ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea disjunsă pentru reclamanta A. din dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului București, la data de 24.03.2020, sub nr. x/2020 și înregistrată sub numărul de dosar x/2020, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, în numele membrilor de sindicat obligarea acesteia din urmă la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării și plății către reclamanți a tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a legii.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea către reclamanți a compensației de risc/pericol deosebit, în cuantum de 15%, calculată la salariul de funcție, începând cu 17.01.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în sensul acordării și plății către reclamanți a tuturor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea pârâtei la acordarea către reclamanți a compensației de risc/pericol deosebit, în cuantum de 15%, calculată la salariul de funcție, începând cu 01.07.01.2017; Obligarea pârâtei Ia acordarea către reclamanți a majorării salariului de funcție cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017.

- obligarea pârâtei la acordarea către reclamanți a majorării salariului de funcție cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017.

- obligarea pârâtei la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul garantării/plății unui salariu de funcție, fără adaosuri - sporuri, indemnizații, compensații ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la art. i din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plății unui salariu de funcție, fără adaosuri - sporuri, indemnizații, compensații ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară în sumă de 2080 RON și 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare.

- obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017;

- obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018;

-obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcție stabilit la 2080 RON și 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare.

- obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariile efectiv încasate și salariilor cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflației, împreună cu dobânzile legale aferente.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 4010/15.09.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Tribunalul București, secția a II.-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării cererii privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, în favoarea Tribunalului Maramureș, reținând incidența art. 10 alin. (3) și (4) din Legea 554/2004: reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

Prin sentința nr. 472 din 1 aprilie 2021, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza".

Totodată, a constatat conflictul negativ de competență intervenit în cauză, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență și a suspendat judecarea cauzei în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că judecarea procesului în județul Maramureș contrazice scopul și efectele normei de procedură cuprinse în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,forma modificată prin Legea nr. 212/2018 întrucât nu se asigură facilitarea procedurilor, a participării la judecată ori a administrării probelor de către o instanță cu sediul la o distanță considerabilă de adresa la care reclamanta persoană fizică locuia efectiv pe durata derulării procedurii și a raporturilor de serviciu litigioase, instanță care nu are nici o legătură cu domiciliul și sediul părților și implicit nici cu mijloacele de probă, fiind astfel îngreunată judecarea cauzei din rațiuni exclusiv formale.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Maramureș -, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul actiunii, sindicatul a actionat în numele membrilor de sindicat, iar nu în nume propriu.

Faptul că Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă nu este înlăturată incidenta art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât sindicatul a introdus actiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres ca se va respecta competenta teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce actiunea în numele reclamantului.

Reclamanta are calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul pârâtei Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza iar litigiul acordarea drepturilor salariale pretinse de către reclamantă și care decurg din raporturile de serviciu stabilite în calitate de funcționar public.

La data introducerii cererii de chemare în judecată, 24 martie 2020, a intrat în vigoare Codul administrativ-O.U.G. nr. 57/2019 care reglementează procedura de drept comun în materia litigiilor privind funcția publică.

Așadar, calitatea reclamantei de funcționar public cu statut special, obiectul și cauza litigiului atrag incidența normelor speciale de competență materială cuprinse art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 care stabilesc în mod imperativ competența materială de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ.

Potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei, se reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare și nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, așa încât reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său (Sighetul Marmației, județul Maramureș astfel cum rezultă din actele administrate în cauză - fila nr. x ds. Tribunalul maramureș și dosar Tribunalul București), neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului - Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A. și A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I și pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" în favoarea Tribunalul Maramureș - SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.