ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1657/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1657/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Rechizitoriul nr. 638/P/2004 din 10 octombrie

2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpaților M.I. și M.L.M., ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în

calitate de administratori ai SC A.P.C. SRL și SC S.C. SRL Fălticeni, în

perioada iunie 2003 - iulie 2004 au indus și menținut în eroare mai multe

persoane juridice cu prilejul încheierii și derulării unor contracte prin

folosirea de calități mincinoase sau emiterea unor file C.E.C., cunoscând că nu

au acoperirea necesară, precum și faptul că au omis să evidențieze în actele

contabile ale firmelor administrate operațiunile comerciale efectuate și

veniturile realizate, neplătind în acest fel contribuțiile datorate bugetului de

stat, cauzând un prejudiciu total de 2.972.049.041 lei, rămas nerecuperat.

În actul de sesizare s-a reținut că cercetările

demarate urmare a plângerilor penale formulate în cursul anului 2004 de către

reprezentanții SC S. SA București - Sucursala Adjud, SC M. SRL Galați și SC

A.C.N.C. SRL Suceava - prin care au reclamat că pe parcursul derulării

activităților comerciale cu firmele aparținând celor doi inculpați, au fost

induși în eroare cu privire la posibilitățile de plată și de achitare a

mărfurilor achiziționate, respectiv la disponibilului bancar al societăților

administrate existent în momentul eliberării filelor C.E.C., ca modalitate de

plată - au condus la stabilirea următoarei situații de fapt:

Sucursala Adjud, reprezentată de B.C., a formulat plângere penală la Poliția

mun. Fălticeni împotriva inculpatului M.I., director al SC A.P.C. SRL Fălticeni

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (vol. I dos. u.p., fila 34).

Între societățile sus-amintite, cea din urmă reprezentată de

inculpat, în calitate de director, s-a încheiat la data de 10 iunie 2003,

contractul de vânzare-cumpărare, în baza căruia, prima urma să livreze

materialele de construcții, iar cea administrată de către inculpați trebuia să

le achite contravaloarea mărfii prin ordin de plată, C.E.C. sau numerar.

SC A.P.C. SRL Fălticeni a intrat însă în interdicție bancară

la data de 03 noiembrie 2003, aspect ce i-a fost comunicat de bancă în aceeași

zi, atât telefonic, cât și în scris, prin somația din 03 noiembrie 2003 (vol. I

dos. u.p., fila 75- fila 77).

Ulterior, prin adresa din 19 noiembrie 2003, SC S. SA a

notificat pe cei doi inculpați că au 10 file C.E.C. emise în valoare de

1.340.848.252 lei, urmând a lua măsuri urgente pentru achitarea sumei (vol. I

dos. u.p., fila 41), iar prin adresa din 10 decembrie 2003, aceeași societate

i-a invitat la sediul firmei pentru a discuta modalitatea de stingere a datoriilor

(vol. I dos. u.p., fila 45).

Deși cunoștea că societatea a intrat în interdicție de

plată și conform normelor bancare trebuiau să fie predate filele C.E.C. rămase

neutilizate, la data de 08 ianuarie 2004 s-a încheiat procesul - verbal nr. 085

prin care inculpatul M.I. primea filele C.E.C. emise anterior intrării în

incidență de plată și se obliga să achite restanțele lăsând, totodată, la data

de 24 august 2004 fila C.E.C., emisă de SC R.B. SA pentru suma de 1.501.956.013

lei. Conform declarației numitei B.C., director al SC S. SA- Sucursala Adjud,

inculpații nu au respectat eșalonarea de plăți, conform graficului întocmit de

comun acord, iar fila C.E.C. menționată anterior a fost introdusă la plată,

fiind însă refuzată din lipsă de disponibil bancar (vol. I d0s. u.p., fila 46 -

fila 48, fila 60).

S-a stabilit, totodată, că la data primirii filei C.E.C.,

societatea păgubită nu a cunoscut faptul că societatea administrată de cei doi

inculpați se află în interdicție bancară, prejudiciul creat acesteia fiind de

1.450.807.300 lei (vol. I, dos. u.p., fila 35).

director general D.T. a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I.,

administrator al SC S.C. SRL Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune (vol. I dos. u.p., fila 78).

În conținutul rechizitoriului, s-a evidențiat în acest

context că, la data de 14 ianuarie 2004, prin actul adițional la statutul SC

S.C. SRL Fălticeni, autentificat la aceeași dată la Biroul Notarului Public „M.A.",

unic acționar și administrator al acestei societăți a devenit M.L.M.. Prin

procura autentificată la 08 iunie 2004, aceasta l-a împuternicit pe soțul ei,

inculpatul M.I. să „efectueze orice act privind activitatea economico-fmanciară

a societății" (vol. I dos. u.p., fila 234 - fila 252). Deși abia la data

de 04 noiembrie 2004 aceste modificări au fost operate la O.R.C., la data de 09

februarie 2004, cei doi inculpați au depus la SC B.R.B. SA, Sucursala Fălticeni

specimene de semnătură și au ridicat carnete cu file C.E.C.

Cu toate acestea, la data de 16 iunie 2004, inculpatul M.I.

s-a prezentat la sediul societății reclamante în vederea achiziționării de

materiale de construcții, precizând că este administrator al SC S.C. SRL

Fălticeni, aspect nereal, administrator fiind soția sa, M.L.M. Urmare a

înțelegerii avute cu societatea de la care a achiziționat materiale de

construcție, ca mijloc de plată a lăsat fila C.E.C., livrările s-au efectuat în

perioada 17 iunie 2004 -06 iulie 2004, fiind în valoare totală de 502.719.882

lei.

Inculpatul a lăsat fila C.E.C. ca mijloc de plată a

livrărilor, deși cunoștea că la data de 15 iunie 2004 SC S.C. SRL Fălticeni a

intrat în incidență de plăți, dat fiind că din lipsă de disponibil o filă C.E.C.

a fost refuzată la plată. Pentru a menține în eroare societatea reclamantă, la

data de 07 iulie 2004, inculpatul a emis un bilet la ordin, care nu a putut fi

decontat, motiv pentru, la data de 22 iulie 2004 a solicitat societății din

Galați o reeșalonare de plată.

Din valoarea totală a mărfurilor livrate, inculpatul a achitat

doar suma de 50.000.000 lei printr-o filă C.E.C. girată la 26 iulie 2004, iar

ulterior acestei date, pentru recuperarea diferenței, a fost introdusă în bancă

pentru plată fila C.E.C. emisă de același inculpat la data de 16 iunie 2004,

aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

În această modalitate, s-a creat SC M.M. SRL Galați un

prejudiciul de 452.719.882 lei, rămas nerecuperat.

A reținut procurorul de caz, că în raport de împrejurările

concrete în care inculpatul M.I. a desfășurat activitatea comercială cu societatea

reclamantă, precum și calitatea de administrator al inculpatei M.L.M., că în

sarcina amândurora se reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât

aceștia au cunoscut situația reală de imposibilitate de plată în care se afla

societatea. Mai mult, inculpatul M.I. s-a prezentat de fiecare dată ca

administrator al SC S.C. SRL Fălticeni.

data de 01 decembrie 2004, S.C. SC A.C.N.C. SRL Suceava - prin administrator C.D.

Constantin, s-a adresat organelor în drept cu plângere penală împotriva

reprezentanților SC A.P.C. SRL Fălticeni, reclamând săvârșirea de către aceștia

a infracțiunii de înșelăciune (vol. I dos. u.p., fila 258).

Din cercetările efectuate a rezultat că în data de 09 iunie

2004, urmare a relațiilor comerciale desfășurate, SC A.C.N.C. SRL Suceava a

livrat materiale de construcții către societatea inculpaților în valoare de

90.812.863 lei, pentru care a fost emis ca modalitate de plată la 16 iunie 2004

un bilet la ordin scadent la 03 iulie 2004 care, fiind introdus la plată, a

fost refuzat pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Luându-se legătura cu inculpatul M.I. pentru rezolvarea

situației, acesta a mai eliberat la 13 iulie 2004 alte trei bilete la ordin în

valoare de 5.618.228 lei cu data scadentă 23 iulie 2004, 45.000.000 lei cu data

scadentă la 16 iulie 2004 și 45.812.863 lei cu scadența la 21 iulie 2004,

bilete la ordin care au fost, de asemenea refuzate la plată, din același motiv.

S-a subliniat de către organul de urmărire penală că,

anterior emiterii acestor bilete la ordin, prin Încheierea nr. 45 din 29 martie

2004 a Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ,

Dosar nr. 43/F/2003 a fost ridicat dreptul de administrare al inculpaților și

s-a dispus numirea unui lichidator judiciar care a trimis somații pentru

predarea documentelor firmei (vol. I dos. u.p, fila 300 - fila 307).

În condițiile în care inculpatul M.I. nu mai avea

dreptul de administrator al SC A.P.C. SRL Fălticeni, continuând activitatea de

achiziție a materialelor de construcție și emitere de bilete la ordin, a indus

în eroare cu intenție SC A.C.N.C. SRL Suceava, cauzându-i un prejudiciu în sumă

de 96.431.091 lei.

În raport de cele prezentate, procurorul de caz a

arătat că se impune a se reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată ca urmare a faptului că au acționat în baza

aceleiași rezoluții infracționale, continuând să desfășoare activități

comerciale în condițiile în care aveau cunoștință de interdicția bancară în

care se aflau de fiecare dată și de imposibilitatea de a-și onora obligațiile

comerciale, inducând astfel în eroare administratorii firmelor păgubite.

Prejudiciul total cauzat prin săvârșirea de către cei doi

inculpați a infracțiunii de înșelăciune, indicat în rechizitoriu, este în

cuantum de 1.999.958.273 lei, rămas nerecuperat.

s-a solicitat D.G.F.P. Suceava efectuarea unui control la firmele inculpaților,

instituție care ulterior a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (vol. I dos. u.p., fila 342).

Cu această ocazie, s-a constatat că la SC A.P.C. SRL nu au

fost înregistrate 29 de facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la

SC C. SRL Suceava și SC L. SRL Suceava, impozitul pe profit și T.V.A.-ul

aferent fiind în valoare totală de 55.647.431 lei, 19 facturi fiscale,

reprezentând marfă achiziționată de la S.C. SC A.C.N.C. SRL Suceava, impozitul

pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 19.218.593 lei, 108

facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC S. SA Suceava,

impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 537.398.411

lei.

Din adresa din 27 ianuarie 2006 a D.G.F.P. Suceava, precum și

din actele de control (vol. II dos. u.p.) a rezultat că inculpații nu s-au

prezentat la control și nu au depus pentru S.C. A.P.C. SRL Fălticeni declarații

fiscale din anul 2003. S-a subliniat că pe perioada controlului au fost

reprezentați de lichidatorul judiciar, precum și faptul că inculpații nu puteau

opera în contabilitate, evidența trebuind predată lichidatorului, potrivit

legii.

La SC C. SRL Fălticeni, s-a constatat vânzarea stocului de

marfă fără documente contabile, fiind întocmit act de control și plângere

penală, suma datorată bugetului de stat fiind de 72.276.939 lei.

La SC S.C. SRL Fălticeni, s-a constatat că nu au fost

înregistrate 12 de facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC

M. SRL SRL ce a fost comercializată ulterior, impozitul pe profit și T.V.A.-ul

aferent fiind în valoare totală de 73.366.367 lei și 34 facturi fiscale,

reprezentând marfa achiziționată de la SC C. SRL, ce a fost comercializată

ulterior, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de

214.183.027 lei. Nici în această situație, inculpații nu s-au prezentat la

control și nu au depus bilanțul contabil al societății din anul 2003.

Referindu-se la prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin

neevidențierea operațiunilor comerciale în contabilitatea firmelor, acuzarea a

arătat că acesta este în sumă de 972.090.768 lei și a rămas nerecuperat.

A arătat procurorul de caz că situația de fapt reținută în

rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerile și

declarațiile părților civile (fila 34, fila 60 - fila 61, fila 78 - fila 88, fila

93 - fila 96, fila 258, fila 259, fila 286 - fila 288, fila 342 dos. u.p. vol.

I); actele de control (fila 1 - fila 370 dos. u.p. vol. II); declarațiile martorilor

(fila 62-fila 65, fila 115-fila 121 dos. u.p. vol. I) coroborate cu declarațiile

învinuiților (fila 9 - fila 26, fila 320 - fila 324 dos. u.p. vol. I).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la

data de 12 octombrie 2006 sub nr. 3274/86/2006.

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați:

inculpații M.I. (filele 106 - 107 dos. fond, vol. I) și M.L.M. (filele 138 -

139 dos. fond, vol. I); martorii din lucrări: A.N. (fila 230 dos. fond., vol.

I), S.E.R. (fila 305 dos. u.p., vol. I), B.R. (fila 304 dos. fond, vol. I),

precum și martorii C.C. (fila 337 dos. fond, vol. I), M.E. (fila 360 dos. fond vol.

II) și M.I. (fila 417 dos. fond vol. II) propuși de inculpați.

În virtutea rolului activ, instanța de fond, în raport

de susținerile inculpatului M.I., dar și de conținutul adresei din 16 noiembrie

2004 înaintată acestuia de către D.G.F.P. Suceava, la termenul de judecată din

data de 18 aprilie 2007, a solicitat relații de la această instituție, în

concret să comunice programul de lucru din data de 20 noiembrie 2004 și să

indice datele Ia care s-au efectuat controale în anul 2004 (perioada de

referință fiind cea anterioară datei de 20 noiembrie 2004) la SC A.P. SRL Fălticeni

și SC C. SRL Fălticeni, urmând să înainteze totodată actele întocmite cu acele

ocazii (fila 216 dos. fond).

Precizările D.G.F.P. a Județului Suceava

- A.I.F. referitoare la aspectele vizate dau conținut adreselor

din 10 septembrie 2007 (fila 280 dos. fond. vol. I) și din 15 octombrie 2007

(fila 349 dos. Fond, vol. II).

Totodată, s-a solicitat spre consultare Dosarul de faliment

nr. 43/F/2003 al Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, acesta fiind pus la dispoziția primei instanțe.

Dându-se curs cererii de probe formulată de inculpați,

prin apărător, la termenul de judecată din data de 01 octombrie 2007, s-a

dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să răspundă

obiectivelor formulate de aceștia, transpuse în adresele emise expertului

desemnat. Lucrarea de specialitate întocmită a fost depusă la dosar filele 437-

451 vol. II, aceasta fiind completată, date fiind obiecțiunile formulate de

inculpați, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară,

efectuat ulterior din dispoziția instanței, care se află la filele 594 - 600 dos.

fond. vol. II.

Societățile comerciale în dauna cărora se presupune că au

acționat inculpații, și-au materializat în scris poziția procesuală pe care au

înțeles să o adopte în prezenta cauză pe latură civilă, SC M. SRL Galați emițând

în concret pretenții bănești în cuantum de 44.771,99 lei -contravaloarea

facturilor fiscale neachitate și 22.000 lei - reprezentând dobânda legală

(filele 31, 32 dos. fond. vol. I), SC A.C.N.C. SRL Suceava a solicitat

obligarea inculpaților la plata sumei de 9.643,1091 ron cu titlu de despăgubiri

civile plus dobânda legală de la data scadenței până la data achitării efective

a prejudiciului cauzat (filele  59, 60 dos. fond. vol. I), SC S. SA București -

Sucursala Adjud constituindu-se parte civilă cu suma de 145.080,73 lei (fila 98

dos. fond. vol. I).

La termenul de judecată din 17 iunie 2009, procurorul de

ședință, făcând referire la întinderea prejudiciului indicat în rechizitoriu,

stabilit în cursul urmăririi penale ca fiind cauzat prin săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată acestei

infracțiuni prin actul de sesizare, în infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1)-(4) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., solicitare căreia

Tribunalul Suceava i-a dat curs și constatând că este necompetent material să

soluționeze cauza, prin sentința penală nr. 263 din 14 octombrie 2009, a

declinat competența de judecare a dosarului în favoarea Judecătoriei Fălticeni,

cu motivarea dată în hotărârea respectivă.

Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Fălticeni sub nr. 3274/86/2006 la data de 9 noiembrie 2009.

II. Prin sentința penală nr. 281 din 04 octombrie 2011, pronunțată

de Judecătoria Fălticeni, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetați inculpații M.L.M.

și M.I., din infracțiunea, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în concurs cu cea prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea art. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (dispusă prin sentința penală nr. 263 din 14

octombrie 2009 a Tribunalului Suceava), în infracțiunile prev. și ped. de art.

84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă - SC S. SA), prev. și

ped. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă - SC M.M.

SRL) și cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. (parte civilă - SC

A.C.N.C. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g

C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 coroborat cu art. 122 lit. e) C. pen., s-a

dispus încetarea procesului penal, cu privire la inculpații M.I. și M.L.M.,

pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 84 alin. (1)  pct.. 2, respectiv

art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59 /1934.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) Cod procedură penala, au fost achitați inculpații M.I. și M.L.M., în ceea ce

privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C.

pen.

În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., au fost achitați ambii inculpați cu privire la infracțiunea

de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind

acordarea de despăgubiri civile, formulată de părțile civile.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Fălticeni,

analizând întreg probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire

penală, cât și a cercetării judecătorești, în primă instanță, a constatat

incidența dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., sens în care a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost cercetați

inculpații M.L.M. și M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în concurs cu cea prev. de

art. 9 alin. (1)  lit. b) din Legea art. 241/ 2005, cu aplicarea art. 13 C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (dispusă prin sentința penală

nr. 263 din 14 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava), în infracțiunile prev.

și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934 (parte civilă - SC

S.S.A.J. SRL , prev. și ped. de 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934

(parte civilă-SC M.M. SRL) și cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen.

(parte civilă - SC A.C.N.C. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a susținut de către inculpata M.L.M., că nu a

participat la negocieri și nu există plângeri împotriva sa, astfel că nu se

face vinovată de săvârșirea faptelor de natură penală, exemplificate mai sus.

A arătat prima instanță că nu s-a putut distinge între

activitatea infracțională a inculpatului M.I. și cea a inculpatei M.L.M., atâta

timp cât amândoi aveau aceeași calitate în cadrul celor două societăți, iar

inculpatul M.I. a acționat în nume propriu, dar și în numele inculpatei M.L.M.,

conform procurii autentificate (fila 236 ds.u.p. - vol. I), dar că indiferent

de gradul de implicare, participarea ambilor inculpați este dată, constatând

astfel săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor sus arătate și cu motivația

următoare:

În actul de inculpare, s-a reținut că inculpații, în calitate

de administratori ai SC A.P.C. SRL Fălticeni și SC S.C. SRL Fălticeni, în

perioada iunie 2003 - iulie 2004, au indus în eroare mai multe persoane

juridice, prin folosirea de calități mincinoase sau prin emiterea unor file C.E.C.,

fără acoperire, cu prilejul derulării unor contracte comerciale și, totodată,

ar fi omis să evidențieze în actele contabile ale firmelor administrate de ei,

veniturile realizate.

Astfel, conform clauzelor contractuale dintre societate

SC A.P.C. SRL Fălticeni, reprezentată de inculpați și SC S. SA. București,

respectiv, contractul de vânzare-cumpărare din 10 iunie 2003 (filele 38-43 vol.

1), funcție de cantitatea de mărfuri cumpărată și de distanță, prima beneficia

de discount-uri, aspect confirmat de reprezentanții societății, martorele A.N.

(filele 62-65 dos. u,p.; 230 dosar fond vol. II), B.C. (filele 60-61 dos. u.p.

- vol. I); rezultă că la data încheierii contractului, inculpatul a predat un

carnet cu file C.E.C. în alb, care urma să fie completat de reprezentații

vânzătoarei cu ocazia fiecărei tranzacții, raporturi care s-au derulat în

perioada iunie - noiembrie 2003, dată la care societatea a intrat în

interdicție bancară. Această situație a fost adusă la cunoștința societății, de

către inculpat, astfel că, ulterior, cele două societăți, au dorit o rezolvare

amiabilă pentru stingerea debitului, prin reeșalonarea acestuia - declarația

martorului C.C.- fila 337 dosar fond - vol. II, respectiv procesul - verbal de

reeșalonare (fila 46 ds.u.p.).

De asemenea, potrivit procesului verbal din 2004 - fila 48

ds.u.p., reprezentanții părții civile au primit de la inculpat fila C.E.C.

emisă de SC R.B. SA, în sumă de 1.501.956, 013 lei, cu titlu de garanție (fila C.E.C.

fiind semnată și ștampilată de inculpat, celelalte rubrici fiind completate de

o angajată a societății - declarație B.C. - fila 60, verso, ds.u.p. - vol. I).

Începând cu luna martie 2004, inculpatul M.I.,

personal, și în numele inculpatei M.L.M., potrivit procurii autentificate (fila

236 ds.u.p.), a stabilit relații comerciale cu partea civilă SC M. SRL - a se

vedea declarațiile martorului B.R. - filele 120-121), dos. u.p., vol. I, fila

303, dosar fond, vol. II. Din depoziția acestuia rezultă că inculpatul a

abordat aceeași manieră de lucru, respectiv a remis către societate o singură

filă C.E.C. (semnată și ștampilată), cu titlu de garanție pentru contravaloarea

mărfurilor livrate.

Intrarea în interdicție bancară a acestei societăți (15

iunie 2004), a fost adusă la cunoștința reprezentanților partenerilor de

afaceri (filele 303; 337).

În raport de cele enunțate, a reținut prima instanță că

faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive, ale infracțiunii de

înșelăciune, așa cum a fost ea stabilită de către organul de urmărire penală,

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 9/2005, potrivit căreia,

dacă beneficiarul unui C.E.C. are cunoștință despre lipsa disponibilului

necesar acoperirii C.E.C.ului, în momentul tragerii, fapta nu poate constitui

infracțiunea de înșelăciune, deoarece îi lipsește un element esențial,

inducerea în eroare.

De altfel, Judecătoria Fălticeni a reținut buna

credință a inculpaților, care, după intrarea în interdicție bancară, au depus

eforturi pentru acoperirea debitului, livrând societății SC S. SA București,

mărfuri în compensare, în valoare de 97,128, 22 lei, iar pentru a garanta

recuperarea ulterioară a debitului creat SC M. SRL Galați, inculpatul a emis un

bilet la ordin în favoarea părții civile, achitând suma de 5000 lei (a se vedea

raportul de expertiză contabilă - filele 434 - 456; 594 - 600 dosar fond, vol.

I).

Referitor la inculpați, pentru faptele prevăzute de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 5/1934 (parte civilă - SC S. SA), prev. și ped. de

art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă-SC M.M. SRL) și

cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1)  C. pen. (parte civilă - SC A.C.N.C.

SRL), prima instanță a constatat că este dat unul din cazurile de înlăturare a

răspunderii penale și anume, prescripția specială (art. 124 C. pen.).

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 124 C. pen.,

prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă

termenul de prescripție este depășit cu încă jumătate. Termenele sunt stabilite

de legiuitor în raport cu gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fiecare

infracțiune în parte și în raport cu gravitatea pedepsei aplicate. La

stabilirea termenului de prescripție a răspunderii penale, se ține seama de

pedeapsa prevăzută de lege, la data săvârșirii acesteia și cu respectarea

dispozițiilor art. 13 C. pen. (atunci când este cazul).

Stabilirea termenelor de prescripție în general, respectiv a

celor referitoare la răspunderea penală, a executării pedepsei, este de esența

instituției prescripției, fiind obligatoriu a fi reținută, în toate cazurile în

care este dată, decurgând de la lege.

În speță, inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au

fost cercetați, respectiv trimiși în judecată, în perioada iunie 2003 - iulie

2004.

Infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 1-4 din

Legea nr. 59/1934 (legea C.E.C. ului), sunt sancționate cu pedeapsa închisorii

de 6 (șase ) luni - 1 (un) an, respectiv amendă (5.000 - 100.000 lei).

În

aceste condiții, termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 122

lit. e) C. pen., este de 3 (trei) ani, iar pentru intervenția prescripției

speciale a răspunderii penale, este necesar ca acest termen să fie depășit cu

jumătate 1 (un) an și 6 (șase) luni), termenul rezultant fiind de 4 (patru) ani

și 6 (șase) luni, care, raportat la anul săvârșirii - 2004, atrage incidența

dispozițiilor art. 124 C. pen.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g)

C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., s-a

dispus încetarea procesului penal, cu privire la inculpatul M.I., pentru

infracțiunile pev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2, respectiv, art. 84 alin.

(1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59/1934.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev.

și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpaților prin

actul de inculpare, instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 2

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispunând achitarea

acestora.

Astfel, între SC A.P.C. SRL Fălticeni și SC A.C.N.C. SRL

Suceava, potrivit reprezentanților acesteia, respectiv martorii C.D. și H.V.(filele

258-259; 286, 289 dos. u.p., relațiile comerciale s-au derulat fără incidente

până în luna mai 2004. La data de 09 iunie 2004, pentru achitarea mărfii,

inculpatul a remis 3 (trei) bilete la ordin, refuzate la plată din lipsă de

disponibil în cont.

În condițiile în care, pentru valorificarea unui bilet la

ordin, nu există acoperirea necesară, nu sunt incidente prevederile art. 215 alin.

(4) C. pen., deoarece acesta nu poate fi asimilat C.E.C.ului.

Prin urmare, încadrarea faptei, de a emite bilet la ordin

pentru achitarea mărfurilor, știind că nu are disponibil în cont, reținută de

organul de urmărire penală, nu a fost însușită de prima instanță. Aceasta

înseamnă că, în orice condiții, emiterea biletului la ordin, fără acoperirea

necesară, atrage, în exclusivitate, răspunderea contractuală a făptuitorului (respectiv

investirea cu formulă executorie și implicit de a trece la executarea altor

elemente din patrimoniul inculpaților).

Ca atare, emiterea unui C.E.C. fără să existe, la tras,

disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracțiunea prevăzută în

art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 dacă această situație a fost

cunoscută și acceptată de beneficiar, iar când s-a făcut prin inducere în

eroare a acestuia, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a

cauzat beneficiarului o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune

prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

Acest din urmă aspect, presupune, la emiterea biletelor la

ordin, fără acoperire în cont, că nu este emis în condițiile prevăzute în art.

104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi

privitoare la gir, scadență, plată, acțiunea sau executarea cambială, regres în

caz de neplată și protest, fapta neconstituind infracțiune, situându-se în

domeniul dreptului civil.

Elementul esențial pentru încadrarea faptei, la

emiterea biletului la ordin fără acoperire, este inducerea în eroare a

creditorului, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat

acestuia o pagubă, aspect care nu se verifică în prezenta cauză, în raport de

cele enunțate mai sus.

Totodată, asupra inculpaților s-au făcut cercetări cu

privire la săvârșirea de către aceștia, a infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/ 2005,

care se referă la „omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele

contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate

sau a veniturilor realizate".

Astfel, inculpații au fost convocați de organele de

control financiar, pentru data de 20 noiembrie 2004 și întrucât ziua respectivă

era una nelucrătoare - sâmbătă, aceștia nu s-au prezentat. Urmare a acestui

fapt, au fost întocmite procese verbale de constatare și rapoarte de inspecție

fiscală ( filele 331-336 dos. u.p.-vol. I), din cuprinsul cărora rezultă că

inculpații, nu ar fi evidențiat în contabilitatea celor trei societăți

verificate, mai multe facturi fiscale, astfel încât organul fiscal a făcut

aprecieri estimate din oficiu, referitor la profitul impozabil nedeclarat, în

conformitate cu dispozițiile art. 67 din O.G. nr. 92/24 decembrie 2003,

republicată, privind Codul de procedură fiscală.

În raportul de expertiză contabilă (necontestat de părți) s-a

stabilit că, atât facturile menționate în actul de control ale organelor

fiscale, cât și adaosurile comerciale reale practicate de societățile

verificate, au fost înregistrate în evidențele contabile ale celor trei societăți

administrate de inculpați - filele 446; 450 dosar fond, vol. I.

O atare situație, nu se regăsește în dispozițiile art.

9 alin. (1) lit. a)-g), din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale așa cum apreciază organul de control fiscal.

Ea este reglementată de dispozițiile art. 41 pct. 8 din Legea

nr. 82/1991, republicată (Legea contabilității), unde se stipulează că,

nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situației financiare anuale

consolidate, precum și a raporturilor contabile, constituie contravenție, care

este sancționată, conform art. 42 alin. (1) , din textul de lege sus-menționat,

cu amendă, având limitele cuprinse între 2.000-5.000 lei.

Aceeași încadrare juridică a faptei (contravenție) este dată

și de dispozițiile art. 221

3

alin. (1) lit. a) din Legea nr.

571/2003 privind C. fisc., care prevăd că nedepunerea la termenele prevăzute de

lege a situațiilor de raportare se sancționează cu amendă, cu aceleași limite

din textul de lege mai sus arătat (2.000-5.000 lei).

În raport de textele de lege sus-menționate și în lipsa

altor elemente de identificare a infracțiunii, instanța de fond a apreciat că

faptei săvârșite de inculpați îi lipsește elementele esențiale de natură a

dovedi latura obiectivă a infracțiunii, sens în care a făcut aplicarea art. 2 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., și, pe cale de consecință,

a achitat pe ambii inculpați cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală,

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Referitor la acțiunile civile formulate de părțile

civile SC S. SA și SC M.M. SRL, prima instanță a constatat următoarele:

Infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 84 alin. (1), pct.

2, 3 din Legea nr. 59/1934, sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat,

astfel că, la aceste infracțiuni, rezultatul constă dintr-o stare contrară

celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială

ocrotită de lege este amenințată prin comiterea faptei încriminate, iar

relațiile create în jurul și datorită acestei valori, nu se pot desfășura

normal, rezultatul nefiind materializat în schimbări determinabile și

cuantificabile.

Categoric, nu ne aflăm în prezența răspunderii civile

delictuale, deoarece nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpaților

(reglementată de Legea nr. 59/1934) și prejudiciu, care își are sorgintea în

contractele încheiate, materializată în neexecutarea obligațiilor asumate (de

plată), prin contracte comerciale.

În atare situație, repararea pagubei suferite de cele două

părți civile, nu se poate face pe calea unei acțiuni civile alăturate acțiunii

penale, ci pe calea unei acțiuni civile separate, în temeiul răspunderii

contractuale.

Pe de altă parte, părțile civile sunt în posesia titlurilor

executorii, care pot fi valorificate conform procedurilor legilor de aplicare

(Legile nr. 58, 59/1934).

Cu privire la parte civilă SC A.C.N.C. SRL, s-a reținut

că a fost achitată contravaloarea mărfurilor livrate, parțial în numerar,

parțial prin compensare - a se vedea fila 442 dosar fond, vol. I.

Referitor la cele solicitate de D.G.F.P. Suceava, probele

administrate în cauză, cu precădere raportul de expertiză contabilă, rezultă că

SC A.P.C. SRL și SC C. SRL, nu au obligații bugetare restante, iar cel

determinat pentru SC S.C. SRL, poate fi valorificat în condițiile și cu

respectarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Ulterior, prin încheierea de îndreptare eroare

materială pronunțată la data de 20 octombrie 2011, s-a dispus în temeiul art. 2

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124

corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., încetarea procesului penal, cu privire la

inculpații M.I. și M.L.M., pentru infracțiunile pev. și ped. de art. 84 alin.

(1) pct. 2, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59/1934.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) Cod procedură, s-a dispus achitarea inculpaților M.I. și M.L.M., în ceea ce

privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C.

pen.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., au fost achitați ambii inculpați cu privire la infracțiunea

de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005."

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva sentinței penale nr. 281/2011 și a încheierii

de îndreptare eroare materială a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Judecătoria Fălticeni.

În redactarea scrisă a motivelor de recurs, în esență,

procurorul a arătat că soluția este nelegală și netemeinică întrucât nu se

justifica schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune

reținută în sarcina inculpaților în infracțiunile la Legea C.E.C.ului așa cum

au fost menționate mai sus și că probatoriul administrat în cauză demonstrează

vinovăția acestora, astfel că se impunea condamnarea lor pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu

aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 13 C. pen.

Motivele de recurs au fost completate cu concluziile

reprezentantei parchetului, cuprinse în partea introductivă a deciziei Curții

de Apel Suceava, acesta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv

Tribunalul Suceava, întrucât instanța de fond a întocmit în cauză două minute,

prima la data de 04 octombrie 2011 cu privire doar la inculpatul M.I., și

ulterior la data de 20 octombrie 2011 a pronunțat încheierea de îndreptare

eroare materială, referitoare la ambii inculpați.

III. Prin Decizia penală nr. 27 din 11 ianuarie 2012, Curtea

de Apel Suceava a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Fălticeni împotriva sentinței penale nr. 281 din 4 octombrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Fălticeni, pe care a casat-o în totalitate, precum și încheierea

Camerei de consiliu din 20 octombrie 2011 și a trimis cauza spre rejudecare, în

primă instanță, la Tribunalul Suceava.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a

avut în vedere că Judecătoria Fălticeni nu s-a pronunțat asupra faptelor

reținute în sarcina inculpatei M.L.M. prin actul de sesizare, nerespectând

limitele în care a fost sesizată, deși avea această obligație.

Astfel, s-a arătat că există cazuri în care instanța

comite erori de judecată, prin aceea că nu se pronunță asupra tuturor faptelor

și persoanelor cu care a fost sesizată legal. Deși este o eroare de judecată,

în realitate se încalcă dispozițiile relative la sesizarea instanței de

judecată sub sancțiunea unei nulități absolute, din cauza încălcării obligației

instanței de judecată de a judeca și de a se pronunța asupra tuturor faptelor

și persoanelor cu care a fost sesizată și numai în limitele acestei sesizări,

firește cu excepția cazurilor prev. de art. 335 - 337 C. proc. pen.,

reprezentând o sesizare suplimentară.

Potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște

prin sentință asupra învinuirii aduse unuia sau mai multor inculpați pronunțând

pentru fiecare, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului

penal, iar în baza art. 346 C. proc. pen., trebuie să se pronunțe și asupra

acțiunii civile exercitate în fața ei. învinuirea constă într-o faptă sau mai

multe fapte, care constituie infracțiuni și pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată printr-o sesizare legală. Dacă învinuirea constă din mai multe

fapte, înseamnă că s-a exercitat câte o acțiune penală pentru fiecare faptă și,

ca urmare, instanța trebuie să se pronunțe asupra tuturor faptelor și asupra

tuturor inculpaților, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

încălcarea acestei obligații constituie nerespectarea sesizării sale și, ca

urmare este sancționată cu nulitatea absolută.

Ori, în cauză, din examinarea minutei hotărârii date de

Judecătoria Fălticeni din 04 octombrie 2011 existentă la fila 222 ds.fond,

rezultă că prima instanță, deși a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor pentru care au fost cercetați inculpații M.L.M. și M.I., s-a pronunțat

doar asupra infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din urmă, în sensul

încetării procesului penal, respectiv a achitării inculpatului M.I., fără a se

pronunța în vreun fel asupra infracțiunilor puse în sarcina inculpatei M.L.M.,

astfel că a încălcat dispozițiile legale anterior menționate.

Curtea a constatat că, în mod nelegal, instanța de fond

a uzitat, pentru completarea dispozitivului sentinței penale - în sensul că în

temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu

aplicarea art. 124 corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., a încetat procesului

penal, cu privire la inculpații M.I. și M.L.M., pentru infracțiunile pev. și

ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele

din Legea nr. 59/1934, iar în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații M.I. și M.L.M., în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen., dar

și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, menținând celelalte dispoziții - de

instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de

îndreptare eroare materială din 20 octombrie 2011, o astfel de modificare

nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale.

Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de

îndreptare prevăzută în art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie

materiale și evidente.

Constituie erori materiale evidente doar acele greșeli

scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.:

Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), a unei sume (100 lei în loc de 10 lei),

a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei

întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu

privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se

deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind

necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv

stabilirea ei ca urmare a unei deliberări și ca exprimare a unei convingeri.

Ori, în speță, omisiunea instanței nu poate constitui o

eroare materială, ci una de conținut, care a implicat o deliberare a

completului de judecată asupra acuzațiilor aduse ambilor inculpați, în raport

de probatoriul administrat în ambele faze procesuale și de apărările formulate

de aceștia, precum și asupra soluției ce urma a fi adoptată în rezolvarea

cauzei.

În aceste condiții, procedeul folosit de instanța de fond de

„a se pronunța" și asupra infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei M.L.M.,

printr-o încheiere, respectiv prin încheierea din 20 octombrie 2011, este

nelegal.

Curtea a apreciat că o astfel de modificare a dispozitivului

sentinței pronunțate de instanța de fond nu putea fi efectuată decât prin

exercitarea căii ordinare de atac a recursului, astfel că în mod corect,

procurorul a precizat că a atacat odată cu sentința recurată și încheierea de

îndreptare eroare materială din 20 octombrie 2011, întrucât, potrivit art. 385

1

alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva sentinței se socotește

făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după

pronunțarea hotărârii.

În concluzie, fiind vorba de o dispoziție privitoare la

sesizarea instanței a cărei încălcare atrage nulitatea absolută, Curtea,

constatând că este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen., a admis recursul promovat de procuror.

Coroborând

dispozițiile art. 27 alin. (1) lite

1

C. proc. pen., relativ la

competența tribunalului de a judeca în primă instanță infracțiunile de evaziune

fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și

combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, cu dispozițiile

tranzitorii concretizate în art. 24 alin. (3) din Legea nr. 202/2010, potrivit

cu care „în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare,

dispozițiile prezentei legi (C. proc. pen. în vigoare) privitoare la competență

sunt aplicabile, rezultă că Tribunalul Suceava urmează a judeca această cauză

în fond.

S-a mai arătat de către Curte, că în rejudecare,

instanța de trimitere va aplica dispozițiile legale referitoare la judecata în

primă instanță și va avea în vedere și criticile detaliate de procuror în

motivele de recurs.

În urma casării, Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Suceava sub nr. 3274/86/2006*.

În cursul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații,

aceștia au avut aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a săvârșirii

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată (fila 59, 60 dos. fond).

Totodată, au fost audiați martorii din lucrări B.R. și S. (S.) E., iar la

solicitarea inculpaților, prin apărător, a fost admisă reaudierea martorilor

propuși de către aceștia, respectiv C.C. și M.I.

IV. Prin sentința penală nr. 41 din 20 februarie 2013 pronunțată

de Tribunalul Suceava, s-a respins, ca nefondată, solicitarea privind

schimbarea încadrării juridice pentru M.I., din infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC S. SA); art. 84 alin. (1) pct. 3

din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC M. SRL) și art. 215 alin.

(1) C. pen. (săvârșită în dauna părții vătămate S.C. SC A.C.N.C. SRL) și,

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C.

pen., la pedeapsa de l(un) an închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind

interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de

art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de

art. 83, 84 și 85 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la

data rămânerii definitive a sentinței, să fie comunicată O.N.R.C., o copie de

pe dispozitivul acesteia.

Potrivit art. 14 al. 3 lit. b) C. proc. pen. rap. la

art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.I. să plătească părților civile:

- SC S.M.C.P.C. SA București (fosta SC S. SA), sector

6, suma de 145.080,73 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală de la 24 august

2004 până la achitarea integrală a debitului;

- SC M.M. SRL Galați - prin administrator T.D., din

Galați, jud. Galați, suma de 44.771,99 lei despăgubiri civile, cu dobânda

legală începând cu 7 septembrie 2004, până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că prejudiciul produs părții civile SC

A.C.N.C. SRL Suceava în sumă de 9643,1091 lei, a fost recuperat în totalitate.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost

achitată inculpata M.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

proc. pen., au fost achitați inculpații: M.I. și M.L.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de

Statul Român -prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Suceava pentru sumele de: 68.375

lei de la inculpatul M.I. și 32.693 lei de la inculpata M.L.M.

A fost obligat inculpatul M.I. să plătească statului suma de

2.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava analizând actele

și lucrările dosarului a constatat că doar inculpatul M.I., în raport de

maniera în care a acționat, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prev. de art. 215, alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile vătămate SC S.M.C.P.C. SA București

(fosta SC S. SA - fila 43 dos. rej.) și SC M. SRL Galați.

Cu toate că inculpatul M.I. a susținut în cursul urmăririi

penale, precum și în prima fază a cercetării judecătorești la tribunal că și-a

anunțat partenerii de afaceri că a intrat în interdicție bancară înainte ca

aceștia să-i livreze marfa, nu a administrat nici o probă în sensul respectiv,

din contră, lăsându-le filele C.E.C. ca mijloc de plată, care ulterior au fost

refuzate de către bancă. Abia când banca le refuza furnizorilor de materiale de

construcții plata filelor C.E.C., iar reprezentanții acestora îl contactau

telefonic pe inculpatul M.I., el le aducea la cunoștință lipsa disponibilului din

cont.

Din acest motiv, instanța de fond nu a dat curs cererii

inculpatului M.I. de a proceda la schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(4)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC S. SA);

art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții

civile SC M. SRL) și art. 215 alin. (1) C. pen. (săvârșită în dauna părții

vătămate S.C. SC A.C.N.C. SRL), întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive în sensul solicitat.

Instanța de fond a mai avut în vedere că, deși prin

procura autentificată la 8 iunie 2004 la Biroul Notarului Public „M.A."

din mun. Fălticeni, inculpatul M.I. a fost împuternicit de către soția sa M.L.M.,

care era unicul asociat și administrator al acestei societăți, „să efectueze

orice act privind activitatea economico-financiară a societății",

modificarea respectivă a fost operată la O.R.C. abia la data de 4 noiembrie

2004, moment când situația respectivă a devenit opozabilă părților, astfel

încât faptul că la data de 16 iunie 2004, când s-a prezentat la SC M. SRL

Galați, în calitate de administrator al SC S.C. SRL Fălticeni, declinarea nu

era conform realității.

În drept, fapta inculpatului M.I. constând în aceea că, în

calitate de administrator a SC A.P.C. SRL și SC S.C. SRL Fălticeni, în perioada

iunie 2003 - iulie 2004, a indus și menținut în eroare mai multe persoane

juridice cu prilejul încheierii și derulării unor contracte prin folosirea de

calități mincinoase sau emiterea unor file C.E.C., cunoscând că nu are

acoperirea necesară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, respectând criteriile generale

prev. de art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social

al infracțiunii, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, consecințele

produse, respectiv valoarea ridicată a prejudiciului care nu a fost recuperat

și faptul că inculpatul nu a mai avut conflict cu legea penală.

În raport de aceste elemente, instanța de fond a constatat că

se justifică a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.

de art. 74 lit. a) C. pen. pentru a se da eficiență juridică disp. art. 76 lit.

c) C. pen., în sensul de a i se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut

de textul incriminator, apreciind astfel că pedeapsa de 1 an închisoare, va fi

de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi fapte

penale, scop prev. de art. 52 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind

interzicerea drepturilor civile