ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 82/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare formulate, reține următoarele:

Prin decizia nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2171 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 503-507 C. proc. civ.

Contestatoarea arată că soluția pronunțată este rezultatul a două erori materiale, iar consecința lipsei de diligență a instanței se traduce în omisiuni materiale ce au susținut un prejudiciu cauzat contestatoarei, în cuantum de 532.910 RON.

Susține că instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al contestatoarei-recurentei prin perpetuarea unei erori, acordând autoritate de lucru judecat hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Tribunalului Hunedoara, având ca obiect contestație la executare, cauză în care nu a putut fi dovedită valoarea prejudiciului dat fiind că pârâta din prezenta cauză, deși a solicitat proba cu expertiză contabilă, a renunțat la aceasta întrucât nu îi era favorabilă.

Mai susține că, în soluționarea prezentei cauze având ca obiect răspundere civilă delictuală, instanța de recurs a omis din eroare dispozițiile art. 1365 C. civ., temeiul juridic pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, iar cele două instanțe învestite cu soluționarea cauzei nu au ținut cont de expertiza contabilă administrată ca probă în prezentul litigiu.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea contestației în anulare.

Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, susținând că soluția pronunțată este rezultatul a două erori materiale, iar consecința lipsei de diligență a instanței se traduce în omisiuni materiale ce au susținut un prejudiciu cauzat contestatoarei, în cuantum de 532.910 RON.

În raport cu aceste susțineri, Înalta Curte urmează a analiza hotărârea atacată din perspectiva motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noțiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, așa cum solicită contestatoarea.

În cadrul contestației în anulare supuse analizei, contestatoarea a criticat soluția pronunțată de instanța de recurs cu privire la reținerea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015, având ca obiect contestație la executare, susținând că în respectiva cauză nu a putut fi dovedită valoarea prejudiciului dat fiind că pârâta din prezentul dosar, deși a solicitat proba cu expertiză contabilă, a renunțat la aceasta întrucât nu îi era favorabilă.

Totodată, a criticat decizia atacată prin prisma omisiunii instanței de recurs de a analiza dispozițiile art. 1365 C. civ., temeiul juridic pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, susținând că instanțele învestite cu soluționarea cauzei nu au ținut cont de expertiza contabilă administrată ca probă în prezentul litigiu.

Înalta Curte observă că argumentele critice expuse de contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac nu se circumscriu unor erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care vizează aspecte formale ale judecății și care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, ci reprezintă, de fapt, nemulțumirea acesteia cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs, fiind inadmisibil ca astfel de aspecte să fie repuse în discuție în prezenta cale extraordinară de atac.

Astfel, contestatoarea, susținând reținerea greșită a autorității de lucru judecat și ignorarea dispozițiilor art. 1365 C. civ., tinde să determine exercitarea unui control judiciar asupra legalității deciziei atacate cu contestație în anulare.

Prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând criticile formulate, a înțeles să răspundă acestora, o concluzie contrară presupunând că în cadrul contestației în anulare s-ar putea urmări și corectarea unor greșeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a contestatoarei A., Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 6000 RON, către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoare la plata către intimată a sumei de 6000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.