ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5885/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 3921 din 27 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. împotriva sentinței nr. 1056 din 08 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A fost casată, în parte, sentința recurată și rejudecând:

A fost anulată, în totalitate, Decizia nr. 9252/25.09.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu privire la punctul 1 din Decizia nr. 9252/25.09.2017.

A fost obligat pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanților despăgubiri după cum urmează:

- pentru A. - mama defunctului H. - suma de 80.625 RON;

- pentru B. și F. - surorile defunctului H. câte 36.625 RON;

- pentru C. și D. - fiicele defunctului H. - câte 36.625 RON;

- pentru E. și F. - părinții defunctului I. câte 80.625 RON;

- pentru G. - sora defunctului I. suma de 36.625 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

A fost respins recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 3921 din 27 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarele D., prin tutore F. și C. au invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, au arătat că în motivarea deciziei contestate se face vorbire clar de calitatea contestatoarelor de fiice, însă în dispozitiv sunt asimilate din eroare cu frații/surorile defunctului, iar suma acordată prin admiterea recursului este cea acordată fraților/surorilor persoanelor decedate, respectiv suma de 36625 RON, reprezentând daune morale.

Prin decizia Fondului de Garantare a Asiguraților suma acordată a fost mai mare, respectiv 43897 RON, iar prin admiterea recursului nu era posibil să se acorde o sumă mai mică decât cea acordată prin decizie, fiind vorba astfel despre o eroare.

Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulate în cauză

Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele invocate, contestatoarele tind să obțină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispozițiilor incidente în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).

Mai mult decât atât, Înalta Curte observă că prin încheierea din 12 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de formulată de petenții C. și D., precum și sesizarea din oficiu, formulată de instanță, și, în consecință:

S-a dispus rectificarea erorilor materiale și de calcul, strecurate în dispozitivul și considerentele deciziei nr. 3921/27.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 cu privire la numele recurenților-reclamanți, precum și cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale, în sensul că acestea se vor scrie după cum urmează:

Anulează, Decizia nr. 9252/25.09.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.

Obligă pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanților despăgubiri morale după cum urmează:

- pentru A. - mama defunctului H. - suma de 76.097 RON;

- pentru B. și F. - surorile defunctului H. câte 30.000 RON;

- pentru C. și D. - fiicele defunctului H. - câte 44.879 RON;

- pentru E. și F. - părinții defunctului I. câte 76.097 RON;

- pentru G. sora defunctului I. suma de 35.112 RON.

II.2 Temeiul legal al soluției pronunțate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de D. prin tutore F. și C. împotriva deciziei nr. 3921 din data de 27 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de D. prin tutore F. și C. împotriva deciziei nr. 3921 din data de 27 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.