctiunilor. După cum a arătat, revizuenta achiziționează paleti de la producători romani, care sunt apoi utilizați fie pentru a depozita parti ale produselor finite, fie pentru a mișca materia prima sau diverse parti componente ale produselor finite intre punctele sale de lucru. Aceste bunuri, materia prima sau diversele parti componente ale produsului finit, nu sunt vreodată puse pe piața ca atare decât după ce sunt inglobate in produsul finit - doar acesta este pus pe piața externa, fiind livrat intracomunitar. Instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra acestui aspect esențial.

În susținerea motivului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actualizata a contenciosului administrativ, s-a invocat încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene.

Revizuenta a făcut considerații largi cu privire la principiul supremației dreptului UE, după care s-a arătat că judecătorii din recurs nu s-au pronunțat asupra cererii cu care au fost investiți si nu au făcut referire la cererea revizuentei referitoare la prevalenta dreptului UE in fata dreptului național.

Având in vedere ca, in sarcina revizuentei au fost stabilite in mod netemeinic obligații suplimentare de plata la Fondul pentru Mediu, pe baza interpretării din partea inspectorilor de mediu a faptului ca paletii de lemn utilizați de revizuenta doar in interiorul punctelor de lucru ale acesteia, ar constitui ambalaj, conform legislației române, care vine in contradicție cu legislația UE, judecătorului național ii revine obligația de lasă neaplicata legea națională contrara dreptului UE, conform aprecierii Curții de Justiție a UE in cauza 106/77, B..

Cat privește calitatea de ambalaj a paletilor achiziționați de revizuenta, analiza lor, realizata de către inspectorii de control, din perspectiva H.G. nr. 621/2005, a fost făcuta incorect. Definiția noțiunii de ambalaj, cuprinsa în Anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 și pe care s-a bazat Curtea de Apel Oradea, contravine definiției din textul comunitar (art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, anexata).

Analiza comparativă a celor două definiții relevă faptul că definiția națională derogă de la cea comunitară, care este extrem de clară:

"ambalaj" este un produs realizat și utilizat pentru a conține bunuri prelucrate de la producător la utilizator sau consumator (Directiva nr. 94/62/CE) și nu destinat pentru a conține bunuri prelucrate de la producător la utilizator sau consumator (Hotărârii Guvernului nr. 621/2005), nefiind importantă intenția de a se da materiei prime o anumită destinație, așa cum greșit susține Administrația Fondului pentru Mediu.

De asemenea, nu pot constitui "ambalaj" decât produsele utilizate doar pentru a conține, proteja, manevra, furniza și prezenta bunurile de la producător la utilizator sau consumator. Conform definiției U.E., paletii devin ambalaj in momentul in care sunt utilizați pentru a conține, proteja, prezenta bunurile de la producător la utilizator.

Or, niciodată acești paleti de lemn nu au făcut obiectul transferului de la producător la utilizator, împreuna cu bunurile produse de A. (canapele). Acești paleti de lemn sunt destinați a fi utilizați doar pentru susținerea materiilor prime sau a subansamblelor in interiorul punctelor de lucru ale revizuentei, nu pentru a insoti marfa produsa de A., care nici aceasta nu este pusa pe piața naționala, întreaga marfa produsa de A. fiind comercializata in străinătate, respectiv in Franța si nu pe paleti, ci ambalata in folie si apoi in cutii de carton, fara paleti.

Conform acestei definiției UE referitoare la ambalaj, pentru ca acești paleti sa aibă calitatea de ambalaj este necesar sa existe o trecere a posesiei de la o persoana la o alta impreuna cu marfa sau produsele pe care le susține, respectiv de la producător la utilizator, ori aceasta operațiune nu s-a realizat niciodată. referitor la paletii deținuți de revizuenta.

In temeiul prevalentei dreptului european in fata dreptului romanesc, trebuia ca judecătorul sa lase neaplicata legea romana in fata dreptului UE. Având in vedere aspectele anterior precizate, se impune admiterea cererii de revizuire din perspectiva faptului ca a fost eludata de către instanța de recurs, cercetarea cererii revizuentei referitoare la principiul prevalentei dreptului european in fata dreptului național.

In drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. - Legea 134/2010 și ale art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

II.2. Apărările intimatei

Intimata Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Totodată, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Astfel, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Revizuentul reclamant a arătat prin cererea de revizuire formulată că instanța de apel "nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", adică nu s-a pronunțat în legătură cu drepturile stabilite în art. 8 din Legea nr. 554/2004; prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și/sau au stabilit obiectul dedus judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speță.

Astfel, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia civilă nr. 6468/12.12.2019 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție. Prin aceasta decizie, instanța a respins ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 78 din 14 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a menținut-o în întregime. Astfel, instanța de recurs nu a schimbat, integral sau în parte, hotărârea instanței de fond, ci a procedat doar la respingerea recursului reclamantului.

Or, în acest condiții, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul de minus petita, ar fi trebuit ca instanța de recurs, în urma admiterii recursului, să procedeze la o rejudecare a fondului cauzei, cu principalul efect, acela de schimbare a modului de soluționare a cererii formulate de reclamant, însă o astfel de rejudecare nu a avut loc în instanța de recurs și prin urmare, aceasta nu putea pronunța un minus petita, câtă vreme s-a păstrat intactă sentința instanței de fond.

Nemulțumirea revizuentului nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății și nu în raport de maniera de reținere și interpretare a probatoriului în cauză.

Cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuentul exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs pe fond, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., la analizarea cererii de revizuire se are în vedere doar dacă instanța s-a pronunțat sau nu pe un capăt de cerere, iar nu va proceda Ia cenzurarea modului în care instanța de recurs s-a pronunțat pe respectivul capăt de cerere.

Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac si poate fi formulată doar pentru motivele expres si limitativ prevăzute de lege. Or, în speță, prin cererea de revizuire formulată, petentul solicită de fapt rejudecarea cauzei exercitând în fapt un recurs la recurs. în plus, trebuie remarcat că recurentul nici nu critică printr-o argumentare suficient de pertinentă si concludentă considerentele instanței de recurs privind lipsa de incidență a motivelor de revizuire reglementate de lege, reiterând o serie de motive ce privesc fondul cauzei.

Având in vedere considerentele mai sus arătate, a solicitat instanței respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

III. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu privire la cererea de revizuire

III.1. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Revizuenta a invocat atât aspecte legate de omisiunea instanței de a analiza anumite critici ("minus petita"), cât și aspecte legate de pronunțarea instanței cu privire la aspecte neinvocate de către părți ("plus petita").

În ceea ce privește minus petita, s-au invocat sintetic următoarele omisiuni de pronunțare ale instanței:

- omisiunea de a se pronunța cu privire la argumentul prevalentei dreptului european in fata dreptului național, în privința calificării paleților din lemn ca ambalaj;

- omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra cererii sale privind modalitatea de calcul a accesoriilor, asupra datei scadente a acestora, asupra cadrului legal in temeiul cărui au fost calculate, asupra cuantumului acestor accesorii;

- omisiunea de a se pronunța asupra motivului de recurs privind penalitățile;

- omisiunea de a analiza motivul de recurs conform căruia, pentru a fi în prezenta unui ambalaj, trebuie sa fie realizat transferul bunurilor si ambalajului de la producător la utilizator;

- omisiunea de a se pronunța cu privire la încălcarea principiului proporționalității consacrat în jurisprudența CJUE, cu referire la cauzele C-90/02, C-444/00, principiul prevalentei substanței asupra fondului, nerespectarea Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele si deșeurile de ambalaje, precum si art. 28 alin. (1) și art. 30 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

În ceea ce privește plus petita, s-a invocat faptul că revizuenta nu a investit instanța cu o cerere privind critici referitoare la introducerea sau nu pe piața naționala a produselor realizate de ea, dar instanța de recurs se referă la introducerea pe piața națională a unui produs, nu a unui ambalaj, care ar genera plata de obligații la Fondul de Mediu.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. are în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererilor de chemare în judecată. Este vorba, așadar, de pretențiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Prin "lucru cerut" trebuie înțelese acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Textul de lege are în vedere nepronunțarea sau pronunțarea în plus sau în minus asupra obiectului acțiunii, iar nu asupra motivelor de recurs sau asupra unor probe solicitate de către părți.

Dacă în ceea ce privește invocarea omisiunilor de a se pronunța cu privire la accesorii și penalități, ar putea fi considerat că se referă la omisiunea de a se pronunța asupra unui "lucru cerut", în ceea ce privește invocarea celorlalte aspecte ca fiind omise de la soluționare sau soluționate în plus față de învestirea instanței, nu se poate reține că reprezintă o parte a petitului acțiunii. Aspectele invocate reprezintă veritabile argumente de drept, critici ale raționamentului instanței de recurs, care nu pot face obiectul revizuirii din această perspectivă.

În plus, decizia a cărei revizuire se solicită pe acest motiv este una de respingere a recursului ca nefondat, deci care nu evocă fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu privire la accesorii și penalități, se constată că nu există o omisiune de soluționare, prin decizia a cărei revizuire se cere fiind analizate criticile legate de accesorii (ultimele 3 paragrafe din motivarea deciziei atacate).

III.2. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

Înalta Curte are în vedere, pentru a cerceta acest aspect, criteriile esentiale trasate prin considerentele Deciziei nr. 45/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțate de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în M.Of. nr. 386 din 23 mai 2017.

Astfel, s-a statuat în decizia de unificare amintită că este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunțate de CJUE sau dispoziții de drept unional neinvocate în cauză sau, deși invocate, netratate de instanță), se urmărește revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorității dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorității de lucru judecat.

Revizuenta a invocat faptul că judecătorii din recurs nu s-au pronunțat asupra cererii cu care au fost investiți si nu au făcut referire la cererea revizuentei referitoare la prevalenta dreptului UE in fata dreptului național în ceea ce privește interpretarea noțiunii de ambalaj raportat la paleții de lemn utilizați în activitatea sa.

În esență, revizuenta a invocat faptul că definiția noțiunii de ambalaj, cuprinsa în Anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 și pe care s-a bazat Curtea de Apel Oradea, contravine definiției din textul comunitar (art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, anexata) și că, în temeiul prevalentei dreptului european in fata dreptului romanesc, trebuia ca judecătorul sa lase neaplicata legea romana in fata dreptului UE.

Cercetând considerentele deciziei atacate cu cererea de revizuire, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește critica legată de contradicția dintre norma națională și cea comunitară, prima instanță a analizat în concret acest argument:

"Nici susținerea potrivit căreia definiția noțiunii de ambalaj cuprinsă în anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din H.G. nr. 349/2002 contravine definiției din dreptul comunitar, nu este întemeiată de vreme ce potrivit art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE:

"ambalaje" înseamnă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conține, proteja, manevra, furniza și prezenta bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau consumator. Articolele "nereturnabile" utilizate în aceleași scopuri trebuie, de asemenea, considerate ambalaje."

Așadar, definiția din dreptul comunitar nu contrazice cele statuate de legiuitorul român și nici concluziile inspecției din prezenta cauză, nefiind sustenabile argumentele recurentei reclamante, care apreciază doar trunchiat asupra opțiunilor legislative citate."

Prin urmare, dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a CJUE au fost invocate în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și această instanță le-a analizat, partea nu poate critica soluția pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanța de fond sau de recurs. Se impune respingerea cererii de revizuire în această ipoteză, întrucât în situația inversă, ar însemna ca instanța sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluția instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea.

Această soluție, care rezultă din principiile care guvernează calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, conform legii naționale, respectă principiul echivalenței din dreptul european și principiul securității juridice.

III.3. Temeiul procesual al soluției date cererii de revizuire

Față de toate aceste aspecte, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, sub ambele temeiuri (art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 6468 din 12 decembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.