ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1657/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Rechizitoriul nr. 638/P/2004 din 10 octombrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților M.I. și M.L.M., ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în calitate de administratori ai SC A.P.C. SRL și SC S.C.

SRL Fălticeni, în perioada iunie 2003 - iulie 2004 au indus și menținut în eroare mai multe persoane juridice cu prilejul încheierii și derulării unor contracte prin folosirea de calități mincinoase sau emiterea unor file C.E.C., cunoscând că nu au acoperirea necesară, precum și faptul că au omis să evidențieze în actele contabile ale firmelor administrate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, neplătind în acest fel contribuțiile datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu total de 2.972.049.041 lei, rămas nerecuperat. În actul de sesizare s-a reținut că cercetările demarate urmare a plângerilor penale formulate în cursul anului 2004 de către reprezentanții SC S. SA București - Sucursala Adjud, SC M. SRL Galați și SC A.C.N.C.

SRL Suceava - prin care au reclamat că pe parcursul derulării activităților comerciale cu firmele aparținând celor doi inculpați, au fost induși în eroare cu privire la posibilitățile de plată și de achitare a mărfurilor achiziționate, respectiv la disponibilului bancar al societăților administrate existent în momentul eliberării filelor C.E.C., ca modalitate de plată - au condus la stabilirea următoarei situații de fapt: 1. La data de 13 septembrie 2004, SC S. SA București - Sucursala Adjud, reprezentată de B.C., a formulat plângere penală la Poliția mun. Fălticeni împotriva inculpatului M.I., director al SC A.P.C. SRL Fălticeni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (vol. I dos.

u.p., fila 34). Între societățile sus-amintite, cea din urmă reprezentată de inculpat, în calitate de director, s-a încheiat la data de 10 iunie 2003, contractul de vânzare-cumpărare, în baza căruia, prima urma să livreze materialele de construcții, iar cea administrată de către inculpați trebuia să le achite contravaloarea mărfii prin ordin de plată, C.E.C. sau numerar. SC A.P.C. SRL Fălticeni a intrat însă în interdicție bancară la data de 03 noiembrie 2003, aspect ce i-a fost comunicat de bancă în aceeași zi, atât telefonic, cât și în scris, prin somația din 03 noiembrie 2003 (vol. I dos. u.p., fila 75- fila 77). Ulterior, prin adresa din 19 noiembrie 2003, SC S. SA a notificat pe cei doi inculpați că au 10 file C.E.C.

emise în valoare de 1.340.848.252 lei, urmând a lua măsuri urgente pentru achitarea sumei (vol. I dos. u.p., fila 41), iar prin adresa din 10 decembrie 2003, aceeași societate i-a invitat la sediul firmei pentru a discuta modalitatea de stingere a datoriilor (vol. I dos. u.p., fila 45). Deși cunoștea că societatea a intrat în interdicție de plată și conform normelor bancare trebuiau să fie predate filele C.E.C. rămase neutilizate, la data de 08 ianuarie 2004 s-a încheiat procesul - verbal nr. 085 prin care inculpatul M.I. primea filele C.E.C. emise anterior intrării în incidență de plată și se obliga să achite restanțele lăsând, totodată, la data de 24 august 2004 fila C.E.C., emisă de SC R.B.

SA pentru suma de 1.501.956.013 lei. Conform declarației numitei B.C., director al SC S. SA- Sucursala Adjud, inculpații nu au respectat eșalonarea de plăți, conform graficului întocmit de comun acord, iar fila C.E.C. menționată anterior a fost introdusă la plată, fiind însă refuzată din lipsă de disponibil bancar (vol. I d0s. u.p., fila 46 - fila 48, fila 60). S-a stabilit, totodată, că la data primirii filei C.E.C., societatea păgubită nu a cunoscut faptul că societatea administrată de cei doi inculpați se află în interdicție bancară, prejudiciul creat acesteia fiind de 1.450.807.300 lei (vol. I, dos. u.p., fila 35). 2. La data de 11 august 2004, SC M. SRL S.R.L. Galați, prin director general D.T.

a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I., administrator al SC S.C. SRL Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (vol. I dos. u.p., fila 78). În conținutul rechizitoriului, s-a evidențiat în acest context că, la data de 14 ianuarie 2004, prin actul adițional la statutul SC S.C. SRL Fălticeni, autentificat la aceeași dată la Biroul Notarului Public „M.A.", unic acționar și administrator al acestei societăți a devenit M.L.M.. Prin procura autentificată la 08 iunie 2004, aceasta l-a împuternicit pe soțul ei, inculpatul M.I. să „efectueze orice act privind activitatea economico-fmanciară a societății" (vol. I dos. u.p., fila 234 - fila 252). Deși abia la data de 04 noiembrie 2004 aceste modificări au fost operate la O.R.C., la data de 09 februarie 2004, cei doi inculpați au depus la SC B.R.B.

SA, Sucursala Fălticeni specimene de semnătură și au ridicat carnete cu file C.E.C. Cu toate acestea, la data de 16 iunie 2004, inculpatul M.I. s-a prezentat la sediul societății reclamante în vederea achiziționării de materiale de construcții, precizând că este administrator al SC S.C. SRL Fălticeni, aspect nereal, administrator fiind soția sa, M.L.M. Urmare a înțelegerii avute cu societatea de la care a achiziționat materiale de construcție, ca mijloc de plată a lăsat fila C.E.C., livrările s-au efectuat în perioada 17 iunie 2004 -06 iulie 2004, fiind în valoare totală de 502.719.882 lei. Inculpatul a lăsat fila C.E.C. ca mijloc de plată a livrărilor, deși cunoștea că la data de 15 iunie 2004 SC S.C.

SRL Fălticeni a intrat în incidență de plăți, dat fiind că din lipsă de disponibil o filă C.E.C. a fost refuzată la plată. Pentru a menține în eroare societatea reclamantă, la data de 07 iulie 2004, inculpatul a emis un bilet la ordin, care nu a putut fi decontat, motiv pentru, la data de 22 iulie 2004 a solicitat societății din Galați o reeșalonare de plată. Din valoarea totală a mărfurilor livrate, inculpatul a achitat doar suma de 50.000.000 lei printr-o filă C.E.C. girată la 26 iulie 2004, iar ulterior acestei date, pentru recuperarea diferenței, a fost introdusă în bancă pentru plată fila C.E.C. emisă de același inculpat la data de 16 iunie 2004, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

În această modalitate, s-a creat SC M.M. SRL Galați un prejudiciul de 452.719.882 lei, rămas nerecuperat. A reținut procurorul de caz, că în raport de împrejurările concrete în care inculpatul M.I. a desfășurat activitatea comercială cu societatea reclamantă, precum și calitatea de administrator al inculpatei M.L.M., că în sarcina amândurora se reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât aceștia au cunoscut situația reală de imposibilitate de plată în care se afla societatea. Mai mult, inculpatul M.I. s-a prezentat de fiecare dată ca administrator al SC S.C. SRL Fălticeni. 3. S-a reliefat, de asemenea, în actul de sesizare că, la data de 01 decembrie 2004, S.C. SC A.C.N.C. SRL Suceava - prin administrator C.D.

Constantin, s-a adresat organelor în drept cu plângere penală împotriva reprezentanților SC A.P.C. SRL Fălticeni, reclamând săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de înșelăciune (vol. I dos. u.p., fila 258). Din cercetările efectuate a rezultat că în data de 09 iunie 2004, urmare a relațiilor comerciale desfășurate, SC A.C.N.C. SRL Suceava a livrat materiale de construcții către societatea inculpaților în valoare de 90.812.863 lei, pentru care a fost emis ca modalitate de plată la 16 iunie 2004 un bilet la ordin scadent la 03 iulie 2004 care, fiind introdus la plată, a fost refuzat pe motiv de lipsă totală de disponibil. Luându-se legătura cu inculpatul M.I.

pentru rezolvarea situației, acesta a mai eliberat la 13 iulie 2004 alte trei bilete la ordin în valoare de 5.618.228 lei cu data scadentă 23 iulie 2004, 45.000.000 lei cu data scadentă la 16 iulie 2004 și 45.812.863 lei cu scadența la 21 iulie 2004, bilete la ordin care au fost, de asemenea refuzate la plată, din același motiv. S-a subliniat de către organul de urmărire penală că, anterior emiterii acestor bilete la ordin, prin Încheierea nr. 45 din 29 martie 2004 a Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, Dosar nr. 43/F/2003 a fost ridicat dreptul de administrare al inculpaților și s-a dispus numirea unui lichidator judiciar care a trimis somații pentru predarea documentelor firmei (vol. I dos.

u.p, fila 300 - fila 307). În condițiile în care inculpatul M.I. nu mai avea dreptul de administrator al SC A.P.C. SRL Fălticeni, continuând activitatea de achiziție a materialelor de construcție și emitere de bilete la ordin, a indus în eroare cu intenție SC A.C.N.C. SRL Suceava, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 96.431.091 lei. În raport de cele prezentate, procurorul de caz a arătat că se impune a se reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată ca urmare a faptului că au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, continuând să desfășoare activități comerciale în condițiile în care aveau cunoștință de interdicția bancară în care se aflau de fiecare dată și de imposibilitatea de a-și onora obligațiile comerciale, inducând astfel în eroare administratorii firmelor păgubite.

Prejudiciul total cauzat prin săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunii de înșelăciune, indicat în rechizitoriu, este în cuantum de 1.999.958.273 lei, rămas nerecuperat. 4. Ca urmare a verificărilor întreprinse pe parcursul cercetărilor, s-a solicitat D.G.F.P. Suceava efectuarea unui control la firmele inculpaților, instituție care ulterior a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (vol. I dos. u.p., fila 342). Cu această ocazie, s-a constatat că la SC A.P.C. SRL nu au fost înregistrate 29 de facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC C. SRL Suceava și SC L. SRL Suceava, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 55.647.431 lei, 19 facturi fiscale, reprezentând marfă achiziționată de la S.C.

SC A.C.N.C. SRL Suceava, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 19.218.593 lei, 108 facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC S. SA Suceava, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 537.398.411 lei. Din adresa din 27 ianuarie 2006 a D.G.F.P. Suceava, precum și din actele de control (vol. II dos. u.p.) a rezultat că inculpații nu s-au prezentat la control și nu au depus pentru S.C. A.P.C. SRL Fălticeni declarații fiscale din anul 2003. S-a subliniat că pe perioada controlului au fost reprezentați de lichidatorul judiciar, precum și faptul că inculpații nu puteau opera în contabilitate, evidența trebuind predată lichidatorului, potrivit legii.

La SC C. SRL Fălticeni, s-a constatat vânzarea stocului de marfă fără documente contabile, fiind întocmit act de control și plângere penală, suma datorată bugetului de stat fiind de 72.276.939 lei. La SC S.C. SRL Fălticeni, s-a constatat că nu au fost înregistrate 12 de facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC M. SRL SRL ce a fost comercializată ulterior, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 73.366.367 lei și 34 facturi fiscale, reprezentând marfa achiziționată de la SC C. SRL, ce a fost comercializată ulterior, impozitul pe profit și T.V.A.-ul aferent fiind în valoare totală de 214.183.027 lei.

Nici în această situație, inculpații nu s-au prezentat la control și nu au depus bilanțul contabil al societății din anul 2003. Referindu-se la prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin neevidențierea operațiunilor comerciale în contabilitatea firmelor, acuzarea a arătat că acesta este în sumă de 972.090.768 lei și a rămas nerecuperat. A arătat procurorul de caz că situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților civile (fila 34, fila 60 - fila 61, fila 78 - fila 88, fila 93 - fila 96, fila 258, fila 259, fila 286 - fila 288, fila 342 dos. u.p. vol. I); actele de control (fila 1 - fila 370 dos. u.p. vol. II); declarațiile martorilor (fila 62-fila 65, fila 115-fila 121 dos.

u.p. vol. I) coroborate cu declarațiile învinuiților (fila 9 - fila 26, fila 320 - fila 324 dos. u.p. vol. I). Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 12 octombrie 2006 sub nr. 3274/86/2006. În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați: inculpații M.I. (filele 106 - 107 dos. fond, vol. I) și M.L.M. (filele 138 - 139 dos. fond, vol. I); martorii din lucrări: A.N. (fila 230 dos. fond., vol. I), S.E.R. (fila 305 dos. u.p., vol. I), B.R. (fila 304 dos. fond, vol. I), precum și martorii C.C. (fila 337 dos. fond, vol. I), M.E. (fila 360 dos. fond vol. II) și M.I. (fila 417 dos. fond vol. II) propuși de inculpați. În virtutea rolului activ, instanța de fond, în raport de susținerile inculpatului M.I., dar și de conținutul adresei din 16 noiembrie 2004 înaintată acestuia de către D.G.F.P.

Suceava, la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2007, a solicitat relații de la această instituție, în concret să comunice programul de lucru din data de 20 noiembrie 2004 și să indice datele Ia care s-au efectuat controale în anul 2004 (perioada de referință fiind cea anterioară datei de 20 noiembrie 2004) la SC A.P. SRL Fălticeni și SC C. SRL Fălticeni, urmând să înainteze totodată actele întocmite cu acele ocazii (fila 216 dos. fond). Precizările D.G.F.P. a Județului Suceava - A.I.F. referitoare la aspectele vizate dau conținut adreselor din 10 septembrie 2007 (fila 280 dos. fond. vol. I) și din 15 octombrie 2007 (fila 349 dos. Fond, vol. II). Totodată, s-a solicitat spre consultare Dosarul de faliment nr. 43/F/2003 al Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, acesta fiind pus la dispoziția primei instanțe.

Dându-se curs cererii de probe formulată de inculpați, prin apărător, la termenul de judecată din data de 01 octombrie 2007, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare care să răspundă obiectivelor formulate de aceștia, transpuse în adresele emise expertului desemnat. Lucrarea de specialitate întocmită a fost depusă la dosar filele 437- 451 vol. II, aceasta fiind completată, date fiind obiecțiunile formulate de inculpați, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, efectuat ulterior din dispoziția instanței, care se află la filele 594 - 600 dos. fond. vol. II.

Societățile comerciale în dauna cărora se presupune că au acționat inculpații, și-au materializat în scris poziția procesuală pe care au înțeles să o adopte în prezenta cauză pe latură civilă, SC M. SRL Galați emițând în concret pretenții bănești în cuantum de 44.771,99 lei -contravaloarea facturilor fiscale neachitate și 22.000 lei - reprezentând dobânda legală (filele 31, 32 dos. fond. vol. I), SC A.C.N.C. SRL Suceava a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 9.643,1091 ron cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda legală de la data scadenței până la data achitării efective a prejudiciului cauzat (filele 59, 60 dos. fond. vol. I), SC S. SA București - Sucursala Adjud constituindu-se parte civilă cu suma de 145.080,73 lei (fila 98 dos.

fond. vol. I). La termenul de judecată din 17 iunie 2009, procurorul de ședință, făcând referire la întinderea prejudiciului indicat în rechizitoriu, stabilit în cursul urmăririi penale ca fiind cauzat prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată acestei infracțiuni prin actul de sesizare, în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., solicitare căreia Tribunalul Suceava i-a dat curs și constatând că este necompetent material să soluționeze cauza, prin sentința penală nr. 263 din 14 octombrie 2009, a declinat competența de judecare a dosarului în favoarea Judecătoriei Fălticeni, cu motivarea dată în hotărârea respectivă.

Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 3274/86/2006 la data de 9 noiembrie 2009. II. Prin sentința penală nr. 281 din 04 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetați inculpații M.L.M. și M.I., din infracțiunea, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în concurs cu cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea art. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (dispusă prin sentința penală nr. 263 din 14 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava), în infracțiunile prev. și ped.

de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă - SC S. SA), prev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă - SC M.M. SRL) și cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. (parte civilă - SC A.C.N.C. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 coroborat cu art. 122 lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal, cu privire la inculpații M.I. și M.L.M., pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct.. 2, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59 /1934. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penala, au fost achitați inculpații M.I.

și M.L.M., în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați ambii inculpați cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind acordarea de despăgubiri civile, formulată de părțile civile. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Fălticeni, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, în primă instanță, a constatat incidența dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost cercetați inculpații M.L.M.

și M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în concurs cu cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea art. 241/ 2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (dispusă prin sentința penală nr. 263 din 14 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava), în infracțiunile prev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934 (parte civilă - SC S.S.A.J. SRL , prev. și ped. de 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă-SC M.M. SRL) și cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. (parte civilă - SC A.C.N.C. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a susținut de către inculpata M.L.M., că nu a participat la negocieri și nu există plângeri împotriva sa, astfel că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor de natură penală, exemplificate mai sus.

A arătat prima instanță că nu s-a putut distinge între activitatea infracțională a inculpatului M.I. și cea a inculpatei M.L.M., atâta timp cât amândoi aveau aceeași calitate în cadrul celor două societăți, iar inculpatul M.I. a acționat în nume propriu, dar și în numele inculpatei M.L.M., conform procurii autentificate (fila 236 ds.u.p. - vol. I), dar că indiferent de gradul de implicare, participarea ambilor inculpați este dată, constatând astfel săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor sus arătate și cu motivația următoare: În actul de inculpare, s-a reținut că inculpații, în calitate de administratori ai SC A.P.C. SRL Fălticeni și SC S.C.

SRL Fălticeni, în perioada iunie 2003 - iulie 2004, au indus în eroare mai multe persoane juridice, prin folosirea de calități mincinoase sau prin emiterea unor file C.E.C., fără acoperire, cu prilejul derulării unor contracte comerciale și, totodată, ar fi omis să evidențieze în actele contabile ale firmelor administrate de ei, veniturile realizate. Astfel, conform clauzelor contractuale dintre societate SC A.P.C. SRL Fălticeni, reprezentată de inculpați și SC S. SA. București, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare din 10 iunie 2003 (filele 38-43 vol. 1), funcție de cantitatea de mărfuri cumpărată și de distanță, prima beneficia de discount-uri, aspect confirmat de reprezentanții societății, martorele A.N.

(filele 62-65 dos. u,p.; 230 dosar fond vol. II), B.C. (filele 60-61 dos. u.p. - vol. I); rezultă că la data încheierii contractului, inculpatul a predat un carnet cu file C.E.C. în alb, care urma să fie completat de reprezentații vânzătoarei cu ocazia fiecărei tranzacții, raporturi care s-au derulat în perioada iunie - noiembrie 2003, dată la care societatea a intrat în interdicție bancară. Această situație a fost adusă la cunoștința societății, de către inculpat, astfel că, ulterior, cele două societăți, au dorit o rezolvare amiabilă pentru stingerea debitului, prin reeșalonarea acestuia - declarația martorului C.C.- fila 337 dosar fond - vol. II, respectiv procesul - verbal de reeșalonare (fila 46 ds.u.p.).

De asemenea, potrivit procesului verbal din 2004 - fila 48 ds.u.p., reprezentanții părții civile au primit de la inculpat fila C.E.C. emisă de SC R.B. SA, în sumă de 1.501.956, 013 lei, cu titlu de garanție (fila C.E.C. fiind semnată și ștampilată de inculpat, celelalte rubrici fiind completate de o angajată a societății - declarație B.C. - fila 60, verso, ds.u.p. - vol. I). Începând cu luna martie 2004, inculpatul M.I., personal, și în numele inculpatei M.L.M., potrivit procurii autentificate (fila 236 ds.u.p.), a stabilit relații comerciale cu partea civilă SC M. SRL - a se vedea declarațiile martorului B.R. - filele 120-121), dos. u.p., vol. I, fila 303, dosar fond, vol. II. Din depoziția acestuia rezultă că inculpatul a abordat aceeași manieră de lucru, respectiv a remis către societate o singură filă C.E.C.

(semnată și ștampilată), cu titlu de garanție pentru contravaloarea mărfurilor livrate. Intrarea în interdicție bancară a acestei societăți (15 iunie 2004), a fost adusă la cunoștința reprezentanților partenerilor de afaceri (filele 303; 337). În raport de cele enunțate, a reținut prima instanță că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive, ale infracțiunii de înșelăciune, așa cum a fost ea stabilită de către organul de urmărire penală, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 9/2005, potrivit căreia, dacă beneficiarul unui C.E.C.

are cunoștință despre lipsa disponibilului necesar acoperirii C.E.C.ului, în momentul tragerii, fapta nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, deoarece îi lipsește un element esențial, inducerea în eroare. De altfel, Judecătoria Fălticeni a reținut buna credință a inculpaților, care, după intrarea în interdicție bancară, au depus eforturi pentru acoperirea debitului, livrând societății SC S. SA București, mărfuri în compensare, în valoare de 97,128, 22 lei, iar pentru a garanta recuperarea ulterioară a debitului creat SC M. SRL Galați, inculpatul a emis un bilet la ordin în favoarea părții civile, achitând suma de 5000 lei (a se vedea raportul de expertiză contabilă - filele 434 - 456; 594 - 600 dosar fond, vol. I). Referitor la inculpați, pentru faptele prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 5/1934 (parte civilă - SC S. SA), prev. și ped.

de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (parte civilă-SC M.M. SRL) și cea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. (parte civilă - SC A.C.N.C. SRL), prima instanță a constatat că este dat unul din cazurile de înlăturare a răspunderii penale și anume, prescripția specială (art. 124 C. pen.). Așa cum rezultă din dispozițiile art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă jumătate. Termenele sunt stabilite de legiuitor în raport cu gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune în parte și în raport cu gravitatea pedepsei aplicate. La stabilirea termenului de prescripție a răspunderii penale, se ține seama de pedeapsa prevăzută de lege, la data săvârșirii acesteia și cu respectarea dispozițiilor art. 13 C. pen.

(atunci când este cazul). Stabilirea termenelor de prescripție în general, respectiv a celor referitoare la răspunderea penală, a executării pedepsei, este de esența instituției prescripției, fiind obligatoriu a fi reținută, în toate cazurile în care este dată, decurgând de la lege. În speță, inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați, respectiv trimiși în judecată, în perioada iunie 2003 - iulie 2004. Infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 1-4 din Legea nr. 59/1934 (legea C.E.C. ului), sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de 6 (șase ) luni - 1 (un) an, respectiv amendă (5.000 - 100.000 lei).

În aceste condiții, termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 122 lit. e) C. pen., este de 3 (trei) ani, iar pentru intervenția prescripției speciale a răspunderii penale, este necesar ca acest termen să fie depășit cu jumătate 1 (un) an și 6 (șase) luni), termenul rezultant fiind de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, care, raportat la anul săvârșirii - 2004, atrage incidența dispozițiilor art. 124 C. pen. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal, cu privire la inculpatul M.I., pentru infracțiunile pev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2, respectiv, art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59/1934.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpaților prin actul de inculpare, instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispunând achitarea acestora. Astfel, între SC A.P.C. SRL Fălticeni și SC A.C.N.C. SRL Suceava, potrivit reprezentanților acesteia, respectiv martorii C.D. și H.V.(filele 258-259; 286, 289 dos. u.p., relațiile comerciale s-au derulat fără incidente până în luna mai 2004. La data de 09 iunie 2004, pentru achitarea mărfii, inculpatul a remis 3 (trei) bilete la ordin, refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont. În condițiile în care, pentru valorificarea unui bilet la ordin, nu există acoperirea necesară, nu sunt incidente prevederile art. 215 alin. (4) C. pen., deoarece acesta nu poate fi asimilat C.E.C.ului.

Prin urmare, încadrarea faptei, de a emite bilet la ordin pentru achitarea mărfurilor, știind că nu are disponibil în cont, reținută de organul de urmărire penală, nu a fost însușită de prima instanță. Aceasta înseamnă că, în orice condiții, emiterea biletului la ordin, fără acoperirea necesară, atrage, în exclusivitate, răspunderea contractuală a făptuitorului (respectiv investirea cu formulă executorie și implicit de a trece la executarea altor elemente din patrimoniul inculpaților). Ca atare, emiterea unui C.E.C. fără să existe, la tras, disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 dacă această situație a fost cunoscută și acceptată de beneficiar, iar când s-a făcut prin inducere în eroare a acestuia, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat beneficiarului o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

Acest din urmă aspect, presupune, la emiterea biletelor la ordin, fără acoperire în cont, că nu este emis în condițiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi privitoare la gir, scadență, plată, acțiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată și protest, fapta neconstituind infracțiune, situându-se în domeniul dreptului civil. Elementul esențial pentru încadrarea faptei, la emiterea biletului la ordin fără acoperire, este inducerea în eroare a creditorului, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, aspect care nu se verifică în prezenta cauză, în raport de cele enunțate mai sus.

Totodată, asupra inculpaților s-au făcut cercetări cu privire la săvârșirea de către aceștia, a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/ 2005, care se referă la „omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate". Astfel, inculpații au fost convocați de organele de control financiar, pentru data de 20 noiembrie 2004 și întrucât ziua respectivă era una nelucrătoare - sâmbătă, aceștia nu s-au prezentat. Urmare a acestui fapt, au fost întocmite procese verbale de constatare și rapoarte de inspecție fiscală ( filele 331-336 dos.

u.p.-vol. I), din cuprinsul cărora rezultă că inculpații, nu ar fi evidențiat în contabilitatea celor trei societăți verificate, mai multe facturi fiscale, astfel încât organul fiscal a făcut aprecieri estimate din oficiu, referitor la profitul impozabil nedeclarat, în conformitate cu dispozițiile art. 67 din O.G. nr. 92/24 decembrie 2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală. În raportul de expertiză contabilă (necontestat de părți) s-a stabilit că, atât facturile menționate în actul de control ale organelor fiscale, cât și adaosurile comerciale reale practicate de societățile verificate, au fost înregistrate în evidențele contabile ale celor trei societăți administrate de inculpați - filele 446; 450 dosar fond, vol. I. O atare situație, nu se regăsește în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a)-g), din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale așa cum apreciază organul de control fiscal.

Ea este reglementată de dispozițiile art. 41 pct. 8 din Legea nr. 82/1991, republicată (Legea contabilității), unde se stipulează că, nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situației financiare anuale consolidate, precum și a raporturilor contabile, constituie contravenție, care este sancționată, conform art. 42 alin. (1) , din textul de lege sus-menționat, cu amendă, având limitele cuprinse între 2.000-5.000 lei. Aceeași încadrare juridică a faptei (contravenție) este dată și de dispozițiile art. 221 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., care prevăd că nedepunerea la termenele prevăzute de lege a situațiilor de raportare se sancționează cu amendă, cu aceleași limite din textul de lege mai sus arătat (2.000-5.000 lei).

În raport de textele de lege sus-menționate și în lipsa altor elemente de identificare a infracțiunii, instanța de fond a apreciat că faptei săvârșite de inculpați îi lipsește elementele esențiale de natură a dovedi latura obiectivă a infracțiunii, sens în care a făcut aplicarea art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., și, pe cale de consecință, a achitat pe ambii inculpați cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Referitor la acțiunile civile formulate de părțile civile SC S. SA și SC M.M.

SRL, prima instanță a constatat următoarele: Infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 84 alin. (1), pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, astfel că, la aceste infracțiuni, rezultatul constă dintr-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială ocrotită de lege este amenințată prin comiterea faptei încriminate, iar relațiile create în jurul și datorită acestei valori, nu se pot desfășura normal, rezultatul nefiind materializat în schimbări determinabile și cuantificabile. Categoric, nu ne aflăm în prezența răspunderii civile delictuale, deoarece nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpaților (reglementată de Legea nr. 59/1934) și prejudiciu, care își are sorgintea în contractele încheiate, materializată în neexecutarea obligațiilor asumate (de plată), prin contracte comerciale.

În atare situație, repararea pagubei suferite de cele două părți civile, nu se poate face pe calea unei acțiuni civile alăturate acțiunii penale, ci pe calea unei acțiuni civile separate, în temeiul răspunderii contractuale. Pe de altă parte, părțile civile sunt în posesia titlurilor executorii, care pot fi valorificate conform procedurilor legilor de aplicare (Legile nr. 58, 59/1934). Cu privire la parte civilă SC A.C.N.C. SRL, s-a reținut că a fost achitată contravaloarea mărfurilor livrate, parțial în numerar, parțial prin compensare - a se vedea fila 442 dosar fond, vol. I. Referitor la cele solicitate de D.G.F.P. Suceava, probele administrate în cauză, cu precădere raportul de expertiză contabilă, rezultă că SC A.P.C.

SRL și SC C. SRL, nu au obligații bugetare restante, iar cel determinat pentru SC S.C. SRL, poate fi valorificat în condițiile și cu respectarea art. 36 din Legea nr. 85/2006. Ulterior, prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 20 octombrie 2011, s-a dispus în temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., încetarea procesului penal, cu privire la inculpații M.I. și M.L.M., pentru infracțiunile pev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59/1934. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură, s-a dispus achitarea inculpaților M.I.

și M.L.M., în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați ambii inculpați cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005." S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva sentinței penale nr. 281/2011 și a încheierii de îndreptare eroare materială a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

În redactarea scrisă a motivelor de recurs, în esență, procurorul a arătat că soluția este nelegală și netemeinică întrucât nu se justifica schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților în infracțiunile la Legea C.E.C.ului așa cum au fost menționate mai sus și că probatoriul administrat în cauză demonstrează vinovăția acestora, astfel că se impunea condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 13 C. pen.

Motivele de recurs au fost completate cu concluziile reprezentantei parchetului, cuprinse în partea introductivă a deciziei Curții de Apel Suceava, acesta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Suceava, întrucât instanța de fond a întocmit în cauză două minute, prima la data de 04 octombrie 2011 cu privire doar la inculpatul M.I., și ulterior la data de 20 octombrie 2011 a pronunțat încheierea de îndreptare eroare materială, referitoare la ambii inculpați. III. Prin Decizia penală nr. 27 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni împotriva sentinței penale nr. 281 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, pe care a casat-o în totalitate, precum și încheierea Camerei de consiliu din 20 octombrie 2011 și a trimis cauza spre rejudecare, în primă instanță, la Tribunalul Suceava.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere că Judecătoria Fălticeni nu s-a pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpatei M.L.M. prin actul de sesizare, nerespectând limitele în care a fost sesizată, deși avea această obligație. Astfel, s-a arătat că există cazuri în care instanța comite erori de judecată, prin aceea că nu se pronunță asupra tuturor faptelor și persoanelor cu care a fost sesizată legal. Deși este o eroare de judecată, în realitate se încalcă dispozițiile relative la sesizarea instanței de judecată sub sancțiunea unei nulități absolute, din cauza încălcării obligației instanței de judecată de a judeca și de a se pronunța asupra tuturor faptelor și persoanelor cu care a fost sesizată și numai în limitele acestei sesizări, firește cu excepția cazurilor prev. de art. 335 - 337 C. proc.

pen., reprezentând o sesizare suplimentară. Potrivit art. 345 C. proc. pen., instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse unuia sau mai multor inculpați pronunțând pentru fiecare, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, iar în baza art. 346 C. proc. pen., trebuie să se pronunțe și asupra acțiunii civile exercitate în fața ei. învinuirea constă într-o faptă sau mai multe fapte, care constituie infracțiuni și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată printr-o sesizare legală. Dacă învinuirea constă din mai multe fapte, înseamnă că s-a exercitat câte o acțiune penală pentru fiecare faptă și, ca urmare, instanța trebuie să se pronunțe asupra tuturor faptelor și asupra tuturor inculpaților, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

încălcarea acestei obligații constituie nerespectarea sesizării sale și, ca urmare este sancționată cu nulitatea absolută. Ori, în cauză, din examinarea minutei hotărârii date de Judecătoria Fălticeni din 04 octombrie 2011 existentă la fila 222 ds.fond, rezultă că prima instanță, deși a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost cercetați inculpații M.L.M. și M.I., s-a pronunțat doar asupra infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din urmă, în sensul încetării procesului penal, respectiv a achitării inculpatului M.I., fără a se pronunța în vreun fel asupra infracțiunilor puse în sarcina inculpatei M.L.M., astfel că a încălcat dispozițiile legale anterior menționate.

Curtea a constatat că, în mod nelegal, instanța de fond a uzitat, pentru completarea dispozitivului sentinței penale - în sensul că în temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 corob. cu art. 122 lit. e) C. pen., a încetat procesului penal, cu privire la inculpații M.I. și M.L.M., pentru infracțiunile pev. și ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2, respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3, ambele din Legea nr. 59/1934, iar în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații M.I. și M.L.M., în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) C. pen., dar și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, menținând celelalte dispoziții - de instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de îndreptare eroare materială din 20 octombrie 2011, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale. Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută în art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie materiale și evidente. Constituie erori materiale evidente doar acele greșeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), a unei sume (100 lei în loc de 10 lei), a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv stabilirea ei ca urmare a unei deliberări și ca exprimare a unei convingeri. Ori, în speță, omisiunea instanței nu poate constitui o eroare materială, ci una de conținut, care a implicat o deliberare a completului de judecată asupra acuzațiilor aduse ambilor inculpați, în raport de probatoriul administrat în ambele faze procesuale și de apărările formulate de aceștia, precum și asupra soluției ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei. În aceste condiții, procedeul folosit de instanța de fond de „a se pronunța" și asupra infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei M.L.M., printr-o încheiere, respectiv prin încheierea din 20 octombrie 2011, este nelegal.

Curtea a apreciat că o astfel de modificare a dispozitivului sentinței pronunțate de instanța de fond nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a recursului, astfel că în mod corect, procurorul a precizat că a atacat odată cu sentința recurată și încheierea de îndreptare eroare materială din 20 octombrie 2011, întrucât, potrivit art. 385 1 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii. În concluzie, fiind vorba de o dispoziție privitoare la sesizarea instanței a cărei încălcare atrage nulitatea absolută, Curtea, constatând că este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen., a admis recursul promovat de procuror. Coroborând dispozițiile art. 27 alin. (1) lite 1 C. proc. pen., relativ la competența tribunalului de a judeca în primă instanță infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, cu dispozițiile tranzitorii concretizate în art. 24 alin. (3) din Legea nr. 202/2010, potrivit cu care „în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi (C. proc. pen. în vigoare) privitoare la competență sunt aplicabile, rezultă că Tribunalul Suceava urmează a judeca această cauză în fond. S-a mai arătat de către Curte, că în rejudecare, instanța de trimitere va aplica dispozițiile legale referitoare la judecata în primă instanță și va avea în vedere și criticile detaliate de procuror în motivele de recurs.

În urma casării, Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3274/86/2006*. În cursul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații, aceștia au avut aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată (fila 59, 60 dos. fond). Totodată, au fost audiați martorii din lucrări B.R. și S. (S.) E., iar la solicitarea inculpaților, prin apărător, a fost admisă reaudierea martorilor propuși de către aceștia, respectiv C.C. și M.I. IV. Prin sentința penală nr. 41 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a respins, ca nefondată, solicitarea privind schimbarea încadrării juridice pentru M.I., din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC S. SA); art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC M. SRL) și art. 215 alin. (1) C. pen. (săvârșită în dauna părții vătămate S.C. SC A.C.N.C. SRL) și, 1. A fost condamnat inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de l(un) an închisoare. S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83, 84 și 85 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a sentinței, să fie comunicată O.N.R.C., o copie de pe dispozitivul acesteia. Potrivit art. 14 al. 3 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.I. să plătească părților civile: - SC S.M.C.P.C.

SA București (fosta SC S. SA), sector 6, suma de 145.080,73 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală de la 24 august 2004 până la achitarea integrală a debitului; - SC M.M. SRL Galați - prin administrator T.D., din Galați, jud. Galați, suma de 44.771,99 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală începând cu 7 septembrie 2004, până la achitarea integrală a debitului. S-a luat act că prejudiciul produs părții civile SC A.C.N.C. SRL Suceava în sumă de 9643,1091 lei, a fost recuperat în totalitate. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații: M.I. și M.L.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de Statul Român -prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Suceava pentru sumele de: 68.375 lei de la inculpatul M.I. și 32.693 lei de la inculpata M.L.M. A fost obligat inculpatul M.I. să plătească statului suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava analizând actele și lucrările dosarului a constatat că doar inculpatul M.I., în raport de maniera în care a acționat, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215, alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile vătămate SC S.M.C.P.C. SA București (fosta SC S. SA - fila 43 dos. rej.) și SC M. SRL Galați. Cu toate că inculpatul M.I. a susținut în cursul urmăririi penale, precum și în prima fază a cercetării judecătorești la tribunal că și-a anunțat partenerii de afaceri că a intrat în interdicție bancară înainte ca aceștia să-i livreze marfa, nu a administrat nici o probă în sensul respectiv, din contră, lăsându-le filele C.E.C. ca mijloc de plată, care ulterior au fost refuzate de către bancă. Abia când banca le refuza furnizorilor de materiale de construcții plata filelor C.E.C., iar reprezentanții acestora îl contactau telefonic pe inculpatul M.I., el le aducea la cunoștință lipsa disponibilului din cont.

Din acest motiv, instanța de fond nu a dat curs cererii inculpatului M.I. de a proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC S. SA); art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (săvârșită în dauna părții civile SC M. SRL) și art. 215 alin. (1) C. pen. (săvârșită în dauna părții vătămate S.C. SC A.C.N.C. SRL), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive în sensul solicitat. Instanța de fond a mai avut în vedere că, deși prin procura autentificată la 8 iunie 2004 la Biroul Notarului Public „M.A." din mun.

Fălticeni, inculpatul M.I. a fost împuternicit de către soția sa M.L.M., care era unicul asociat și administrator al acestei societăți, „să efectueze orice act privind activitatea economico-financiară a societății", modificarea respectivă a fost operată la O.R.C. abia la data de 4 noiembrie 2004, moment când situația respectivă a devenit opozabilă părților, astfel încât faptul că la data de 16 iunie 2004, când s-a prezentat la SC M. SRL Galați, în calitate de administrator al SC S.C. SRL Fălticeni, declinarea nu era conform realității. În drept, fapta inculpatului M.I. constând în aceea că, în calitate de administrator a SC A.P.C. SRL și SC S.C.

SRL Fălticeni, în perioada iunie 2003 - iulie 2004, a indus și menținut în eroare mai multe persoane juridice cu prilejul încheierii și derulării unor contracte prin folosirea de calități mincinoase sau emiterea unor file C.E.C., cunoscând că nu are acoperirea necesară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei, respectând criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, consecințele produse, respectiv valoarea ridicată a prejudiciului care nu a fost recuperat și faptul că inculpatul nu a mai avut conflict cu legea penală.

În raport de aceste elemente, instanța de fond a constatat că se justifică a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. pentru a se da eficiență juridică disp. art. 76 lit. c) C. pen., în sensul de a i se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator, apreciind astfel că pedeapsa de 1 an închisoare, va fi de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi fapte penale, scop prev. de art. 52 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile