ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 mai 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020 la data de 09.04.2020 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, reprezentat prin Director B., formulează plângere administrativă pentru refuz acces informații.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 948/CA/2020 din data de 08 decembrie 2020 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații, reprezentat prin Director B. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și rangul autorității pârâte chemate în proces - Serviciul Român de Informații - de autoritate publică centrală.
Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 21.01.2021 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.
Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. x din 24 februarie 202a, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, incidența în cauză a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind privind liberul acces la informațiile de interes public, această lege având un caracter special în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, competent raportat la domiciliul reclamantului, ce are dreptul, conform legii speciale, de a opta între "tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază" reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice".
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Argumente de fapt și de drept relevante
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la cadrul normativ aplicabil în prezenta cauză - Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ori Legea privind liberul acces la informațiile de interes public nr. 544/2001.
Analizând petitul cererii de chemare în judecată, constată Înalta Curte că, în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că obiectul cererii dedusă judecății îl constituie sancționarea refuzului pârâtului Serviciul Român de Informații, considerat nejustificat, de a-i furniza reclamantului informațiile solicitate de acesta și apreciate ca fiind de interes public.
Chiar la rubrica " sediul materiei", menționată în partea introductivă a cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat Legea nr. 544/2001, alături de Legea nr. 554/2004 și de alte acte normative pe care le apreciază ca fiind incidente în prezenta cauză.
Legea nr. 544/2001, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul respectivului act normativ, este o lege care are un caracter special, în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel cum și Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, ce prevăd expres că "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice".
Aceste norme de competență derogă de la normele generale de competență și stabilesc competența materială în favoarea tribunalului, competența teritorială fiind alternativă, legiuitorul lăsând la latitudinea reclamantului să aleagă între tribunalul de la domiciliul său ori de la sediul autorității pârâte.
Pri urmare, Legea nr. 544/2011, fiind lege specială în raport de Legea nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, secția de contencios administrativ, reclamantul având posibilitatea de a alege instanța competentă teritorial, Legea specială nr. 544/2001 prevăzând o competență alternativă între tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, respectiv tribunalul în a cărei rază teritorială se află sediul autorității pârâte - Serviciul Român de Informații.
Cum legiuitorul a lăsat la latitudinea reclamantului alegerea instanței competente, această parte având drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial, iar acesta a înțeles să se adreseze tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază, optând pentru Tribunalul Hunedoara, în cauză competența de soluționare aparține acestei instanțe, conform art. 22 din Legea nr. 544/2001, raportat la art. 116 C. proc. civ. ce prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".
Pe cale de consecință, rezultă că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun invocate de Tribunalul Hunedoara, în declinare, ci dispozițiile speciale privind competența alternativă reglementate în Legea nr. 544/2001. Față de această din urmă lege, Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara este competent să soluționeze cauza, având în vedere alegerea reclamantului efectuată prin cererea de chemare în judecată.
Temeiul legal al soluției
Pentru considerentele arătate mai sus, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații prin Direcția Juridică - Unitatea Militară 0198 București în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.