ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2021

Ședința publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 15.05.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., pentru un număr de 32 membri și pentru membrul de sindicat A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării și plății către reclamanți a tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a legii. Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanți a compensației de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcție, începând cu 17.01.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în sensul acordării și plății către reclamanți a tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanți a compensației de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcție, începând cu 01.07.2017; Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanți a majorării salariului de funcție cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017; Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanți a majorării salariului de funcție cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017;

- obligarea pârâtului la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1 din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul garantării/plății unui salariu de funcție, fără adaosuri - sporuri, indemnizații, compensații ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară în sumă de 1.900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plății unui salariu de funcție, fără adaosuri - sporuri, indemnizații, compensații ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară în sumă de 2.080 RON și 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare;

- obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1.450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017; obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1.900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018; Obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 2.080 RON și 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare;

- obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale dintre salariile efectiv încasate și salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflației, împreună cu dobânzile legale aferente.

În ședința publică din data de 21.07.2020 instanța a disjuns cauza înregistrată sub nr. x/2020, cu consecința formării unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2020 și a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

2.1. Prin sentința nr. 799/CA/2020 din data de 27 octombrie 2020 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Hunedoara a reținut că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. a formulat acțiunea în numele și pentru membrul de sindicat A. și aceasta are domiciliul în circumscripția teritorială a Tribunalului Gorj, astfel cum rezultă din copia actului de identitate depusă de către reclamant la dosar, fila x, iar, cererea din prezentul dosar a fost introdusă la instanță la data de 15.05.2020, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 30 iulie 2018, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018.

Dispozițiile noi care reglementează competența teritorială exclusivă în materia contenciosului administrativ-fiscal se aplică tuturor cauzelor înregistrate după data intrării lor în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. are sediul în București, această parte nu apără un interes și un drept propriu în justiție, ci, apără drepturile și interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamantului - membru de sindicat, iar dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, în sensul că, acțiunea care se introduce în numele reclamantului (membru de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competența instanței de la domiciliul reclamantului - membru de sindicat.

2.2 Prin sentința civilă nr. 131 din data de 12 februarie 2021, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul A., la data sesizării instanței de judecată, respectiv 15.05.2020, avea domiciliul în orașul Petrila, Hunedoara, așa cum rezultă din copia cărții de identitate dar și din adresele nr. x/2021 și nr. y/2021 emise de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I și respectiv Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara astfel că, Tribunalului Hunedoara îi revine competența de soluționare a cauzei de față, în condițiile în care reclamantul are domiciliul în raza de competență teritorială a acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în numele și pentru membrul de sindicat A., fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 15.05.2020, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în numele și pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestuia, așadar nu în calitate de reclamant. În acest sens, se constată că la dosarul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se regăsește împuternicirea de reprezentare, dată de către reclamantul A. Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., inclusiv pentru formularea acțiunilor în instanță.

În prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.05.2020.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului. În speță, domiciliul reclamantului A., la data sesizării instanței, respectiv 15.05.2020, se afla pe raza județului Hunedoara, astfel cum reiese din copia cărții de identitate atașată la dosarul Tribunalului Gorj, carte de identitate valabilă începând cu data de 30.08.2019 până la data de 18.08.2029.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în numele și pentru A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2021.