ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1074/2014

Deliberând asu.pra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S., Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat prin apărător.

Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., fără antecedente penale, întreprinzător privat, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București. S-a constatat că prejudiciul cauzat de inculpatul A.I. prin infracțiunea de înșelăciune este de 59.000 euro.

În baza art. 1.4 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să-i achite părții civile SC B.S.T.D.I. SRL București suma de 59.000 euro cu titlu de despăgubiri civile urmând ca restul pretențiilor civile formulate de partea civilă, inclusiv acordarea penalității de 1 % pentru fiecare zi de întârziere prevăzută în convenție, să fie valorificate potrivit dispozițiilor legii civile.

S-a constatat că suma de 59.000 euro ce reprezintă prejudiciul cauzat de inculpat prin infracțiunea ce face obiectul cauzei este inclusă în suma înscrisă în angajamentul de plată dat de inculpat și autentificat din 30 ianuarie 2007 și care constituie titlu executoriu. A fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost admisă în parte cererea privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să achite părții civile S.C B.S.T.D.I. SRL București suma de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și a fost respinsă • cererea părții civile pentru diferența până la suma de 23.274 lei.

Pentru a hotăra astfel, prima instanța a reținut următoarele:

Inculpatul A.I. este cetățean al comunei Roșiești și are în proprietate o moară și o presă de ulei. Numitul R.S. este cetățean danez și este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL București, care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră:

Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S., acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta, a luat legătura cu numitul Ș.I., agent imobiliar al SC S. SRL Focșani. Acesta i-a comunicat că are informații precum că un cetățean de pe raza corn. Roșiești, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.

La data de 17 octombrie 2006, între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacții imobiliare privind achiziționarea a 350 ha teren agricol în extravilanul com. Roșiești, jud. Vaslui.

Inculpatul A.I. are o moară în com.Roșiești și,.din discuțiile cu diferiți cetățeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-și vândă terenurile.

Așa du.pă cum el însuși a declarat, nu a discutat cu toți proprietarii terenurilor, pe care ulterior le-a prezentat lui R.S. spre vânzare, ci doar cu acei proprietari care veneau la moară. Prețul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacției este sub 2.000.000 euro.

A doua zi, în data de 18 octombrie 2006, R.S. și Ș.I. au mers în com. Roșiești, unde s-au întâlnit cu A.I. Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unei su.prafețe de teren luată la Primărie, iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul. Aici, inculpatul i-a arătat părții vătămate o su.prafață mare de teren spunându-i că în acea zonă ar putea cumpăra teren pentru partea civilă.

Partea vătămată R.S. a luat probe de sol și a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.

În aceeași zi, între S.C B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul a fost mandatat să cumpere, în numele părții vătămate, terenuri agricole în localitatea Roșiești în su.prafață de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părți.

S-a încheiat și anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta și de Ș.I., în care s-a stabilit ca prețul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare cumpărare.

În aceeași zi, partea vătămată i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.

Potrivit contractului, inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roșiești, să verifice dacă acele terenuri nu sunt indisponibilizate sau grevate de sarcini, urmărite pentru datorii, scoase din circuitul civil sau dacă au mai fost înstrăinate.

În vederea achiziționării terenurilor identificate și convenite de comun acord să fie cumpărate, mandantul urma să acorde mandatarului avansuri bănești ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menționate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părți pentru fiecare tranzacție finalizată.

Partea vătămată s-a întors acasă în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.

A pus un anunț la primărie prin care își exprima intenția de a cumpăra 500 ha teren agricol pe raza comunei Roșiești.

Ca urmare a acestui anunț, a fost contactat de mai mulți proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL București.

A reușit să achiziționeze cu acte autentice su.prafața de 23,63 ha teren.

În data de 6 noiembrie 2006, inculpatul A.I. i-a trimis prin fax părții vătămate un act sub semnătură privată, semnat de el și de Ș.I., în care i-a adus la cunoștință părții vătămate că s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare pentru su.prafața . de 50 ha teren (deși în realit. a)te erau acte doar pentru su.prafața de 23,63 ha).

Partea vătămată R.S. i-a cerut acte doveditoare, iar inculpatul i-a trimis -prin fax procurile date de proprietari. Partea vătămată a constatat că su.prafața de teren nu este de 50 ha și i-a solicitat să-i trimită toate procurile, moment în care inculpatul A.I. i-a spus că i s-a stricat faxul, partea vătămată crezând această variantă.

Fiind convins că inculpatul a cumpărat 50 ha teren, partea vătămată i-a mai trimis, în data de 10 noiembrie 2006, încă 32.000 euro, pentru achiziționarea a încă 50 ha teren. A plătit, totodată, și comisionul către Ș.I., conform înțelegerilor dintre părți.

Din banii primiți de la partea vătămată, inculpatul A.I. și-a modernizat presa de ulei, cheltuind aproximativ 40.000 lei în loc să cumpere terenuri, fără a-i spune părții vătămate acest aspect.

În luna decembrie 2006, partea vătămată a venit în România să semneze actele autentice pentru cele-100 ha teren despre care știa că sunt cumpărate.

Pentru a-i crea convingerea că a cumpărat 100 ha teren, inculpatul A.I. a luat de la primărie copii de pe mai multe titluri de proprietate, însă le-a xerocopiat doar pe față, unde este trecută su.prafața totală a terenurilor, întrucât pe verso se putea vedea locația exactă a parcelelor, locație care nu coincidea în totalitate cu cea stabilită conform înțelegerii.

Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul și a constatat că acesta are acte autentice doar pentru su.prafața de 23,63 ha teren. L-a întrebat unde sunt actele pentru restul su.prafeței, moment în care inculpatul i-a prezentat copiile titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notar la Bârlad, iar în două săptămâni pot fi semnate actele autentice.

Partea vătămată a adunat su.prafețele de teren de pe titlurile de proprietate prezentate de inculpat și a constatat că sunt în total 90 ha. A spus .că e bine așa și au mers la notar, unde partea vătămată a semnat actele pentru su.prafața de 23,63 ha teren.

Tot atunci, inculpatul A.I. a întrebat partea vătămată dacă nu dorește să cumpere teren într-o zonă alăturată celei convenite inițial. Au mers împreună și au văzut terenul, iar partea vătămată R.S. a fost de acord să cumpere.

Au încheiat contractul, datat 8 decembrie 2006, prin care A.I. se obliga să cumpere părții vătămate teren agricol pe raza com. Roșiești (200 ha), în pct. „I. 2" și „I. 3", stabilind un preț de 600 euro/ha.

Pentru achiziționarea acestor terenuri, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro (din care 5.800 euro în bani și 1.200 euro reprezintă contravaloarea unui calculator pe care partea vătămată l-a cumpărat din Danemarca), du.pă care s-a reîntors în Danemarca.

Du.pă ceva timp, tot în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul A.I. l-a sunat pe R.S. și i-a spus că există posibilitatea de a cumpăra mai mult teren odată întrucât știe niște profesori care stau în București și care vin în luna ianuarie 2007 acasă la Roșiești, care au titlu comun de proprietate, doresc să vândă, fiind un moment prielnic pentru a cumpăra.

Partea vătămată a crezut cele spuse de inculpat și i-a trimis 20.000 euro printr-un nepot de-al său ce studiază în București, numitul K.K., în data de 20 decembrie 2006.

Inculpatul a declarat că banii primiți de la partea vătămată și pentru executarea celui de-al doilea contract i-a cheltuit tot pentru modernizarea presei de ulei.

La sfârșitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pentru a-l întreba care este situația cu terenurile, întrucât avea câteva zile libere și dorea să vină în România.

Inculpatul nu a răspuns la telefon, iar partea vătămată a început să se îngrijoreze. Atunci a primit un e-mail de la fiul inculpatului în care era anunțat că tatăl său cheltuise banii pe care i-a trimis partea vătămată și că, dacă vrea să mai cumpere un teren, să mai trimită bani.

Abia atunci partea vătămată a realizat ce se întâmplă și a venit.de urgență în România. R.S. a fost așteptat de inculpatul A.I. la aeroport, ia acesta i-a spus că nu mai are banii pe care i i-a trimis întrucât a plătit o amendă către de organele de control.

Au venit amândoi la Vaslui, iar aici partea vătămată R.S. a mai cumpărat 15 ha teren direct de la proprietarii pe care-i găsise inculpatul, însă a plăti cu banii pe care-i avea la el.

În vederea recu.perării prejudiciului, partea vătămată i-a solicitat să facă un angajament de plată la notariat, autentificat din 30 ianuarie 2007, angajament de plată care a fost pus în executare, însă prejudiciul nu a fost recuperat.

Inculpatul nu a recunoscut fapta susținând, în esență, că între el și partea civilă a fost încheiat un contract de prestări servicii a cărui derulare s-a blocat ca urmare a faptului că partea civilă nu a mai primit bani.

S-a reținut că susținerile inculpatului sunt adevărate sub un prim aspect, în sensul că între el și partea civilă a existat o convenție civilă în executarea căreia partea civilă se obliga să-i achite acestuia, în avans, sumele necesare pentru achiziționarea la fiecare tranșă a către 50 ha teren. Inculpatul se obliga să identifice su.prafețele de teren ce puteau fi cumpărate, să verifice care era situația juridică a acelor terenuri și să facă demersuri pentru întocmirea actelor autentice în vederea cumpărării acelor su.prafețe de teren în numele părții civile.

S-a reținut că, în executarea acestui contract, în primă fază, ambele părți și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Partea vătămată a achitat suma de 62.000 euro, iar inculpatul a inițiat demersuri pentru: identificarea proprietarilor, lămurirea acestora pentru a vinde, stabilirea situației juridice a terenurilor, în contextul în care, însă, inculpatul a cheltuit o parte din bani și pentru alte lucrări, respectiv modernizarea presei de ulei și nu putea continua activitatea de achiziționare de terenuri, a hotărât să-i creeze părții vătămate o aparență juridică ce nu corespundea cu realit. a)tea pentru a o determina să mențină convenția civilă și să dea în continuare bani sub pretextul că urma să cumpere în continuare terenuri. Astfel, la 06 noiembrie 2006 inculpatul i-a trimis părții vătămate un fax cu o notă în care o anunța că a cumpărat 50 ha și că pentru continuarea activității trebuie să-i mai trimită bani. La solicitarea părții vătămate, inculpatul i-a trimis copii de pe actele încheiate și când partea vătămată i-a cerat explicații, întrucât din acte rezulta că a cumpărat o su.prafață mai mică, acesta a motivat că i s-a stricat faxul și nu mai poate trimite copii de pe toate actele.

S-a apreciat că acesta este momentul în care inculpatul a început activitatea lui de inducere în eroare a părții vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate.

În acest context, s-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune îl reprezintă suma de 29.000 euro, respectiv 204.768,7 lei, calculat la cursul de schimb al monedei euro în lei la data fiecărei plăți.

Instanța de fond a reținut că inculpatul a indus în eroare partea vătămată și a menținut-o în această stare pentru executarea în continuare a contractului, cauzându-i un prejudiciu, scopul fiind obținerea pentru sine a unui interes material. S-a reținut că este su.port probatoriu atât susținerea inculpatului precum că ar fi folosit banii primiți de la partea vătămată pentru modernizarea presei de ulei și că i-ar fi folosit în acest scop cu acordul acesteia, precum și aceea că banii folosiți ar fi reprezentat comisionul ce i se cuvenea pentru întreaga afacere proiectată, respectiv cumpărarea su.prafeței de 350 ha teren. Potrivit prevederilor contractului, inculpatul ca mandatar putea solicita plata unui comision convenit însă pentru fiecare tranzacție finalizată.

S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune este nerecu.perat, iar valoarea stabilită prin expertiza extrajudiciară și care, de altfel, nu constituie o probă în sensul C. proc. pen., stabilește o sumă pe care ar datora-o inculpatul părții civile în condițiile în care se iau în calcul inclusiv su.prafețele de teren plătite de partea civilă din bani proprii și care nu au legătură cu. suma de 59.000 euro reținută ca prejudiciu cauzat prin infracțiune.

Ca atare, s-a stabilit că fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., iar agravanta prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. este determinată de prejudiciul care, calculat la cursul de schimb al monedei euro la data efectuării fiecărei plăți, depășește suma de 200.000 lei, pentru acest considerent fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute în vedere gradul de.pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului și atitudinea acestuia în timpul procesului. Pentru conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei, prima instanță a apreciat că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., situație în care pedeapsa aplicată inculpatului s-a situat sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă, apreciindu-se că, dat fiind pericol social al faptei comise, precum și atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, nu sunt elemente care să îndreptățească aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel inculpatul A.I. și partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL, criticând-o pentru nelegalit. a)te și netemeinicie.

Partea civilă a criticat sentința în latura civilă a cauzei, susținând ca s-a reținut cuantumul prejudiciului ca fiind, de 59.000 euro, în condițiile în care s-a făcut dovada existenței prejudiciului în cuantum de 74.000 euro.

Inculpatul a criticat sentința atât în latura penală, cât și civilă, susținând, în esență, că neexecutarea unor dispoziții din contracte civile poate atrage sancțiuni civile, dar nu și penale, întrucât lipsesc elemente constitutive esențiale ale infracțiunii de înșelăciune și, astfel, a solicitat achitarea în temeiul art. ll raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. Cu privire la prejudiciu, a susținut că acesta nu este de 59 mii euro, ci cel mult de 32 mii euro, reprezentând cea de a doua tranșă de bani în derularea contractului cu partea civilă.

1.2. Prin Decizia penală nr. 54 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A.I. și de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, care a fost menținută.

S-a apreciat ca hotărârea atacată îndeplinește condițiile de legalitate si temeinicie pentru a fi menținută iar criticile invocate sunt nefondate.

împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL și inculpatul A.I.

Recursul inculpatului a fost fundamentat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17, 18 și 14 C. proc. pen. Critica principală, circumscrisă primului caz de casare a vizat adoptarea unei soluții de casare a deciziei penale atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel invocându-se că hotărârea nu este motivată.

Criticile referitoare la celelalte cazuri de casare, invocate în subsidiar, au vizat pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la ari 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenția și, respectiv, reținerea greșitei încadrări juridice a faptei și, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., redozarea pedepsei aplicate inculpatului, iar sub. aspectul modalității de executare a pedepsei, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Cât privește recursul părții civile, acesta nu a fost motivat în scris, iar cu prilejul formulării concluziilor orale, apărătorul ales al acesteia a susținut că există un act autentic prin care inculpatul recunoaște întreaga sumă de bani pe care o datorează și, ca atare, a precizat că nu mai susține recursul părți civile, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la acesta.

1.3. Prin Decizia nr. 3723 din data de 21 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dispus următoarele:

S-au admis recursurile declarate de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL și de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a casat decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Iași.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asu.pra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presu.pune îndatorirea acesteia de a răspunde la fiecare dintre criticile și apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care părțile sunt implicate.

Noțiunea de „proces echitabil" presupune ca instanțele să examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei și să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile întrucât numai în acest mod părțile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanța de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză s-a reținut că hotărârea instanței de apel nu cu.prinde o analiză proprie, temeinică a criticilor aduse de inculpat și de partea civilă cu privire la întinderea prejudiciului, încadrarea juridică a faptei, existența intenției de inducere în eroare, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte a apreciat ca fiind întemeiată susținerea recurentului inculpat potrivit căreia instanța de apel s-a limitat la a-și însuși sentința tribunalului, fără a prezenta argumentele proprii care au convins-o să adopte hotărârea pronunțată, constatându-se sub acest aspect că instanța de apel nu a procedat la o nouă examinare a cauzei și nu a răspuns motivat la fiecare dintre apărările formulate.

Împrejurarea că hotărârea instanței de apel nu cu.prinde o motivare detaliată cu privire la fiecare aspect invocat reprezintă și o nerespectare a existențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului, nefiind examinate în mod real și efectiv problemele esențiale care au fost su.puse analizei instanței.

În consecință, s-a constatat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., ceea ce conduce la adoptarea unei soluții sprijinite pe dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. x) C. proc. pen., astfel că celelalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat nu au mai fost su.puse analizei instanței.

1.4. Trimis spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 18 iunie 2012.

Partea civilă și inculpatul au reiterat motivele invocate în apel. Astfel, partea civilă a susținut că prejudiciul cert este de 74.629,875 euro și vizează toate sumele primite de inculpat pe întreaga perioada de derulare a contractului.

Totodată partea civilă a solicitat și reaprecierea probelor administrate în latura penală întrucât intenția inculpatului de a o induce în eroare a existat încă de la încheierea contractului de prestări servicii din 18 octombrie 2006. Inculpatul a invocat din nou lipsa elementelor constitutive esențiale ale infracțiunii de înșelăciune și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 raportat la 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, date și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele: „punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de numitul Ș.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen."

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut situația de fapt expusă în considerentele hotărârii apelate.

Prin rechizitoriu s-a reținut că „intenția inculpatului A.I. de a induce în eroare partea vătămată reiese, în primul rând, din actul încheiat la data de 6 noiembrie 2006, prin care inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate că a cumpărat 50 ha teren, deși în realitate cumpărase doar 23,63 ha, in al doilea rând, intenția de a înșela a rezultat din faptul că inculpatul i-a prezentat părții vătămate mai multe xerocopii (față) ale unor titluri de proprietate, afirmând că actele pentru cumpărarea acelor terenuri sunt la notariat, în condițiile în care el nici nu discutase cu proprietarii."

Au fost audiați în calitate de martori proprietarii ce figurau pe acele titluri de proprietate, precum și Ș.I., reprezentantul S.C S. SRL Focșani cu care partea vătămată încheiase contractul din data de 17 octombrie 2006.

Inculpatul a fost de acord să dea declarație în cauză. El a susținut că în'baza convenției civile pe care a avut-o cu partea vătămată, a cumpărat 48 ha teren și a primit, în tranșe, de la partea vătămată 91.000 euro, în care este inclusă și contravaloarea unui laptop. Nu a fost stabilit un termen în care trebuia să achiziționeze terenurile pentru partea vătămată, iar asu.pra comisionului, părțile au convenit ulterior ca acesta să reprezinte diferența dintre prețul plătit la hectar și 625 euro, fără a fi precizata o sumă fixa. Inculpatul a folosit partea din bani ce i se cuvenea ca și comision pentru modernizarea presei de ulei pe care o avea - cu acordul părții vătămate.

Du.pă ce a achiziționat cele 48 ha teren, inculpatul a făcut, în continuare demersuri pentru a identifica alte su.prafețe de teren ce puteau fi cumpărate, dar partea - vătămată a renunțat să mai trimită bani.

La instanța de fond, au fost audiați martorii din lucrări: P.S., C.G., C.M. - persoane cu privire la care inculpatul a prezentat părții civile copii de pe titlurile de proprietate cu motivarea că a făcut demersuri să cumpere su.prafețele de teren înscrise în acestea.

Inculpatul și-a propus în apărarea proba cu martorii: L.V., T.V., A.C., C.V., A.L., și a depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.

T.V., secretarul Primăriei Roșiești, a declarat că inculpatul a prezentat la primărie contractul încheiat cu partea civilă, a specificat că dorește să cumpere teren într-o anumită zonă și a făcut afișe prin care prezenta oferta sa de a cumpăra teren. Ulterior inculpatul a făcut demersuri pentru a contacta persoane ce dețineau terenuri în acele zone și pentru a rezolva situația juridică a unora dintre proprietari.

L.V. a declarat că inculpatul l-a contactat și s-a încheiat între ei o convenție privind vânzarea a 60 ari în pct. Chiricea. A primit de la inculpat suma de 9 milioane lei însă nu a mai fost încheiat contractul de vânzare cumpărare întrucât soția martorului este plecată în Italia, și trebuia să semneze și ea.

Alexiu Lucica a declarat că inculpatul a ajutat-o să vândă o su.prafață de teren iar banii au fost dați de cetățeanul străin care a cumpărat teren. Inculpatul a făcut demersuri pentru refacerea titlului de proprietate și a achitat costul pentru documentația cadastrală.

Inculpatul a depus la dosar un „Raport de expertiză financiar contabilă". Rezultă din concluziile acestei expertize extrajudiciare că suma pe care o are de plătit inculpatul față de SC B.S.T.D.I. SRL București este 30.367,94 euro.

Cu ocazia rejudecării apelului, a fost ascultat și martorul Hobjilă Constantin care a relatat că atât el cât și alte persoane au vândut terenuri inculpatului care reprezenta o societate a unui cetățean străin.

Actele se întocmeau la notariat, notarul i-a dat banii martorului, iar de acte se ocu.pa tot inculpatul. Acesta era contactat de oamenii din sat care aveau terenuri de vânzare.

Situația de fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în toate fazele procesuale (plângerile și declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor, copiile contractelor de vânzare cumpărare dintre inculpat (mandatar al SC B.S.T.D.I. SRL), chitanțele și celelalte înscrisuri, este practic, până la un anumit moment dat, cea expusă în considerentele sentinței atacate - respectiv sentința penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui.

Astfel, inculpatul A.I. este cetățean al com. Roșiești și are în proprietate o moară și o presă de ulei.

Numitul R.S. este cetățean danez și este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga,, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL București care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră.

Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S. acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta a luat legătura cu un agent imobiliar, respectiv Ș.I. agent imobiliar al SC S. SRL Focșani. Acesta i-a comunicat că are informații precum că un cetățean de pe raza corn. Roșieiști, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.

La data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacții imobiliare privind achiziționarea a 350 ha teren agricol în extravilanul corn. Roșiești, jud. Vaslui.

Inculpatul A.I. are o moară în corn. Roșiești și, din discuțiile cu diferiți cetățeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-și vândă terenurile. Așa după cum el însuși a declarat, nu a discutat cu toți proprietarii terenurilor, pe care ulterior i-a prezentat lui R.S., ci doar cu acei proprietari care veneau la moară.

Prețul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacției era sub 2.000.000 euro.

La data de 18 octombrie 2006, R.S. și Ș.I. au mers în corn. Roșiești, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I.

Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unor suprafețe de teren luată de la Primărie iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul.

R.S. a luat probe de sol și a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.

În aceeași zi, între SC B.S.T.D.I. SRL București, reprezentată de R.S. și inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul â fost mandatat să cumpere în numele părții vătămate terenuri agricole în localitatea Roșiești în su.prafață de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părți.

S-a încheiat și anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta și de Ș.I., în care s-a stabilit ca prețul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare recumpărare.

În aceeași zi, R.S. i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziționarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.

Potrivit contractului inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roșieiști, să verifice dacă acele terenuri nu erau indisponibilizate sau grevate de sarcini, scoase din circuitul civil.

În vederea achiziționării terenurile identificate și convenite de comun acord să fie cumpărate mandantul urma să acorde mandatarului avansuri bănești ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menționate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părți pentru fiecare tranzacție finalizată.

R.S. s-a întors în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.

A pus un anunț la Primărie prin care își exprima intenția de a cumpăra 500 teren agricol pe raza comunei Roșiești.

Ca urmare a acestui anunț a fost contactat de mai mulți proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL București.

A reușit să achiziționeze cu acte autentice su.prafața de 23,63 ha teren.

Du.pă încheierea contractului la data de 18 octombrie 2006, a arătat R.S., în declarația dată în fața instanței, că la sfârșitul lunii octombrie era în Africa când a fost sunat de Ș.I. care i-a spus că a întocmit formalitățile pentru 50 ha.

R.S. a reziliat contractul cu firma condusă de Ș.I. și a încheiat, în nume personal, cu inculpatul, un nou contract de mandat, continuând finanțarea.

Astfel, prin rechizitoriu, se prezintă ca manopere dolosive utilizate de inculpat, faptul că i-ar fi spus lui R.S. că ar fi încheiat la data de 06 noiembrie 2006 contracte de vânzare-cumpărare pentru su.prafața de 50 ha teren și în realitate ar fi cumpărat doar 23.63 ha. De asemenea s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul ar fi prezentat părții vătămate mai multe xerocopii (față) a titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notariat.

Prima instanță a reținut că manoperele dolosive au constat într-un fax trimis de inculpat lui R.S.; când acesta a cerut explicații, întrucât din acte nu rezulta întreaga su.prafață, inculpatul ar fi afirmat că s-a stricat faxul și că nu mai poate trimite copii de pe toate actele. In aceste condiții R.S., i-a mai trimis inculpatului încă 32.000 euro.

Aceste aspecte sunt nedovedite, rezultând doar din declarația numitului R.S., care nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă și ele nu au aptitudinea de a determina o persoană să încheie sau să execute un contract.

Momentul încheierii contractelor și clauzele esențiale ale acestora sunt relevante la stabilirea existenței sau nu a manoperelor de inducere în eroare a partenerului de natură a atrage existența infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Există două contracte de prestări servicii, unul încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL și altul încheiat cu persoana fizică R.S. și ambele contracte sunt analizate ca un tot.

La data de 18 octombrie 2006, inculpatul a încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de R.S., în calitate de administrator, un contract prin care a fost mandatat să cumpere pentru această societate su.prafața de 350 ha teren pe raza comunei Roșiești județul Vaslui.

La data semnării acestui contract de mandat a primit suma de 32.000 euro.

Inculpatul a încheiat cu R.S., persoana fizică, un alt contract la data de 08 decembrie 2006, în baza căruia a primit, la data încheierii contractului suma de 7.000 euro, iar la data de 20 decembrie 2006, suma de 20.000 euro.

R.S., prin adresa din 7 decembrie 2006 comunică către SC S. SRL Focșani, reprezentată de Ș.I., rezilierea în mod unilateral a contractului fără număr și neînregistrat, încheiat la data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL și SC S. SRL, prin care s-a intermediat cumpărarea a 350 ha teren agricol, pe raza județului Vaslui.

După ce se dispune rezilierea contractului încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, se perfectează un nou contract, cu același obiect, la data de 08 decembrie 2006, cu persoana fizică R.S., în nume propriu.

Instanța de fond a reținut că data începerii acțiunii de inducere în eroare a partenerului de afaceri, data de 6 noiembrie 2006, stabilindu-se că acesta este „momentul în care inculpatul a. început activitatea lui de inducere în eroare a părții vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate".

În speță nu se poate vorbi de manopere de inducere în eroare a partenerului, la data încheierii contractului de mandat - 18 octombrie 2006. La 6 noiembrie 2006 era încheiat doar un singur contract cu SC B.S.T.D.I. SRL, contract care era deja în curs de executare.

Instanța de fond a reținut că, „fără a fi indusă în eroare partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condițiile stipulate" dar nu a precizat care sunt aceste condiții și la care din contracte se referă, și mai ales, nu a luat în considerare atitudinea subiectivă a părții vătămate care îi preda în continuare sume de bani, inculpatului, pentru a continua activitatea.

R.S. s-a deplasat cu inculpatul la notar, ocazie cu care a constatat că nu se pot încheia acte decât pentru 23,63 ha, dar, cu toate acestea a acceptat să încheie un nou contract, în nume propriu și i-a pus la dispoziție sumele de bani necesare.

Textul legii, care încriminează infracțiunea de înșelăciune în convenție face trimitere clară la clauzele esențiale ale contractului și stabilește că partea înșelată trebuie adusă, prin activitatea frauduloasă a partenerului, în situația de a continua să recunoască aceste clauze esențiale și să le respecte, respectiv să le execute, deși efectele sunt altele decât cele convenite la încheierea convenției.

În speță, clauzele contractuale au caracter general și permiteau părților întocmirea unor acte adiționale care să consemneze: poziționarea terenului, valoarea contractului, sumele pe care le are de încasat mandatarul pentru fiecare tranzacție, conturile și data la care se vărsau aceste sume.

Sumele acordate în avans mandatarului nu au fost consemnate în totalitate prin acte emanând de la cele două părți, la data remiterii lor, dar inculpatul a recunoscut primirea banilor, chiar în lipsa unor acte legale.

Nici împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredințate de mandant, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reținută ca o activitate care să se circumscrie infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului și data la care mandantele trebuia să achite cheltuielile făcute în, executarea mandatului îi dădeau dreptul inculpatului de a reține aceste sume ce i-au fost puse la dispoziție.

Mai mult, conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul să primească comision și să-i fie acoperite cheltuielile.

Împrejurarea că o parte dintre martorii din lucrări audiați și de prima instanță, nu-și explică în ce condiții copii ale titlurilor lor de proprietate au ajuns în posesia inculpatului nu dovedește, existența unor manopere de inducere în eroare din partea inculpatului.

Chiar martorul H.I., audiat în apel, a relatat despre faptul că, în urma anunțurilor făcute cu privire la cumpărarea terenurilor agricole în zonă, inculpatul era contactat de diverși săteni ce erau interesați de vânzarea terenurilor.

Martorul T.V., secretar al Primăriei Roșiești, relatează, în declarația de la fila 346 dosar u.p. că inculpatul „a pus afișe la Primărie" privind cumpărarea de terenuri agricole. Mulți săteni și-au manifestat intenția de a vinde terenurile, mai ales că zonele în care inculpatul voia să cumpere erau greu accesibile „pârloagă", nelucrate de ani de zile.

De mai multe ori a venit la primărie inculpatul, însoțit de unele persoane care solicitau titluri de proprietate pentru a începe procedurile de vânzare. Este posibil ca o parte dintre aceste persoane să-i fi dat inculpatului copii de pe titlurile de proprietate în care erau trecuți toți cei îndreptățiți de obicei titlurile de proprietate vizând mai mulți moștenitori.

În acest sens, martora Z.C. (fila 179 dosar u.p.) explică în declarația sa că a vrut să vândă terenul moștenit de la soțul său, dar fiu său, moștenitor, și el trecut în titlul de proprietate, a refuzat. în aceste condiții, a fost „ scris un alt titlu" sau o copie pe care i-a dat-o inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul nu a stat în pasivitate du.pă încheierea contractului incriminator ci a făcut numeroase diligente pentru executarea acestora, deși în aceste nu erau prevăzute termene sau condiții, discuțiile și întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu R.S. și nepotul acestuia, pe toată durata derulării contractelor - aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, ale inculpatului și ale părții vătămate - toate acestea exclud reaua credință a inculpatului A.I.

Copiile contractelor de vânzare-cumpărare, chitanțele (filele 98-283 dosar u.p.) precum și declarațiile martorilor, fac dovada faptului că inculpatul a cumpărat terenuri pentru SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de partea vătămată.

Sub aspect probator este relevantă și declarația dată de Ș.I., la urmărirea penală (fila 183).

Acesta relatează că, la data de 06 noiembrie 2006, a mers la A.I. unde a verificat documentele ce nu puteau fi autentificate la notar fără R.S. și nu a constatat nereguli. Ș.I. a susținut că documentele vizau actele de vânzare cumpărare între A.I. și proprietarii terenurilor și că a fost rugat de R.S. să le verifice. „în mod sigur ele mai trebuiau autentificate la un notar public în Bârlad", în prezența lui R.S. și a lui Ș.I., după care „vânzarea era definitivă".

Astfel, la articolul 215 alin. (3) C. pen., legiuitorul a înțeles să prevadă că: „Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, trebuie săvârșită în așa fel încât, fără aceasta eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în'condițiile stipulate".

În privința înșelăciunii în convenții, astfel cum, chiar denumirea o sugerează, se manifestă cu ocazia încheierii sau executării unui contract, ocazie cu care, făptuitorul, prin intermediul unor manevre dolozive, viclene, reușește să creeze o falsă reprezentare a realității victimei, care se decide să încheie să execute un contract.

Aceste manevre viclene trebuie să fie hotărâtoare, fapt ce se deduce și din însăși prevederile normei incriminatoare, care arată că .fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executai contractul în condițiile stipulate".

Dacă ne raportăm la momentul „încheierii convenției" trebuie ca aceste mașinațiuni să determine luarea hotărârii de a încheia respectivul contract, nefiind vorba de înșelăciune dacă de pildă, oricum actul ar fi fost încheiat (și fără respectivele manevre)

A „menține în eroare" înseamnă că. prin acțiunile sale, făptuitorul conservă (menține) în mintea victimei eroarea (starea de falsă reprezentare a realității).

Înșelăciunea se referă la o acțiune intenționată de inducere în eroare existentă la momentul încheierii contractului, ori neexecutarea intervine ulterior încheierii acestuia. In plus, neexecutarea unor dispoziții (obligații) contractuale, determină o răspundere contractuală și nu penală.

În ce privește scopul cu care se săvârșește fapta, acesta este unul bine determinat de norma, mai precis „cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material, injust" prin urmare fapta trebuie a fi săvârșită cu intenție directă (să fi prevăzut și urmărit rezultatul).

În cazul în care eroarea se induce din greșeală, culpă, arunci nu vor fi întrunite condițiile cerule de lege pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune, aceasta fiind posibila (pedepsibilă) numai în varianta intenționată.

În rechizitoriu s-a reținut că primul contract de prestări servicii cu partea vătămată SC B.S.T.D.I. SRL a fost încheiat la 18 octombrie 2006, iar manoperele frauduloase de inducere în eroare, care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții au avut loc la data de 06 noiembrie 2006, când inculpatul i-a comunicat părții vătămate că a cumpărat în folosul ei 50 ha teren, când în realitate achiziționase doar 23 ha.

Acest aspect este preluat și de instanța de fond în situația factuală reținută. Deja ne aflăm în faza de executare a contractului pentru care erau prevăzute termene, condiții, modalități.

Faptul că inculpatul a achiziționat numai 23 ha în loc de 50 și că i-a prezentat părții vătămate copii de pe titluri de proprietate ce vizau și alte su.prafețe de teren decât cele ce fuseseră deja cumpărate, nu pot fi nicidecum considerate ca manopere delosive, viclene, de natură să determine partea vătămată să execute în alte condiții contractul, mai ales că pentru executarea contractului nu se prevăzuse un anumit termen.

Esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este ca manoperele frauduloase de inducere în eroare a părții vătămate să existe la momentul încheierii convenției în raport de clauzele esențiale ale contractului.

Împrejurarea că ulterior încheierii contractului una din părți nu înțelege să-și execute obligațiile convenite, conform clauzelor contractuale, sau le execută cu cealaltă parte contractantă, nu se circumscrie cerințelor art. 215 alin. (3) C. proc. pen.

Neexecutarea unor dispoziții contractuale sau executarea necorespunzătoare a acestora, cum este în cauza de față, poate atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.

Obiectul acestui contract și modalitatea de executare sunt stabilite prin clauze cu caracter general, la fel și valoarea comisionului (fila 202 dosar u.p).

„Mandatarul va cumpăra irevocabil și fără sarcini în numele si pe seama mandantului terenuri agricole în localitatea Roșești, județul Vaslui în suprafața de aproximativ 3 50 ha la preturile convenite de părți."

"În vederea achiziționării terenurilor identificate si convenite de comun acord urmând a fi cumpărate, mandantul va acorda mandatarului avansuri bănești in conturile si la datele stabilite de comun acord. Toate sumele acordate drept avansuri vor fi justificate de către mandatar prin acte Justificative."

"Valoarea contractului se va stabili de comun acord cu părțile.

În schimbul încheierii actelor juridice menționate mai sus mandantul va achita mandatarului un comision stabilit intre părți pentru fiecare tranzacție finalizată."

Contractul nr. 2 pe care l-a luat în considerare acuzarea la reținerea infracțiunii de înșelăciune în convenții este un contract de sine stătător, nu face nici o referire la contractul datat 10 octombrie 2006.

În acest contract se stabilește că inculpatul A.I. se angajează în calitate de mandatar sa cumpăr pentru R.S. o su.prafața de 200 ha teren. În contract s-a prevăzut ca cheltuielile ce revin părților până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sa fie su.portate în părți egale intre mandatar si mandante.

Nici la acest contract nu se stabilește un termen maxim de executare. Faptul că ulterior datei de 18 octombrie 2006, respectiv la data de 08 decembrie 2006, partea vătămată - de această dată, în nume propriu - încheie un alt contract de mandat cu inculpatul, exclude reaua credință a inculpatului.

Singurele clauze esențiale ale contractului încheiat cu partea vătămata se refera la obligația inculpatului de a identifica persoanele care voiau sa vândă teren, de a negocia cu acestea prețul, de a pregăti actele necesare pentru ca partea vătămată sa se prezinte la notariat, in vederea autentificării actului.

Celelalte clauze contractuale aveau o formulare cu caracter general, situație în care nu li se poate recunoaște acestora caracterul de clauze esențiale, fără de care existenta contractului si executarea acestuia nu ar fi fost posibila.

Împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredințate de mandate, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reținuta ca o activitate care sa se circumscrie infracțiunii de înșelăciune in convenții. C. civ. stabilește clar ca pentru folosirea de către mandatar in interes propriu a sumelor primite de la mandante, mandatarul datorează dobânzi, fiind deci vorba de o răspundere civila. Pe de alta parte ne aflam în prezența unui mandat cu titlu oneros.

Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului si data la care mandantele trebuia sa achite cheltuielile făcute in executarea mandatului dădeau dreptul celeilalte părți de a retine aceste sume din sumele care i-au fost puse la dispoziție. Mai mult conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul la comision si la restituirea cheltuielilor făcute in executarea mandatului du.pă fiecare tranzacție în parte.

Pentru a stabili cuantumul pagubei pretins suferite de partea vătămata, instanța a reținut ca inculpatul a primit de la partea vătămata 32.000 euro prin ordin de plata, 32.000 euro numerar, in baza contractului datat 18 octombrie 2006 și suma de 2700 euro in doua transe în baza contractului nr. 2 din 8 decembrie 2006. în cauză, eventualele pretenții se pot stabili doar într-un cadrul procesual corect, stabilindu-se corect raporturile juridice, părțile, normele legale incidente.

În soluționarea laturii civile a cauzei trebuie să se stabilească paguba reală suferită de partea civilă, ceea ce presu.pune, în cazul unui mandat cu titlu oneros ca mandantele trebuie sa achite mandatarului comisionul și celelalte cheltuieli făcute în executarea mandatului.

1.5. Prin Decizia penală nr. 48 din 28 martie 2013 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinței penale nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desființat-o integral

Rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.I., pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL București împotriva aceleiași sentințe.

A respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea fondului și a apelului inculpatului, au rămas în sarcina statului.

A obligat partea civilă apelantă să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului.

II.l. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S.

Ministerul Public a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior și a susținut că în esență Curtea de Apel a reținut, situația de fapt corectă, însă a arătat că în speță ar fi vorba de un litigiu civil.

A susținut că fapta inculpatului prin care a primit de la partea vătămată mai multe sume de bani, pe parcursul derulării unui contract; fără să își achite parțial obligațiile care îi reveneau nu este o faptă de natură civilă așa cum a reținut instanța, ci este o infracțiune de înșelăciune în contracte, pentru că în mod constant, pe parcursul derulării contractului, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății cu intenția de a o înșela pe partea vătămată. Astfel, acesta a i-a prezentată părții vătămate o hartă a terenurilor pe care urma să le achizițio