ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3246/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Procurorul General al României augustin B. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: obligarea instituției Procurorul General al României ca, în temeiul Legii nr. 554/2004, să soluționeze cererea adresată la data de 28 aprilie 2016 având ca obiect stabilirea competenței de soluționare a cererii de redeschidere a cercetării penale în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; obligarea pârâților să-i comunice numărul lucrărilor penale în care numele său este menționat, precum și stadiul lucrărilor penale; care sunt drepturile și obligațiile sale în fiecare lucrare penală; obligarea pârâților la plata unor penalități de 1 euro/zi de întârziere cu titlu de daune.

Prin sentința nr. 683/CA/2016 din data de 9.11.2016, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7/2017 din 20 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al României- prin augustin B. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A..

Prin Decizia nr. 4784 din 16 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 7 din 20 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, conform art. 197 din C. proc. civ. coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și obligația de semnare a respectivei căi de atac.

Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestație în anulare recurentul A..

Prin decizia nr. 4140 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a anular contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4784 din 16 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, pentru lipsa semnăturii.

3 Calea de atac formulată

Împotriva deciziei nr. 4140 din 7 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de reexaminare anulare contestație în anulare, respectiv recurs și acțiune în constatare recurentul A., criticând soluția instanței de recurs sub aspectul anulării cererii pentru lipsa semnăturii

Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți

Analizând cu prioritate regularitatea cererii, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia și a depunerii cererii în original, Înalta Curte constată că cererea petentului este nulă.

2.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar semnat în original al cererii, Înalta Curte reține că potrivit art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că petentul a transmis cererea prin email la data de 9.11.2020, cererea nepurtând semnătura în original a petentului.

Prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27.05.2021, comunicată petentului la data de 29.11.2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, i-a fost adusă la cunoștință obligația depunerii unui exemplar din cererea formulată care să conțină semnătura olografă.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, petentul nu a complinit această lipsă a cererii, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

2.2. În ceea ce privește excepția netimbrării cererii, pe care Înalta Curte o analizează în temeiul art. 248 C. proc. civ., constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27.05.2021, comunicată petentului la data de 29.11.2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, s-a adus la cunoștința acestuia obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 27 mai 2021, petentul nu a făcut dovada completării achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării sau achitării insuficiente a taxei judiciare de timbru aferente unei căi de atac constă în anularea cererii.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1), art. 148, art. 197 C. proc. civ. și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula cererea formulată de A. împotriva deciziei nr. 4140 din 7 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de A. împotriva deciziei nr. 4140 din 7 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.