ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2020

Ședința publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 6209 din 05 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a anulat cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1397 din 09 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 6209 din 05 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a formulat contestație în anulare de către A., înregistrată la data de 12 decembrie 2019 sub nr. x/2019 și întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1, art. 318 din C. proc. civ. din 1865.

Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 02 iunie 2020, contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, fără să indice ce prevederi din Constituția României încalcă aceste dispoziții legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatată.

Pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a format dosar nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a declarat recurs la data de 08.06.2020, cu mențiunea că va depune motivele de recurs după comunicarea încheierii.

La data de 13.10.2020, recurentul a depus note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale, cu privire la încheierea din 04.02.2020 pronunțată în dosar nr. x/2019 (având ca obiect reexaminarea taxei judiciare de timbru), întrucât s-a judecat în materia contenciosului administrativ și nu în baza dispozițiilor Codului muncii, excepție care nu privește prezenta cauză.

De asemenea, referitor la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, a indicat articolele din Constituție prin care i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil și a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

II. Soluția instanței de recurs

În ședința publică din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, asupra căreia reține următoarele:

Încheierea recurată, pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale, a fost pronunțată la data de 4 iunie 2020 și a fost comunicată recurentului la data de 6 iulie 2020.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Prin Decizia nr. 321/2017, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) vechiul C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". În situația în care termenul de recurs curge de la pronunțare, motivarea cării de atac se face într-un termen de aceeași durată, care curge de la comunicarea hotărârii recurate.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)".

Înalta Curte constată că încheierea recurată, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost pronunțată la data de 4 iunie 2020 și a fost comunicată recurentului la data de 6 iulie 2020, dată de la care curge termenul legal de motivare a recursului.

Recursul declarat la data de 8 iunie 2020 nu a fost motivat. De asemenea, nu s-au depus motive de recurs ulterior comunicării încheierii, care a avut loc la data de 6 iulie 2020, în termenul legal de 48 de ore de la această dată, notele de ședință prin care s-au invocat unele aspecte referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fiind depuse după împlinirea termenului legal.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata nulitatea recursului pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind motivarea cererii de recurs în termenul legal.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 101, coroborat cu art. 303 și art. 306 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2020.