ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 600/2020

Ședința publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, petenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 octombrie 2017 din Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Prin Decizia nr. 4054/2017 din 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, a respins plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și ofertanta S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător C. și D., formulată de petent S.C. A. S.R.L.., desemnate în compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea plângerii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, reținându-se următoarele:

În susținerea acestei cereri, petenta a arătat că doamnele judecător a căror recuzare o solicită au intrat în compunerea completului de judecată ce a pronunțat decizia civilă nr. 399 pronunțată în data de 17 martie 2016 în dosarul Curții de Apel Cluj numărul 80/33/2016, prin care s-a admis plângerea intimatei S.C. B. S.R.L. înaintată împotriva deciziei C.N.S.C. anterior pronunțată în același dosar de achiziție publică, condiții în care acestea nu mai pot participa la soluționarea prezentei plângeri prin care sunt readuse în discuție aspecte ale stării de fapt ce au format anterior obiectul judecății în dosarul nr. x/2017.

- pentru o analiză imparțială a plângerii deduse judecății de către petentă, respectiv pentru înlăturarea oricărei urme de îndoială asupra modului în care instanța va verifica modalitatea de "punere în executare a unei Decizii anterioare - purtând nr. 399/2016 - pronunțată în soluționarea unei chestiuni litigioase în același dosar al procedurii de achiziție de către un complet de judecată al Curții de Apel Cluj din care au făcut parte aceiași magistrați" petenta a Apreciat că cererea de recuzare se impune a fi admisă, niciunul din magistrații care au intrat în compunerea completului de judecată ce a soluționat definitiv dosarul purtând nr. x/2016 al acestei instanțe nemaiputând participa la noua judecată care să privească, chiar și numai indirect, aspecte cu caracter de principiu ce se regăsesc în considerentele deciziei civile nr. 399/2016.

Verificând actele dosarului, instanța a respins cererea de recuzare pentru următoarele considerente:

Doamnele judecător C. și D. au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis plângerea formulată de petenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 32/C6/2465 din data de 11.01.2016 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și ofertanta A. S.R.L.. Decizia nr. 32/C6/2465/11.01.2016 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor a fost modificată în sensul că s-a admis contestația formulată de B. S.R.L., s-a anulat rezultatul procedurii înregistrat sub nr. x/11.12.2015 și raportul de evaluare iar autoritatea contractantă a fost obligată să reia procedura de achiziție de la etapa evaluării ofertelor.

După reluarea procedurii, societatea A. S.R.L. a formulat contestația înregistrată la CNSC sub nr. x/09.05.2017 împotriva rezultatului procedurii de atribuire și, implicit, a raportului procedurii, contestație respinsă prin Decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1309/C6/1500/06.06.2017.

Plângerea formulată de petenta A. S.R.L. conform art. 29 și urm. din Legea nr. 101/2016 împotriva acestei decizii CNSC a fost repartizată în mod aleatoriu pe rolul completului 2 CSA, în compunerea căruia intră doamnele judecător C. și D..

Conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., "judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare".

Reține instanța În continuare că, în ceea ce privește incidența autorității de lucru judecat, fie sub aspectul efectului negativ, fie sub aspectul efectului său pozitiv, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, constatarea autorității de lucru judecat fiind obligatorie și nemaiputându-se statua, cu putere de apreciere, asupra unei chestiuni tranșate anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe de altă parte, decizia civilă nr. 399/17.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, nu poate fi asimilată unei încheieri interlocutorii pronunțate în aceeași cauză ori calificată ca fiind o hotărâre prin care s-a soluționat cauza. Obiectul judecății în dosarul nr. x/2017 este diferit de cel analizat în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj. Aceasta deoarece sunt vizate acte diferite ale autorității contractante, respectiv ale Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Față de aceste împrejurări, a concluzionat instanța nu se pune în discuție imparțialitatea judecătorilor menționați, prevederile art. 6 din CEDO fiind pe deplin respectate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de incompatibilitate invocat, în temeiul art. 51 C. proc. civ.,a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. S.R.L.

Așa cum s-a precizart la pct. I din decizie, petenta S.C. A. S.R.L. a înțeles să promoveze recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 octombrie 2017 din dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin memoriul de recurs, fără a indicat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul și dezvoltarea lor, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios, prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 44 alin. (1) C. proc. civ. și la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanța independenta si imparțială.

În esență, recurenta a susținut, că în ceea ce privește încheierea din Camera de Consiliu din 23 octombrie 2017, instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a încălcat regulile de procedură care atrag sancțiunea nulității, întrucât nu a soluționat cererea de recuzare de îndată, așa cum impunea art. 51 alin. (1) C. proc. civ.,

De asemenea, a precizat că sunt incidente prevederile art. 44 alin. (1), a art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., doamnele judecător exprimându-și anterior părerea cu privire la soluția în cauză, intrând în compunerea completului ce a pronunțat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul Curții de Apel Cluj nr. 80/33/2016 prin care s-a admis plângerea intimatei S.C. B. S.R.L.;

Ca și chestiuni de fond a precizat că în cuprinsul deciziei C.N.S.C. s-a reținut că "prin decizia civilă nr. 399/17.03.2016 pronunțată în dosarul Curții de Apel Cluj nr. 80/33/2016 s-a stabilit definitiv și irevocabil că oferta contestatoarei S.C. A. S.R.L. este inadmisibilă", context în care a apreciat că cele două membre ale completului de judecată ar fi trebuit să se abțină de la soluționarea dosarului x/2017

Totodată a susținut recurenta că verificând componența completului de judecată ce a soluționat, în dosarul nr. x/2016, (plângerea S.C. B. S.R.L.) se observă că din acesta au făcut parte și doamnele judecător C. și D. care, prin soluționarea plângerii anterioare s-au pronunțat asupra unui act de procedură în același dosar de achiziție publică.

Mai susține că întâmpinarea intimatei B. S.R.L. cuprinde și dezvoltă deopotrivă excepția autorității de lucru judecat cu referire la aceeași Decizie nr. 399/2016, intimata afirmând că prin raportare la articolul 430 alin. (2) C. proc. civ., considerentele pe care se sprijină hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat.

Subliniază recurenta, în sesnul că are îndoieili fondate asupra imparțialității celor doi membri ai completului de judecată care anterior au judecat plângeri împotriva Deciziilor C.N.S.C. prin care au fost soluționate contestații vizând acte ale procedurii de achiziție publică emise în același dosar, soluțiile acestor instanțe anterior investite tranșând definitiv asupra unor elemente ale stării de fapt.

După cum a subliniat prin cererea de recuzare, recurenta a apreciat ca fiind incident în cauză motivul de incompatibilitate absolută prevăzut de dispozițiile sus invocate ale art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru o analiză imparțială a plângerii deduse judecății, pentru înlăturarea oricărei urme de îndoială asupra modului în care instanța va verifica modalitatea de "punere în executare a unei Decizii anterioare - purtând nr. 399/2016 - pronunțată în soluționarea unei chestiuni litigioase în același dosar al procedurii de achiziție de către un complet de judecată al Curții de Apel Cluj din care au făcut parte aceiași magistrați" recurenta a preciat că cererea de recuzare se impune a fi admisă, niciunul din magistrații care au intrat în compunerea completului de judecată ce a soluționat definitiv dosarul purtând nr. x/2016 al acestei instanțe nemaiputând participa la noua judecată care să privească, chiar și numai indirect, aspecte cu caracter de principiu ce se regăsesc în considerentele deciziei civile nr. 399/2016.

În fine, opinează recurenta că, în comparație cu vechea reglementare a incompatibilității absolute, Noul C. proc. civ. a extins incompatibilitatea și cu privire la încheierile interlocutorii prin care se tranșează chestiuni litigioase de drept care leagă instanța, așa după cum sunt în speță cele ce vizează posibilitatea legală a autorității contractante de a solicita și apoi a avea în vedere înscrisurile noi depuse de către petentă pentru clarificarea unor elemente ale ofertei sale.

Cu referire la acest aspecte, intimatele susțin că Curtea de Apel Cluj ar fi tranșat definitiv asupra acestei inadmisibilități - prin decizia pronunțată de cei 2 magistrați - în timp ce recurenta susține contrariul, și anume acela că analiza Curții a privit asupra unor înscrisuri ulterioare celor avute în vedere în prezent, prin Adresa atacată nr. x/26.04.2017 a intimatei - Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Ca o concluzie, recurenta susține că instanța investită cu soluționarea noii plângeri trebuia să analizeze semnificația sintagmei "hotărâre prin care s-a soluționat cauza".

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți S.C. B. S.R.L. și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș au solicitat, pe cale de excepție, a se constata ca recursul este inadmisibil potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Aceiași intimați au invocat și excepția nulității recursului pentru nemotivare, nefiind indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, învederând, printre altele,că procesul-verbal de recepție nr. x/2019, atestă terminarea lucrărilor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat față de conținutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat, prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neimpunându-se reformarea sentinței, pentru considerentele care urmează.

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității Încheierilor/hotărârilor atacate.

Efectuând propria evaluare asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că închierea atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Instituția recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanța a procedat la soluționarea cererii de recuzare în conformitate cu dispozițiile art. 51 C. proc. civ., iar aspectele învederate de recurent nu pot fi puse în discuție din perspectiva unui aspect de nelegalitate a încheierii.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Cum, cauzele recuzării sunt limitativ prevăzute de lege, ele nu pot fi extinse și la alte situații pe care părțile le invocă.

Or, motivul invocat de petentă în cererea de recuzare în sensul că, doamnele judecător C. și D. au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis plângerea formulată de petenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 32/C6/2465 din data de 11.01.2016 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și ofertanta A. S.R.L.. Decizia nr. 32/C6/2465/11.01.2016 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor a fost modificată în sensul că s-a admis contestația formulată de B. S.R.L., s-a anulat rezultatul procedurii înregistrat sub nr. x/11.12.2015 și raportul de evaluare iar autoritatea contractantă a fost obligată să reia procedura de achiziție de la etapa evaluării ofertelor, nu se circumscriu dispozițiilor legale sus-evocate.

De altfel, așa cum s-a reținut prin Încheierea recurată, constatarea incidenței autorității de lucru judecat, fie sub aspectul efectului negativ, fie sub aspectul efectului său pozitiv, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, constatarea autorității de lucru judecat fiind obligatorie și nemaiputându-se statua, cu putere de apreciere, asupra unei chestiuni tranșate anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe de o parte, constatarea incidenței autorității de lucru judecat, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, întrucât acest principiu este obligatoriu pentru orice instanță indiferent de gradul de jurisdicție. El guvernează activitatea de înfăptuire a justiției în virtutea căruia un aspect, soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Faptul că judecătorul investit cu soluționarea cauzei și-a spus anterior părerea asupra unei probleme de drept care este invocată și în cauza dedusă judecății, nu poate sub nicio formă să fie apreciată ca fiind de natură să să nască în mod întemneiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, astfel cum impune pct. 13 al art. 42 C. proc. civ., o interpretare contrară putând avea ca și consecință atragerea incompatibilității judecătorului care și-a exprimat părerea cu privire la o problemă de drept într-o cauză de a mai soluționa orice altă cauză în care se pune în discuție aceeași problemă de drept, ori în mod cert nu aceasta a fost intenția legiuitorului în momentul stabilirii cauzelor de incompatibilitate.

De altfel, o astfel de concluzie nu se poate desprinde nici din jurisprudența CEDO invocată de către recurentă, imparțialitatea instanței neputând fi subiect de îndoială, nici măcar la nivel de aparență, în situația concretă dedusă judecății.

În sensul art. 6 § 1 din CEDO, instanța trebuie într-adevăr să fie imparțială. Imparțialitatea se definește de regulă prin lipsa oricărei prejudecăți sau atitudini părtinitoare. Criteriile de evaluare a imparțialității, implică un demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale în cauză și unul obiectiv, care constă în a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Înalta Curte constată că, printr-o integrală și completă analiză a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Cluj a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titulara cererii de recuzare și că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea doamnele judecător C. și D..

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În acest context, se constată că argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a normelor de drept material de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (8) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Incheierii din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.