ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la dosarul nr. x/2020, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.02.2020, petenta S.C. A. S.R.L., a formulat în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 și următoarele din C. proc. civ., cerere de recuzare prin care, a solicitat recuzarea judecătorilor B., C., D. având în vedere motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., respectiv judecătorii s-au pronunțat față de situația de fapt și de drept, prezenta cauză reprezentând, în sine, o verificare a punerii în executare a propriei decizii a completului de judecată a cărui recuzare o solicită.

În susținerea cererii, societatea A. S.R.L. a precizat următoarele.

Societatea a participat la procedura de achiziție publică organizată de Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice "Pref. Dr. N.C. Paulescu" privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect "servicii de pază" conform anunțului de participare nr. x/09.03.2018.

SC E. S.R.L. este singurul care nu a răspuns la această solicitare, motiv pentru care a fost respins de la procedura de atribuire, acesta necontestând în vreun fel rezultatul acesta.

Față de ceilalți ofertanți, au existat mai multe decizii CNSC care obligau autoritatea contractantă la reevaluarea ambelor oferte financiare, în sensul de a se verifica prețurile ofertate astfel încât acestea să fie sustenabile raportat și la eventualele facilități legale: Decizia CNSC nr. 1197/C6/1214/08.05.2018; Decizia CNSC nr. 1923/2089/C6/09.07.2018; Decizia CNSC nr. 2469/C6/12.09.2018; Decizia CNSC nr. 3152/C6/20.12.2018; Decizia CNSC nr. 608/C6/353/18.04.2019; Decizia CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019.

Împotriva Deciziei CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019 atât societatea A. S.R.L. cât și a societatea SMB S.R.L. au formulat plângere la Curtea de apel București, plângeri care au fost respinse prin Decizia nr. 1336 din 27.11.2019 (definitivă), pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În punerea în executare a deciziilor sus-menționate, autoritatea contractantă a formulat solicitări de clarificări atât societății, cât și ofertantului S.C. SMB S.R.L., prin care s-au solicitat explicații și justificări privind sustenabilitatea celor două oferte financiare.

În urma acestor solicitări de clarificări autoritatea contractantă, în dorința de a pune în aplicare decizia CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019 a realizat un TABEL COMPARATIV a celor două oferte și a considerat că pe de o parte prețurile nu pot fi comparate, iar pe de altă parte A. S.R.L. nu a justificat tariful ofertat, reținând în schimb că ofertantul SMB a justificat prețul ofertat, declarându-se câștigătoare, în mod incorect, oferta acesteia din urmă.

Nemulțumită de acest rezultat, societatea A. S.R.L. a contestat, acest rezultat al procedurii de atribuire, formându-se Dosarul CNSC nr. 2196/2019.

Întrucât, a considerat această Decizie a CNSC ca fiind nelegală și netemeinică, încălcându-se prin aceasta inclusiv autoritatea de lucru judecat sau principiul contradictorialității, a formulat plângere în vederea înlăturării oricăror încălcări care afectează procedura de atribuire, plângere care critică modul de soluționare a contestației de către CNSC, legat de punerea în executare a Deciziei CNCS 1610/C6/1705, decizie pe care prezentul complet de judecată a considerat-o legală și temeinică.

În fundamentarea prezentei cereri, a menționat faptul că judecătorii ce constituie Completul 9 - Completul 1 recurs achiziții publice, deja s-au pronunțat față de situația de fapt prin decizia civilă nr. 1336 din 27.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, atât față de excepțiile invocate în primul cadru procesual cât și față de fondul cauzei.

În opinia petentei, soluția pe care urmează să o emită judecătorii care compun Completul 9 - Completul 1 recurs achiziții publice devine predictibilă fiind preconizată în sensul validării propriei decizii anterioare și, în consecință, respingerea plângerii societății.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București

Prin încheierea din data de 25 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel, societatea A. S.R.L. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a susținut că este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A precizat petenta că prezentul dosar are o legătură strânsă cu dosarul nr. x/2019, existând posibilitatea reală ca instanța să nu fie imparțială și să imprime probelor și situației de fapt o soluție bazată pe interpretarea anterioară a acestor chestiuni. În prezenta cauză se verifică modul în care autoritatea contractantă a pus în executare decizia anterioară, pronunțată de același complet, astfel că se identifică o identitate și o continuitate la nivel probator, care a influențat deja acest complet de judecată și l-a determinat să își formeze o opinie.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reține că fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41-44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea are, pe de o parte, o conotație subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților.

În cauza dedusă judecății, petenta a susținut că "în prezentul cadru procesual judecătorii completului sunt obligați să se pronunțe față de punerea în aplicare a propriei decizii, fiind, în mod clar, afectată imparțialitatea instanței (art. 6 C. proc. civ.).

Soluția pe care urmează să o emită judecătorii care compun Completul 9 - Completul 1 recurs achiziții publice devine predictibilă fiind preconizată în sensul validării propriei decizii anterioare și, în consecință, respingerea plângerii subscrisei".

Or, situația expusă nu se circumscrie dispozițiilor legale aplicabile în cauză, respectiv art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În prezenta cauză se verifică modul în care autoritatea contractantă a pus în executare decizia anterioară, pronunțată de același complet, decizie care, fiind definitivă, beneficiază de autoritatea lucrului judecat, nefiind necesară "validarea" ei.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO, dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție.

Instanța reține că principiul puterii de lucru judecat impune ca drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.

În consecință, atât părțile cât și instanța trebuie să se supună celor stabilite prin decizia civilă nr. 1336 din 27.11.2019, iar pronunțarea deciziei anterioare nu are semnificația antepronunțării în prezenta cauză în care se verifică strict modul de punere în executare a celor stabilite anterior.

Susținerile recurentei în sensul că "la acest moment, completul de judecată urmează să verifice punerea în executare a propriei decizii de către autoritatea contractantă și să se pronunțe față de aceleași aspecte cu privire la care deja și-au format o opinie" nu pot fi primite, întrucât instanța este chemată să verifice conduita autorității contractante, ulterior pronunțării deciziei, în raport de clarificările solicitate și răspunsurile oferite, aspecte asupra cărora nu s-a pronunțat.

Așa fiind, Înalta Curte reține că niciuna din criticile formulate nu este fondată, iar încheierea de ședință este legală, respectând regulile de procedură prevăzute de art. 41- art. 43 și următoarele C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că motivele invocate de recurent sunt nefondate, Înalta Curte va respinge, recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.