ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4181/2021

Ședința publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții A. și B., personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în contradictoriu cu intimații: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, au solicitat anularea Deciziei nr. 51 din data de 27.02.2018 emisă de procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu obligarea intimaților la recalcularea drepturilor salariale și la plata diferențelor restante.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1410 din 11 aprilie 2019, a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A. și B. au declarat recurs.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că argumentele aduse de instanța de fond în considerentele sentinței atacate nu răspund într-un mod complet și satisfăcător criticilor de nelegalitate aduse Deciziei nr. 51/27.02.2018 emisă de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, interpretarea dată textelor legale invocate fiind eronată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, "începând cu data de 1 ianuarie 2018 cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum si cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Din interpretarea textului de lege rezultă faptul că în anul 2018, cuantumul brut al sporurilor va fi determinat prin majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor avut în luna decembrie 2017, cuantum acordat cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite și care nu va putea depăși procentul de 30% prevăzut de art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Articolul 25 alin. (1) din legea-cadru prevede că "suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

În ceea ce privește salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care nu depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, modalitatea de calcul a cuantumului sporului nu comportă interpretare, textul fiind de strictă interpretare, respectiv majorarea acestuia cu 25% față de luna decembrie 2017.

Referitor însă la salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) nu se aplică, întrucât art. 38 alin. (6) cuprinde o normă derogatorie sub aspectul aplicării majorării de 25% la salariul de bază în sensul că, dacă în urma majorării se depășește salariul de bază prevăzut în Anexa V pentru anul 2022, se va aplica din 01.01.2018 acest salariu de bază.

Ori, câtă vreme salariul de bază acordat cu 01.01.2018 este cel prevăzut a fi avut în plată în anul 2022, reiese fără putere de tăgadă faptul ca inclusiv cuantumul total al sporurilor trebuie determinate prin aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017 pentru această categorie de personal, respectiv: aplicarea art. 4 alin. (1) prin raportare la art. 1 lit. c) din Capitolul VIII Reglementari specifice personalului din sistemul justiției al Anexei V la legea-cadru, aplicarea art. 5 din același capitol.

De aici, rezultă că, în cazul în care salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, sporurile trebuie stabilite și aplicate potrivit dispozițiilor legii-cadru și calculate individual pentru fiecare angajat, indiferent de procentul acestora (mergând până la maximul prevăzut de lege), singura limitare impusa de lege rămânând cea prevăzută la art. 25, respectiv, ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază stabilită pe ordonator de credite, iar nu pe fiecare angajat în parte.

Astfel, art. 4 alin. (1) prevede că pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acordarea unui spor de până la 15%, iar art. 5 stabilește și un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar.

Pe de o parte, dreptul de a beneficia de aceste trei sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive, fiind inclusiv achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor, chiar și dobânzi legale, iar, pe de altă parte, au fost acordate și pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătorești care prevedeau acordarea lor și pentru viitor.

De asemenea, la data de 31.12.2017 personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat de acordarea celor trei sporuri, elemente componente ale salariului, chiar dacă au fost plafonate și nu au fost acordate în procent integral de 45%.

În mod greșit Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 reprezintă norma specială în materie

Prevederile art. 25 Capitolul III, Secțiunea III a Legii nr. 153/2017 limitează sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor, indemnizațiilor și a altor drepturi, însă această dispoziție reprezintă norma generală în materia drepturilor salariale. Mai mult, suma totală a sporurilor nu este prevăzută pentru fiecare salariat în parte, ci pentru ordonatorul principal de credite, raportat la fondul de salarii.

În prezent, la nivelul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-a creat o stare de discriminare în urma aplicării neunitare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că salariile personalului auxiliar de specialitate sunt calculate diferit.

Astfel, încă din luna martie 2018, un grefier din cadrul unei judecătorii din raza Curții de Apel București beneficiază de un salariu net mai mare decât cel al unui grefier cu aceeași vechime/grad/gradație din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție.

Argumentul instanței de fond conform căruia nu poate proceda în mod legal la înlăturarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este contrazisă chiar norma de drept comunitar cuprinsă în art. 14 alin. (1) lit. a) din Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 a Consiliului Uniunii Europene care obligă statele membre să ia măsuri pentru abrogarea oricărei dispoziții ce contravine principiului egalității de tratament.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Curtea Constituțională.

Intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin Decizia nr. 51 din data de 27.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - procurorul șef al DNA, s-a dispus efectuarea unor rectificări în cuprinsul Deciziei nr. 534/19.12.2017 a șefului DNA, în sensul că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție beneficiază de spor de condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% din salariul de bază, respectiv de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază.

Reiese, așadar, că majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și a sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte, de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Pe cale de consecință, prin actul contestat, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, cuantumul brut al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru confidențialitate, precum și cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă acordate pentru luna decembrie 2017 au fost majorate cu 25%, un număr de grefieri fiind limitați la indemnizația de încadrare stabilită de legea nouă pentru anul 2022.

În cazul reclamanților, sporurile au fost calculate prin raportare la indemnizația de încadrare corect stabilită, aspect necontestat în cauză, însă, în mod corect, prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%.

Norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamant, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, reclamanții au invocat faptul că din modul în care este redactat textul de lege în ansamblul său (Legea cadru 153/2017) se poate desprinde concluzia că li se pot plăti sporuri de până la cel mult 45%, însă legea limitează nivelul sporurilor de un maxim de 30% din totalul fondului de salarii pe angajator, ceea ce înseamnă, în opinia reclamanților, că unii angajați pot să beneficieze de acel maxim de 45% sporuri, în timp ce alții nu ar putea în cazul în care s-ar ajunge la depășirea acelui maxim de 30% pe angajator.

În condițiile în care legea prevede, per total, o valoare bugetară a sporurilor de maxim 30% din valoarea salariului de bază, este evident că, pe categorii de personal, salariații care, urmare a aplicării legii, au atins salariul maxim prevăzut pentru anul 2022 si care au dreptul la sporurile prevăzute de lege trebuie să se încadreze în limita prevăzută de art. 25, acest mod de calcul aplicându-se și reclamanților.

Prin Deciziile nr. 818 - 821 din 03.07.2008, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 07.07.2005, Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp".

Totodată, instanța de contencios constituțional a statuat că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acorda, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (Decizia nr. 693 din 17.10.2006, publicată în M. Of. nr. 915 din 10.11.2006).

În jurisprudența sa, C.E.D.O. a reținut că "este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare" (Hot. din 08.11.2005, pron. în cauza Kechko c. Ucrainei).

De asemenea, aceeași instanță a stabilit că "statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit" (Hot. din 08.12.2009, pron. în cauza Wieczorek c. Poloniei).

În raport cu cel reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1410 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2021.