ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalul Contractual din MAI în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. a solicitat următoarele:

Precum și:

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31,12.2017;

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018;

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 2080 RON și 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare.

Prin sentința civilă nr. 200 din data de 08 aprilie 2022, Tribunalul Covasna, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna, secția civilă, complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Covasna a reținut că potrivit art. 10 Legea 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Instanța a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, când se declanșează un litigiu de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantului.

În materia contenciosului administrativ competenta teritorială este exclusivă, ea trebuind respectată de reclamant la promovarea acțiunii și putând fi invocată, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Cererea reclamanților cu domiciliul în raza de competență a Tribunalului Suceava a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, cu nerespectarea competenței teritoriale exclusive, imperativ stabilită de art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 554/2004.

Față de textele legale sus - menționate, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, și a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 05.05.2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022.

Prin sentința nr. 358 din data de 19 mai 2022, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă (complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal).

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Suceava a reținut că pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, adică dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamanților.

Prezentul dosar - nr. x/2022 - provine din dosarul mamă nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Covasna, fiind disjuns prin încheierea din data de 25.03.2022.

În cauză, instanța a reținut că obiectul principal al prezentei acțiuni îl reprezintă cererea Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. alături de alți reclamanți, în cadrul aceleiași acțiuni, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județulului Covasna, solicitând, în esență, obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale rezultate din raportul de serviciu, respectiv obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 284/2010, Legii nr. 153/2017 în sensul acordării tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul in perioada de aplicare a legii; obligarea pârâtei la acordarea compensației de risc/pericol deosebit in cuantum de 30%, calculată la salariul de funcție, începând cu 17.01.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform legii nr. 153/2017 și apoi, începând cu 01.07.2017, obligarea pârâtei la acordarea majorării salariului de funcție cu 12,5%, obligarea la plata salariului de funcție la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut și plata diferențelor salariale.

În reglementarea actuală în materia contenciosului administrativ, competența teritorială de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul sau sediul reclamantului, iar potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

Din interpretarea sistematică, logico-gramaticală, dar și teleologică a disp. art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 rezultă că intenția legiuitorului a fost evitarea introducerii acțiunilor formulate prin Sindicate la sediile acestora (prin raportare la jurisprindența generată de Decizia RIL nr. 1 din 21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și nu împiedicarea situațiilor de coparticipare procesuală activă.

Cât timp art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu include prevederi privind coparticiparea procesuală activă, aplicabile sunt normele de drept comun în materie.

Prezentul litigiu reprezintă un conflict de muncă - privind funcționari publici, definit de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia conflictul individual de are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

În conformitate cu art. 367 din Codul Administrativ rap. și la art. 417 din același act normativ, dispozițiile prezentei părți se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz. Astfel, potrivit art. 269 alin. (3) Codul muncii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

În baza art. 59 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

În cauză, raportat la dispozițiile legale enunțate, instanța constată că toți reclamanții (inclusiv A., B. și C.), în cadrul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Covasna urmăresc, în esență, realizarea acelorași drepturi în raport cu același pârât, menționând că toți sunt polițiști ce își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județulului Covasna. Or, în condițiile în care toți reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții și au solicitat același lucru de la pârât, este evident că între cererile lor, privite chiar și individual, există o strânsă legătură, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă.

Este irelevant sub aspectul competenței teritoriale faptul că reclamanții au raporturi de muncă individuale cu pârâta, atâta timp cât ceea ce solicită ei prin cererea de chemare în judecată comportă analiza unui singur aspect, respectiv acordarea unor drepturi salariale și plata acestora.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, reclamanții din cauza de față, au introdus cererea de chemare în judecată, împreună cu alți reclamanți, la Tribunalul Covasna, în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ.

Pe de altă parte, interpretând per a contrario dispozițiile art. 100 C. proc. civ., având în vedere că pretențiile formulate îndeplinesc condiția legăturii ce face necesară judecarea lor împreună, Tribunalul a reținut că nu este nici necesară și nici oportună determinarea competenței după obiectul fiecărei pretenții în parte.

Nici tribunalul sesizat nu a contestat existența legăturii strânse, reținând spre soluționare împreună cererile reclamanților cu domiciliul în raza sa teritorială, în cadrul aceluiași dosar, cu toate că legătura nu poate fi domiciliul reclamanților.

În subsidiar, se impune a se avea în vedere faptul că modificarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, survenită prin Legea nr. 212/2018 a avut ca obiectiv reducerea duratei de soluționare a dosarelor, echilibrarea volumului de activitate între secțiile instanțelor și între instanțe cu respectarea competentelor profesionale ale acestora și crearea premiselor legale ale respectării în mod real a dreptului cetățenilor de acces la instanța și de rezolvare a dosarelor în termen rezonabil (astfel cum rezultă din expunerea de motive a legii) și nu generarea de noi litigii și prelungirea termenelor de soluționare. De altfel, fragmentarea litigiilor privind drepturile salariale ale funcționarilor publici din cadrul aceleiași instituții nu este nici în interesul cetățenilor, dar nici al instanțelor de judecată, putând genera noi inechități (în cadrul aceleiași instituții putând fi obținute soluții diferite cu privire la aceleași drepturi ale funcționarilor).

Ca urmare, având în vedere că unii dintre reclamanți au domiciliul pe raza de competență a Tribunalului Covasna, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., art. 100 și art. 269 alin. (3) Codul muncii raportat la art. 59 C. proc. civ., instanța a constatat că Tribunalul Covasna este competent să soluționeze în întregime cererea formulată de toți reclamanții, printre care și reclamanții A., B. și C..

De asemenea, în caz de disjungere, astfel cum a procedat Tribunalul Covasna cu privire la cererea reclamanților A., B. și C., operează prorogarea de competență, în condițiile dispozițiilor legale enunțate.

Astfel cum rezultă din încheierea din data de 25.03.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Covasna, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în acest dosar, ci strict în dosarul nr. x/2022.

Față de aceste considerente, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă (complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal).

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă recalcularea tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a Legii nr. 284/2010, obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale dintre salariile efectiv încasate și salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflației, împreună cu dobânzile legale aferente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni competența de soluționare aparține completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 25.03.2022), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat fiind titulari ai drepturilor pretinse, precum și interesul promovării acțiunii aparține acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești, izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că aceștia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Suceava, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.